801 matches
-
în secolele IV-VI) episcopi ai Tomisului și mitropoliți din Scythia Minor „participau activ la sinoadele ecumenice și locale din cadrul Imperiului Bizantin” (37, pp. 28, 99). De altfel, prevederi similare vor face ulterior obiectul unor texte cuprinse în literatura juridică (Pravile), redactate și tipărite în Țările Române începând din secolul al XVII-lea (186). Nu este locul aici să inventariez toate tipurile de amulete, talismane, baiere, răvașe de leac, filactere, avgare etc., cunoscute și folosite de români în diferite scopuri magice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
noastre 46. Prin urmare putem considera că, aspectele expuse anterior cu privire la adopția în Imperiul Roman sunt valabile și pentru teritoriul românesc în perioada de timp cât a fost stăpânit de romani. Ulterior regăsim reglementări ale adopției în Îndreptarea legii sau Pravila lui Matei Basarab publicată în Muntenia, în 1652. Mai mult Hrisovul pentru Iothesie din anul 1800 al lui Alexandru C. Moruzi, a constituit un adevărat cod al înfierii. Adoptatul era numit "copil de suflet" pentru a-l diferenția de "copilul
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
-i scoată lui dregătorie de la Ștefan Voievod”<footnote Ibidem, pp. 386 387. footnote>. După cum se constată, în aceste cazuri este vorba de daruri făcute dregătorilor, atât în calitatea lor de înalți funcționari, cât și în calitatea lor de judecători. În Pravila lui Matei Basarab din 1632, „Canoanele ce în aparență privesc doar biserica - scria Petre Ionescu Muscel - sunt în bună legătură și cu justiția penală. Căci se găsesc aici normele de procedură și de cumpănire ale judecătorilor, referitoare și la justiția
Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
în a doua jumătate a secolului al XVI-lea”, Revista de istorie, Nr. 9, p. 174. footnote>. Menționăm că în dreptul feudal român pedepsele al căror scop principal era intimidarea, pe de o parte nu erau limitate la cele prevăzute de pravile - căci domnul avea dreptul să aplice și alte pedepse - iar pe de altă parte, puteau să fie fixate „după voia judecătorului”. Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, istoricii nu mai semnalizează nicio lege care să prevadă delictul de corupție. Condițiile
Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
mică, era clădită după datină și toți pereții erau zugrăviți cu chipuri de sfinți. Prin ochiurile de geam, lumina zgârcită mângâia scândurile, geluite și ferecate cu nisip, cu care era podită biserica. Sihastrul își puse odăjdiile și ținu utrenia după pravilă, asistat de Bătrân singurul enoriaș de ocazie. Obrazul împrumută culoarea zidului, vocea liniștea umbrei, privirea se stinse scăpărând în interior, ruga urcă tremurătoare și umedă pe zidul rece al bisericii, ca o iederă în căutarea luminii. Făcu apoi cu vreascuri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
astfel că la paisprezece ani era un zdrahon de bărbat care spărgea piatra la carieră. La nouăsprezece ani, Zlota reinstaură în târg un vechi obicei justițiar păgân, pe care locuitorii foarte bătrâni și-l aminteau din povestirile moșilor lor. După pravilă, într-o zi din an, primăvara, fiecare avea dreptul să-și facă singur dreptate cum credea de cuviință, fără ca apoi să fie supus rigorilor vreunei legi, judecăți sau pedepse. Rânduiala prinse în târg, fiind chiar acceptată în mod tacit și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de oficialități, care mizau pe descărcarea pornirilor agresive și rezolvarea naturală a conflictelor din cadrul comunității, față de care procedurile oficiale se dovedeau adesea ineficiente. Târgul renăscu și prinse viață ca în ajunul unei mari sărbători. Cu o săptămână înainte de "Ziua de pravilă" nimeni nu mai avea somn, se făceau pregătiri febrile, toți vorbeau doar de evenimentul care urma să vină, târgul fu ornat și pavoazat ca un pom de Crăciun, fanfarele reunite ale pompierilor și feroviarilor cântau până târziu după miezul nopții
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mai avea somn, se făceau pregătiri febrile, toți vorbeau doar de evenimentul care urma să vină, târgul fu ornat și pavoazat ca un pom de Crăciun, fanfarele reunite ale pompierilor și feroviarilor cântau până târziu după miezul nopții. "Ziua de pravilă" se soldă însă cu un bilanț catastrofal: 17 înjunghiați, 39 de grav răniți, 4 prăvălii incendiate, 7 fântâni particulare infestate cu șoricioacă și mai mult de jumătate din locuitori cotonogiți fără milă în bătaie. Cele mai grele pierderi au fost
