2,626 matches
-
ce urmează apa înspre fosta baie de grafit, în dreapta zărești cu grozavă mirare înălțându-se cuminți spre boltă tremurânde fuioare-albii. Dau semn că-s focuri în bordeie cât să-mblânzească nu doar casa, ci și răceala-nțepătoare a iernii din preajmă. Ici-colo poți zări, anevoios târând vreo uscătură, câte-un bătrân adus de șale în straie negre ori vreun copil netemător de ger, scăpat la neaua așternută. Îți pare că-i la capăt de suflare cătunul de rudari pitit sub munte
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
Mut ca și ei, nu-ndrăznea să-ntrebe ce și cum... Dar într-o zi află ce așteptau rudarii în plină iarnă și de ce agoniseau atâtea de pus la strașnic adăpost. Îl dumirise-un puradel care-i tot stătea în preajmă Erau înfrigurați c-avea să vină iar năprasna de omăt din 13 Făurar! Rudarii nici nu știau vreun an în care asta să le fi lipsit, ferit-a! Și-n preajma zilei, dacă ei visau că tăvălugul a uitat să
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
Îl dumirise-un puradel care-i tot stătea în preajmă Erau înfrigurați c-avea să vină iar năprasna de omăt din 13 Făurar! Rudarii nici nu știau vreun an în care asta să le fi lipsit, ferit-a! Și-n preajma zilei, dacă ei visau că tăvălugul a uitat să-i calce, își făceau cruci repezite de teamă că, dimpotrivă, sfârșitul Ăl Mare-i încolțește... De când poposise la rudari, tânărul îi uimise cu ușurința în a ciopli cot la cot cu
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
Dă drumul găleții legate de capătul lanțului în fântână și învârte de roată repede, premeditând parcă nenorocirea ce-o să se întâmple. Bunica ia ceaunul cu apă clocotită și îl așează în curte fără să se asigure că fetița era în preajmă, apoi pleacă să caute securea să taie gâtul păsărilor pregătite pentru sacrificare. Cristina țopăie cu aracul între picioare prin toată curtea: -Diiiiiii căluț, diii căluț!... și cade-n ceaunul cu apă clocotită țipând de durere. Magdalena aude urletele copilei, aruncă
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL II de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382942_a_384271]
-
unei baze militare permanente în Afganistan. Cît privește spitalul bombardat recent de americani, oficialii de la Pentagon și-au schimbat declarațiile de patru ori în patru zile, cum se schimbă vremea, afirmînd că a fost o greșeală. Dacă erau rușii prin preajmă, ar fi dat vina pe ei. Organizația „Medici fără Frontiere” vorbește despre „o crimă de război”, cerînd o anchetă internațională în acest sens: „Este inacceptabil ca bombardarea unui spital și uciderea medicilor și pacienților să fie calificate drept «pierderi colaterale
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93012_a_94304]
-
scrâșniți din dinți! Nici nu se putea o fericire mai mare pentru vajnicii “flăcăi”. Acum, când “domnul” Dode ne turnase în căpușoare lichidul fierbinte al patriotismului, sufletele noastre au dat în clocot, gata-gata să opărească orice liftă păgână aflată-n preajmă. Speriate, fetițele, nimerite și ele în cazanul patriotic al “domnului” Dode, l-au întrebat sfioase: - Noi ce facem, domnu’ Dode? - Cum ce faceți? Le-a întrebat contrariat. Luptați și voi! Când “cetatea” e în pericol, toată suflarea luptă! Ce, sunteți
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
Nu mai trebuie să te duci! Rostind aceste cuvinte s-a grăbit să dispară prin chenarul întunecat al aceluiași cancello dei sospiri, de unde se ivise înaintea noastră. N-a mai adresat rugămintea aceea altui student din câți se aflau în preajmă. S-a întors în sala de examen și și-a văzut de treabă. Imediat, curtea s-a reanimat, comentând faptele: - Te-ai pus rău cu Tohi! a evaluat speriat situația un coleg din apropiere. Ți-ai dat foc la valiză
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
avea să facă un copil acum când presupusul tată, coleg de an din clasă paralelă, a întrebat-o fără nicio reținere: — Ce dorești, Carmen, de la mine? În seara aceea, când am fost cu tine, nu uita, era și Relu în preajmă, doar nu erai fată mare. Ce nevoie avem de plod? Dă-l afară! Vorbesc cu Relu și contribuim amândoi dacă e vorba de bani. Carmen se simți umilită și iar umilită. În seara aceea, la petrecere fusese doar cu Dan
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383257_a_384586]
-
