682 matches
-
-i fura măcar un sărut... Din întreg tezaurul de femei ce îi trecuseră, până la vârsta lui, prin viață, nici măcar una singură nu reușise să se apropie de sufletul său, ademenindu-l, înrobindu-l în dragoste și alintându-l cu tot preaplinul de plăceri, ce aceasta, îndeobște, îl creează pentru cei ce iau parte la ea. Iar Victor, constatând asta, ca să-și mai întărească încrederea în el, se întorcea întotdeauna către sine însuși și cugeta intens la toate posibilitățile, ce i-ar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ardoare, adică fericirea, iar asta singur singurel - fără martori, fără ajutoare. Nu dorea alte păreri, alte sfaturi, sau să fie îndrumat de cineva sau de ceva independent de voința sa. Iar faptul de a-și păstra adânc în inimă tot preaplinul său de sentimente era și o punere la adăpost în fața privirilor străine și pângăritoare, dar și, pur și simplu, felul lui real de a fi. Acum, în treacăt fie spus, el nu fusese dintotdeauna într-atât de introvertit și de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
puteți convinge lecturând poezii ca: „Zi toridă”, „Urări de primăvară”, „Început de toamnă”, „Zi de vară” și nu numai. De asemenea, nu pot trece sub tăcere bucuria zâmbetului de copil pe care poeta îl simte din plin și căruia, din preaplinul sufletului său, îi oferă versuri de o gingășie aparte („Înger de iubire”, „Să fii...”). Sintetizând, putem observa că stările interioare sunt redate poetic prin comparații cu elementele și fenomenele naturale și că acestea din urmă sunt transpuse artistic ca ființe
Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
comunicări, ori care să-i fi solicitat un sfat, o idee sau opinie - în afara celor oferite cu pilduitoare generozitate, din proprie inițiativă - și care să nu fi fost beneficiarul celor mai înțelepte sau oportune sugestii din parte-i. Dimpotrivă, din preaplinul înțelepciunii sale s-au înfruptat nu doar moderniștii, favorizați prin definiție de proximitatea tematică și cronologică a preocupărilor științifice comune, ci și ceilalți colegi (inclusiv arheologi, până la separația administrativă de după 1990), fie din Institut, fie de la Facultate, interesați deopotrivă și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
care urmează să ne ocupăm, politicul se dispensează de învelișurile în care în primele trei piese, se disimulase, țîșnind în jeturi, izbucnind în trombă. Afirmații incomode, întrebări scormonitoare, îndoieli și ardori sînt slobozite impetuos, cu o nervoasă participare, dintr-un preaplin al cugetului ajuns la capătul răbdării. Încă un revoltat, deci, în dramaturgia lui Constantin Popa: Octav, din Cavou bar. Unul din tinerii care, la (ceea ce ei credeau că e) Revoluție, au ieșit nepăsători, nesăbuiți, superbi în stradă, înfruntînd gloanțele vidia
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
timpul ce trebuie consacrat pentru întreținerea ei, timp trăit în felul acesta cumva pentru alții. Ușurința cu care pot fi rezolvate anumite situații datorită bucuriei vizuale pe care-o produce are drept corelativ absența investițiilor în alte tipuri de strategii; preaplinul clipei ce pare să-l inducă este contrabalansat de angoasa cu care se raportează la timp. * Dinspre propriul corp ne pândește riscul acaparării existenței de lupta continuă pentru a face din el imaginea potrivită ce am vrea s-o proiectăm
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
proorocia/ a înstelat în suflete mai sfânt,/ precum de aripi se umbrind, Maria/ primi să fie hrană de Cuvânt!// Se-nalță, iată, toată tinerețea/ în jerbe de lumini și de scântei/ într-un triumf atât de fără pată,// că, din preaplinul vieții, frumusețea/ revarsă-ndreptățire singurei,/ Yah, bucurii ce ne va ști vreodată!" (poemul de uvertură Din câte stele). Sau, în sfârșit: "Ce pot să fiu/ altceva în toți vecii/ decât Doamne Isus/ bucuria/ a tot ce-i ființă" (poem din Ochi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
constat în elaborarea a ceea ce țîșnise din inconștientul meu de-a lungul acelor ani și care m-a copleșit mai întîi. A fost materia primă pentru opera unei vieți"6. În cazul lui Pauli, era vorba mai degrabă de un preaplin al intelectului. Pauli a fost un copil supradotat. La 19 ani, era deja autorul unui volum enciclopedic despre teoria relativității, volum elogiat de însuși Einstein. La 24 ani face descoperirea sa științifică majoră principiul de excluziune care îi poartă numele
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
frig Căldura simbolizează iubirea, afecțiunea, starea de bine și destinderea, în timp ce răceala exprimă restricția, distanța relațională, tristețea. Astfel, în vis, un radiator în pană simbolizează pierderea iubirii ori a confortului, în timp ce, la polul opus, o temperatură prea ridicată indică excesul, preaplinul, sufocarea ce urmează unei copleșiri a sentimentelor sau emoțiilor. Totuși, interpretarea este mai complexă decât pare, deoarece căldura, prin confortul pe care îl asigură, prezintă pericolul adormirii, adică încetarea dezvoltării și a creșterii. Frigul, dimpotrivă ne obligă să ne mișcăm