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Zlota, instigatorul și organizatorul prăpădului a fost arestat și osândit la ocnă pe viață. Totuși, obiceiul nu a putut fi stins, continuând să fie practicat în afara legii, cu toată opoziția oficialităților și a jandarmeriei. În fiecare an, de "Ziua de pravilă", târgul era împresurat de jandarmi, morți și ei de frică, reușind mai mult să incite populația la violență decât să instaureze ordinea. Cei ce se știau vinovați de ceva se ascundeau prin beciuri sau în pădure. Ceilalți, mascați de data
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
că, înclinînd privirea Acolo, jos, pe crusta de caldarâm și lut, Zărirăm două umbre unite: contopirea Sălbatecă, informă, a marelui Sărut. Păreau a nu cunoaște nici piedici nici osândă. Zăgazuri pământene n-aveau... Alt Demiurg Le stăpânea, desigur, cu-o pravilă mai blândă Făptura lor ciudată și vecinicul amurg. O, simplă înfrățire, pătrunderea lor oarbă!... - Când, când, interioarele mări vor izbuti Ca ele să se-mbine, ca ele să se soarbă? Când învelită-n caldul sărut, te vei topi? O, spune
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
biacintii, Cartea Crailor la fila cea mai turbure-o deschid: Acoló, ca de cutremur, saltă slova mateină Sub lucrarea Corcodușei, aspra floare de maidan. În vis mut gabrovenimea cumpănește în ruină, Zveltă, surla Judecății, lasă-o umbră pe cadran. * - Dreaptă pravilă, dar zumzet de vestiri răsăritene, Ființa noastră se clădește cu scriptura ta, Matei! Prim și ultim Caragiali, ca o holdă de antene Te alegem viu din vântul despletitelor idei. Iată, arsă-n aur roșu și-n a smalțului rigoare, Slava
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
s-a judecat cu Aslan șetrar pentru un loc de casă care se află pe Ulița Strâmbă lângă Sfântul Ioan Botezătorul. Eu știu însă tot din cărțile pe care mi le-ai dăruit că chiar dacă este al tău locul - după pravila țării - poți să-l pierzi. Așa a pățit chiar acest Aslan șetrar. Și judecata s-a făcut în fața unor arhierei, în frunte cu mitropolitul Moldovei Gavriil, nu în fața oricui. Mitropolitul trimite la 29 iulie 1767 o anafură lui vodă în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
șetrar. Și judecata s-a făcut în fața unor arhierei, în frunte cu mitropolitul Moldovei Gavriil, nu în fața oricui. Mitropolitul trimite la 29 iulie 1767 o anafură lui vodă în care spune că i-a dat dreptate lui Lupul Crupenschi „pentru că pravila hotărăște cum că un om ce va stăpâni un lucru patruzeci de ani, chiar lucru strein, și stăpânul acelui loc, fiind de față, dă va trecea într-atâta vreme, nu poate mai pre urmă ca să tragă giudecată, ci rămîne desăvîrșit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Calimah voievod confirmă la 8 august 1767 lui Lupul Crupenschi stolnic stăpânirea asupra locului de casă de pe Ulița Strâmbă pentru care s-a judecat cu Nicolai Aslan șetrar. Mi-ar plăcea să cred că ai băgat de seamă cum sună pravila cea veche, fiule. Am luat aminte la prevederea acelei pravile și mi-a plăcut limpezimea ei. Ei, ce mai pot spune după un asemenea răspuns? E tocmai ce gândeam și eu. Acum însă hai să vedem cum au scos-o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
stolnic stăpânirea asupra locului de casă de pe Ulița Strâmbă pentru care s-a judecat cu Nicolai Aslan șetrar. Mi-ar plăcea să cred că ai băgat de seamă cum sună pravila cea veche, fiule. Am luat aminte la prevederea acelei pravile și mi-a plăcut limpezimea ei. Ei, ce mai pot spune după un asemenea răspuns? E tocmai ce gândeam și eu. Acum însă hai să vedem cum au scos-o la capăt Catrina Năculeasa și fiul său Gheorghe Nacul cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
loc de casă care au fost a Ghicăi vodă boiarinului nostru, lui Manolache Hrisoverghi comisul, deci dumnealui opria acel loc a lui Crupenschi medelnicerul dzicînd că nu încape altul fără dumnealui să-l cumpere”. Acel faimos drept de preemțiune din pravile... Așa este, numai că aici vine Mihai Racoviță voievod, care la 30 mai 1704 (7212) hotărăște ca acel loc să fie cumpărat în părți egale atât de Ștefan Luca visiernicul cât și de Manolache Hrisoverghi comisul. Numai că fostul mare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