satanică, te reprezintă. Ai ceva malefic, ți se spune, uneori. În Stațiunea, tai și spânzuri; vecinii de apartament, trecătorii nu știu nimic. Prietenii (?Ă. Nu dă nimeni prea mulți bani pe tine. Nici tu nu te sinchisești de cei din preajmă. E un fel de care pe care disimulat. Fiecare coace, în felul său, ceva celuilalt; la timpul potrivit, plăcintele vor fi servite. Cu o bombă drept răvaș, dacă se poate. ROMANCIERUL. A ieșit ca dracu’, a fost împușcat Eremitul. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sunt trei la Urgența Lazaretului, forme rebele, s-a prescris o medicație forte. Nu li se dă drumul încă, ar contamina din nou așezarea; dacă ar pleca de tot, molima s-ar întinde și în Regat. Nu vreau așa ceva în preajmă. Și mai prevăzător, un consilier m-a sfătuit să nu-l invit pe Castelan până nu se mai potolește lumea, prea s-au petrecut multe în ultima vreme, se simte o încordare. Asta e părerea lui de funcționar stupid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
dovedit mai mică decât spaima de-acum trecută -, paza de la donjon a fost ridicată. În locul acesteia va fi instalat un ghid ce va istorisi turiștilor - tot mai mulți, probabil - despre neobișnuitele întâmplări petrecute, în ultimul timp, în lăuntrul și-n preajma Domeniului, văzute și nevăzute. FILOZOFUL. Dacă te bagi în troacă, te mănâncă porcii. Vox populi... ROMANCIERUL. A ieșit ca naiba, dar e bine. De câte ori se vor strica lucrurile, am să le arăt tuturor pisica! Nici nu va fi nevoie. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cândva, să aduc fantomele mele în spațiul dumitale real, care e și al meu, dar din care vrei să mă alungi; încerci să mă zăpăcești de tot, doctore - sigur că ridic glasul -, vrei să-i zăpăcești și pe cei din preajmă, să-i faci să mă evite; vrei să mă zidești, definitiv, în mine! Un prizonier surdo-mut, orb, fără auz, lipsit de membre, eunucizat pentru a nu se masturba, ultima plăcere posibilă, un boț de carne într-un pat, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
oameni drepți În fiecare oraș, și că nimeni nu le dă ascultare. Îi reveni În minte tânărul care Îl salvase. Ar fi dorit să Îi mulțumească, Însă, printre fețele marcate se osteneală și de teamă pe care le zărea În preajmă, nu era nici urmă de el. Ajuns În prag, Îl salută pe neașteptate pe Bargello, lăsându-l interzis În mijlocul oamenilor săi. Oare imbecilul acela se aștepta să Îi arate vinovatul așa, pe nepusă masă? Privirea sa dezamăgită lăsa să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cuiva constrâns să recurgă adesea la doftorii și la tot soiul de filtre. I se păru că acesta voia să Îl evite și surprinse o izbucnire de teamă În expresia lui fugară. — E o prăvălie de spițer, pe aici, prin preajmă. Unde e ? exclamă poetul retezându-i calea și ațintindu-și asupra lui ochii injectați de sânge. Clericul păli. Îi fixă perplex veșmintele, iar apoi chipul răvășit. Dante Își potrivi bereta pe cap și cutele hainei, Înainte de a-și repeta Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ce părea să se zgâiască la fiece mușteriu cu niște ochi căscați. Imaginea era tăiată la jumătate printr-o cruce roșie. „Asta merită să li se păstreze câinii aceia de mauri“, se gândi Dante privind-o. Era singurul lucru din preajmă care se bucura de aprobarea sa. Taverna fusese clădită Închizând cu niște ziduri din piatră ecarisată arcada de susținere a unui mare edificiu datând din epoca romană. Undeva deasupra, zidurile, care la origine trebuie că fuseseră impunătoare, apăreau Înjumătățite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o fi surprins vreo lumină acolo unde puținătatea noastră bâjbâie prin beznă. Dar poate că judecata mi-a fost determinată de zvonurile despre domnia ta. Dante strânse din dinți. Apoi Își depărtă privirea, ca și când ar fi fost interesat de oamenii din preajmă. — Mi-am format, totuși, o impresie, zise el apoi, fixându-l iarăși. — Care? — Că voi toți știți deja multe despre acele fapte, poate chiar totul. Augustino nu reacționă de Îndată. — Îmi Închipui că ai examinat cu atenție mozaicul la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vălul peste ochi. — Tibi benedicat Dominus, frate. Vom avea prilejul să ne reluăm conversația când vei reveni la cel de-al Treilea Cer. Filosoful se Îndepărtase În grabă, după ce Îl salutase pe Dante cu un semn scurt din cap. În preajmă, vociferările și zgomotele străzii Își recăpătaseră intensitatea, dar poetul nu auzea nimic. Se tot găndea la cuvintele lui Augustino, la aluziile lui obscure, la acuzația de trufie pe care o Îndreptase