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
iar manuscrisele descoperite la Marea Moartă arată că ei, în delirul general care le-a cuprins mințile, erau hotărîți să vină cu foc și sabie la nord de Istru. Pentru că erau un popor de trei păduchi, și aceia răpănoși, din preaplinul nemerniciei lor negustorești, au pus pungă lîngă pungă la picioarele ibericului Traian să distrugă Marele Centru Spiritual al lumii antice care se afla în munții Carpați sub Cetatea Luminii lui Dumnezeu. De aceea criminalul împărat s-a lăudat scriind pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și alt ivrit ce și-a trăit viața în grea suferință a bolii vedeniilor, pe care îl știm sub numele de Saul, iar unii fuduli la minte spun că respec- tivul chinuit ne-a lăsat niște scrisorele inspirate chiar din preaplinul înțelepciunii lui Iahwe cel întunecat. Cu aceste învățături primite de la Întunecimea Sa, a plecat el în lume să lumineze și să aducă la pieptul tartorului mozaic toate Neamurile. În Epistola lui Pavel către coloseni la 2,8 își previne prozeliții
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
în joc faima pentru un scop nobil; - nu pretinde vreo recompensă; - (!!) recompensa este totuși mobilul plecării pe drumul aventurii; - el nu este în slujba nimănui sau la ordinele cuiva;totul depinde de propria sa voință; - are o disponibilitate eroică, un preaplin de forță și dreptate, de care se lasă condus; - vitalitatea lui este peste măsura răutății dușmanului; - trece drept invincibil, invulnerabil, inaccesibil la loviturile sorții potrivnice și ale dușmanului (în final); - (!!) dar pe parcurs, are momente când este învins, vulnerabil, suportă
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
imaginează născut la Tavira, în 1890: În fața frumuseții pe care cei vechi n-au cunoscut-o,/ O, roți, o mecanisme nemu-rrrrrrrr-itoare! O, zgomote asurzitoare de azi, mi se usucă buzele/ capul îmi arde de dorința de a vă cînta/ cu preaplinul senzațiilor mele/ același cu al vostru, O, mașini! Ah, de-aș putea să mă exprim ca un motor! Să fiu asemenea unei mașini perfecte,/ să pot triumfa în viață precum ultimul model de automobil!25". Considerat drept futurist, Alvaro de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
conforma sau prin dorința de creștere a legitimității. Ultima etapă a ciclului este internalizarea normei, în timpul căreia normele dobândesc calitatea de a fi firești. Finnemore și Sikkink subliniază că nu toate normele ajung în etapa a doua. Norma atinge un "preaplin" care declanșează cascada numai după ce o masă critică de state o acceptă. În discuția despre ciclul de viață, Finnemore și Sikkink sugerează că "alinierea la norme" și "cascada normei" pot fi folosite interșanjabil pentru a descrie tiparul de comportament din
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
masă critică de state o acceptă. În discuția despre ciclul de viață, Finnemore și Sikkink sugerează că "alinierea la norme" și "cascada normei" pot fi folosite interșanjabil pentru a descrie tiparul de comportament din timpul etapei în care este atins "preaplinul" (Finnemore și Sikkink, 1998, p. 893). Autoarele aplică ciclul de viață în cazul unor regimuri internaționale, de obicei cele asociate cu preocupări umanitare. Cu toate acestea, cadrul lor ar putea fi aplicat structurii culturale a sistemului internațional. Această modalitate de
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Au loc dezbateri despre gradul de convergență a normelor necesar impulsionării sistemului internațional pentru a depăși momentul critic. Finnemore și Sikkink estimează că cel puțin o treime din totalul statelor ar trebui să adopte o anumită normă pentru ca punctul de preaplin să fie atins. Totuși, autoarele afirmă și că, probabil, încercările de cuantificare a punctului de preaplin se vor dovedi a fi în van pentru că statele nu au toate aceeași greutate în cadrul sistemului (Finnemore și Sikkink, 1999, p. 901). Wendt are
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
momentul critic. Finnemore și Sikkink estimează că cel puțin o treime din totalul statelor ar trebui să adopte o anumită normă pentru ca punctul de preaplin să fie atins. Totuși, autoarele afirmă și că, probabil, încercările de cuantificare a punctului de preaplin se vor dovedi a fi în van pentru că statele nu au toate aceeași greutate în cadrul sistemului (Finnemore și Sikkink, 1999, p. 901). Wendt are o abordare mai sofisticată, care recunoaște caracterul nedeterminat al pragului critic. El propune să privim momentul
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