o tindă ca de 2 stînjăni”. Vezi, fiule, cum se pârăsc vecinii unii pe alții? Ba că unul i-a împresurat locul, ori o dugheană sau o pivniță celuilalt, ba că a cumpărat o casă sau o dugheană, dar „după pravilă” nu era îndreptățit, ba i-a închis ieșirea spre uliță cu cine mai știe ce angarale ridicate unde nu trebuie, ba apa de pe streașina casei vecinului se scurge pe prispa lui sau cine mai știe ce le trece prin cap
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
să rămână cu ispisocul de la „vălet 7142 (1634)” al lui Moise Movila vodă în brațe, iar vodă să hotărască: „Deci dovedindu-se într-acesta chip, am dat rămas pe Vîrnav stolnicul...din toată legea a țărîi, căci și la sfînta pravilă scrie: cine va ținea o moșie 30 de ani și nu-l va gîlcevi nime într-acei ani deciia să ție neapărat”. Dacă așa a zis vodă cu divanul, așa rămâne în veci. Mă uit însă la tine, că ești
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
lui Constantin Cojocea”. Nici Cojocea n-a mai vrut să stea prea mult acolo. La 9 decembrie 1754 (7263) o vinde lui „Matei brașovanul”. Constantin Cojocea se pare că nu era om prost, pentru că în zapisul lui se conduce după pravila țării și spune: „Însă cînd am scos acest loc la vîndzare am întrebat pe toți răzășii de prin pregiur și pe tot neamul nostru și nu s-au aflat nici un cumpărător și cu voia tuturor am vîndut dumisale...Matei brașovanul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
întăritură pe zapise”, a văzut vel logofătul că și mănăstirea Sfetii Ioan au împresurat și mănăstire Galata și popa Iftemie cu ficiorul seu Manolache și Enache blănariul cu toții au cuprinsu loc domnescu cu dughene și case ce-au făcut”. După pravilă, acestea trebuiau „să fie domnești, dar fiindcă dughenele ce-au făcut Sventîi Ioan și mănăstire Galata le-au făcu în dzilele altor domni, nu ne-am îndurat domniia mea...să le luăm domnești,...știind că la mănăstiri să cade a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
talie. Se opri o secundă, pe urmă reluă cu glas nostalgic: Ție îți zic, Albert, neștiutul meu frate: strămoșii mei cei din stele, rătăciți fără de întoarcere, au izvodit cândva o rostire astfel de concis alcătuită, încât împărtășește, cu iscusință de pravilă și cu viers de descântec, nevăzuta legătură dintre miezul lucrului și spiritul său. Un fulger negru scăpără subit din ochi de Fată cu grumazul prelung, ferecat în inele de aramă. Fata privi câteva secunde spre Vânător cu infinită și neascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu grumazul prelung, ferecat în inele de aramă. Fata privi câteva secunde spre Vânător cu infinită și neascunsă surprindere. Totuși nu altfel, ci potolit și cuviincios, protestă în tonurile aceluiași tors de felină: Tată, oare bine faci punând strămoșeasca noastră pravilă la îndemâna străinului de la Tărâmul Săratelor Mări? Mie-mi pare această ispravă la fel de primejdioasă cu faptul de a pune tăiș iute de armă în palma nevinovată a unui prunc! Rotindu-și cu solemnitate vârtelnița lui de pene colorate prin văzduhul vernil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
când Albert, prietenul și oaspetele nostru, va urca în lumea lui cu case încălecate una peste alta de pe malurile Săratelor Mări, i se va fi spulberat deja înțelesul a ceea ce aude de la noi; se va ispiti îndelung să-și amintească pravila noastră, dar nu va fi în stare să o facă, întrucât el nu o ascultă cu inimă deschisă prin credință. Deși se vedea cum pieptul îi tresaltă învoalt, sub șiruri de scoici de sidef și sub perle în șirag, opunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Piatră. Dar, ca și cum graiul de felină al Fetei i-ar fi stimulat precauțiile, O'Piatră se afundă într-o muțenie atât de neclintită și de îndelungată, încât Profesorul crezu că nu-i va fi dat niciodată să mai asculte cuvintele pravilei strămoșilor rătăciți din stele. Într-un târziu, însă, Vânătorul tuși, dregându-și vocea, de câteva ori, urmându-și rostirea: Albert, m-ai ascultat când am spus că o piatră mai mare dispune de mai mult spirit decât o piatră pipernicită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ori, urmându-și rostirea: Albert, m-ai ascultat când am spus că o piatră mai mare dispune de mai mult spirit decât o piatră pipernicită. Vânătorul tuși, pentru a face o pauză oratorică și pentru a atrage atenția, subliniind: Iar pravila zice așa: făgăduiala spiritului este aidoma cu noima miezului individualității luate, sporită cu iuțeala de deplasare a razei de Lună, rază curată ce se înmulțește prin sine însăși. Profesorul încremeni de uimire față de cele auzite. Apoi, se înfoie de entuziasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]