Împotriva mortului. La urma urmei, știa prea puține despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din ambiție și din ferocitate obtuză - trei fiare care devastau Florența. Era nevoie de Înțelepciunea lui, de știința și de intuiția lui, pentru salvarea orașului. Dar trupul Aintiliei continua să Îi umble printre gânduri. Își Încordă urechea la sunetele din preajmă. Nu se auzeau glasuri, nici zgomot de pași. Mânăstirea părea pustie, ca și când toți locuitorii s-ar fi evaporat. Ieși din chilia lui și le controlă repede pe toate celelalte. Într-adevăr, nu era nimeni. Poate că priorii se Întorseseră pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În Italia. Studium florentinum va fi cea de a cincea. — A cincea, murmură Dante gânditor. Numărul acesta revenea mereu. Cinci maeștri de bresle, pentagrama trasată pe mozaic, cinci posibili trădători... Iar acum cinci universități. Mintea Începu să Îi divagheze. Din preajmă, abia mai percepea glasurile celorlalți, care continuau să turuie. Se tot gândea la numărul acela obsedant. Fiecare raport de care Își aducea aminte miza pe cantități diferite: unicitatea lui Dumnezeu adevărat, Adam și Eva, Treimea nemăsurată și necognoscibilă, cei patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
capul În mâini. Încerca să pregătească un discurs convingător pentru a aborda Încercarea care Îl aștepta. Dar ar fi plătit orice ca să o evite. Alungă mânios o muscă ce părea să-l fi ales drept latrină. Norul de insecte din preajmă nu părea să se deosebească prea mult de creditorii care Îl chinuiau. Iată, pentru domnia voastră, messere! Glasul cârciumarului Îl distrase de la gândurile lui. Acesta Îi depusese În față un platou din lemn, acoperit cu felii de pâine neagră, Îmbibate Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de armură și de arme, ajunse primul la prăvălia lui Teofilo. Poarta era larg deschisă, străjuită de un singur polițai cu lancea pusă de-a curmezișul, pentru a-i ține la distanță pe curioșii ce Începuseră să se Înghesuie În preajmă. Omul se grăbi să se dea la o parte pentru a-l lăsa să treacă pe prior, de Îndată Îl recunoscu. Trupul se afla dinaintea cuptorului de cărămidă, cu gâtul atârnat de unul din lanțurile lampadarului. Poate că era, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pentru o clipă documentul, Înainte de a-l trece ultimului. Din fericire, mandatul nostru expiră la idele lui august. Intenționez să plec În pelerinaj la Roma pentru marele Jubileu. Vreau să mă Îndepărtez de orașul acesta. E ceva diabolic, aici, În preajmă. Domnia ta ce vei face, după aceea, messer Durante? Dante smulse nervos pergamentul din mâinile vecinului și se grăbi să Își aplice sigiliul, ridicând din umeri. Nu știu. Nu cunosc viitorul. Dar asupra unui lucru sunt de acord cu domnia ta. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Însuflețit de o vădită emoție. Părea pe punctul de a răspunde dar, oricare i-ar fi fost argumentația, ea fu Înăbușită de o larmă asurzitoare, provenită dinspre intrarea cârciumii. Un grup de oameni Înarmați dădea năvală, prin agitația mușteriilor din preajmă, care Încercau să se Îndepărteze În grabă, răsturnând bănci și mese. Dante se răsucise și el, În timp ce mâna Îi alerga spre daga ascunsă. Între timp, cu coada ochiului, căuta o cale de retragere spre centrul Încăperii. După ce Îl zări pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aparținea unei femei tinere, dacă auzul meu Își conservase acuratețea; În orice caz, avea un timbru plăcut și odihnitor. Of course, mister Adam dorea micul dejun cel puțin la fel de mult cât dorea să mai vadă și o fizionomie umană prin preajmă, nu doar taciturni tenebroși ori chelioși aseptici, clone ale lui Ben Kingsley În rolul lui Mahatma Gandhi. Din păcate, subteranii aveau, pare-se, apucături misogine: peste câteva minute, În ușă apăru, Împingând un cărucior metalic, Încărcat cu gustări, un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Iar dacă nu era un simplu și brav pretorian, de ce CV-ul lui nu se regăsea În computer? Vor mai fi lipsind cumva și altele? Exista o persoană care mi-ar fi putut răspunde. Din păcate, nu mai mișuna prin preajmă, dispăruse enigmatic după ce Îmi pusese În brațe, cu grație, o dischetă și-un pistol pe care să le folosesc la nevoie. Care nevoie? Probabil aia de a mă vârî Într-o nouă Încurcătură. Eventual, mai mare, În măsură să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]