permite identificarea semnificației istorice mai ample a prăbușirii Uniunii Sovietice pentru dezvoltarea ulterioară a politicii mondiale. Odată cu sfârșitul Războiului Rece, se poate considera că sistemul internațional a atins gradul de convergență a normelor necesar pentru depășirea punctului critic. Odată cu atingerea preaplinului, pacea democratică începe să genereze efecte de socializare puternice, care vor afecta relațiile marilor puteri la scară globală. Potrivit lui Wendt, este recunoscut că schimbările din structura culturală asociate cu atingerea punctului critic trebuie să fie privite drept realizabile pe mai
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
combinații de state care au internalizat norme culturale diferite în grade diferite pot să creeze structuri culturale variate. Astfel, nu există o cale apriorică unică pentru generarea unei mase critice de state liberale. Date fiind dificultățile de cuantificare exactă a preaplinului, o abordare mai atentă ar consta în presupunerea existenței unei mase critice și testarea predicțiilor comportamentale implicate de această prezumție în raport cu datele empirice. Într-adevăr, una dintre trăsăturile distincte și frecvent comentate ale ordinii post-Război Rece este înlocuirea polarității cu
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cantitativă și temporală - a jurnalului Însuși. Subiectivități și transparențe Instinctiv, artistul operează cu două categorii de elemente: cu propria sensibilitate, memorie și dorință de comunicare (ori refuz al comunicării) și, În celălalt plan, cu tensiunea spațiului de exprimare al acestui preaplin. Artele plastice au surprins mai pregnant ceea ce Baudelaire numește, referitor la arta lui Delacroix, l’intime du cerveau 5, adică inexprimabilul din artele scripturale. Explicația nu e dificil de dat, ea trebuie căutată În viteza de decodare a unui mesaj
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
secolul Vll î.e.n., simbol religios care se găsește pe pereții multor temple din Egipt. Izvoarele grecești ne spun că Orfeu care ar fi trăit înainte de războiul Troiei, ar fi adăstat ceva vreme în această țară să-și hrănească glagoria din preaplinul înțelepciunii egiptenilor iar despre Zamolxe sau Abaris știm sigur de pe tăblițele de plumb că a fost în această țară împreună cu scitul Ili și pișicherul de Pitagora care i-a făcut numai necazuri. În începuturile civilizației grecești se găsește și informația
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
unul după altul. Ce au zis ei? Lucruri foarte frumoase cu siguranță privind puterea și grandoarea Franței, privind necesitatea de a semăna pentru a recolta, privind viitorul strălucit al giganticei noastre colonii, privind avantajul de a deversa cât mai departe preaplinul populației noastre etc; piese magnifice de elocvență, întotdeauna ornate de această perorație: Votați cincizeci de milioane (mai mult sau mai puțin) pentru a face în Algeria porturi și drumuri, pentru a transporta astfel coloni, pentru a le construi case, pentru
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
care este vorba despre "depășiri" de orice tip și nivel, acestea s-au realizat doar pentru că etapele anterioare au ajuns la punctul lor maxim pozitiv; este posibil ca transgresările să se producă și din alte motive decât cele ale unui "preaplin" realizat de epoca sau curentul anterior (și o explicație ar fi și erodarea fundamentelor vechiului nivel, care nu se produce neapărat în momentul de "glorie" al acestuia). De altfel, în acest sens se poate lectura ca un posibil indiciu al
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Din nou refuzul ca o maximă calificare. Retragerea din fața obiectului ca expresie a intensității sentimentului. Amuțirea ca formă a supremei expresivități. Orbirea subiectului ca un calificativ al strălucirii obiectului ș.a.m.d. Ienăchiță caută mereu categorii negative pentru a sugera preaplinul pasiunii. Figura lui poetică (preterițiunea) se constituie dintr-un șir de abstracțiuni á rebours. Nu-i suficient că obiectul erotic este lipsit de orice corporalitate, dar el este sugerat, totdeauna, pe dos. La Ienăchiță, ca și la Alecu Văcărescu, se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se Înțelege ușor că este vorba de o obișnuită figură de stil. Dimpotrivă, glasul exprimă totul, citera zbîrnîie, coardele ei sar din cînd În cînd („CÎnd la cîte vream să-mi spuie/ Coardă, coardă se spărgea”) din pricina tensiunii interioare, a preaplinului. Poetul alegorizează pe această temă: cere „instrumentului” să cînte „lucru greu” pentru care Apolo Însuși varsă sudori. „Nimenea la cale-o scoate”, zice, dramatic, poetul, Însă nimenea nu-l poate crede cu adevărat. El se descurcă, dimpotrivă, bine, convoacă zeii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]