2,055 matches
-
-l mâhnească azi, decât să-l lase pe drumuri mai târziu. Își împlinește o datorie de adevărat prieten. ― Apoi mă mir, Miroane, de planurile tale! Tu trăiești pe sub pămînt? Tu nu vezi și n-auzi nimic? Nu simți cum se precipită lucrurile, cum pârâie ceva?... Mâine-poimâine ne putem pomeni cu o expropriere generală a marii proprietăți; ce te-ai face tu cu niște sarcini atât de împovărătoare? Ideea se propagă din ce în ce mai insistent. N-o judec. Constat. Paralel progresează agitația țăranilor... Nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
chemat pe Ichim, să puie caii și să plece la fața locului. S-a răzgândit. Dacă s-a dus logofătul, se va fi făcut acolo ce se putea. Prezența lui cel mult i-ar fi stânjenit și poate ar fi precipitat alte urmări... De ieri, după întrunirea cu prefectul, a presimțit că se va întîmpla ceva ce nu se mai poate împiedica. Intervenția prefectului a fost picătura de vitriol într-un pahar plin ochi. O atitudine energică sau un gest de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca o reptilă prin conducta de ventilație de doisprezece centimetri. Cotul era toarte periculos. Arma, greoaie și inflexibilă, nu-i prea era de folos. Respirând greu, se opri din nou și cugetă. ― Ripley! Ea tresări la auzul glasului și se precipită spre intercom. ― Sunt aici. Te aud clar. S-a-ntâmplat ceva? Pari... Dar se opri la timp. Puteau să pară altminteri decât nervos? ― Merge, zise el. Cam ostenit. Mi-am pierdut forma. Prea multe săptămâni în hipersomn. La trezire tonusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cel exterior a sărit. ― Deci a reușit treaba. Și Parker? ― Nu știu. Nu obțin nici un răspuns de la el. Dacă a mers, acum ar trebui să urle în microfon. (Se hotărî:) Cobor să văd. Preia comenzile. Își părăsi locul și se precipită spre puntea B. În graba ci, era să cadă de două, trei ori. Reuși totuși să-și păstreze echilibrul și să-și continue cursa nebună. Ca printr-o minune, creatura nu-i domina gândurile în acest timp, iar Parker, omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sălbăticie apăsă pe trăgaci de mai multe ori, în toate direcțiile, carbonizând totalitatea antrepozitului. Focul vuia sub ea când escaladă barele scării. Aruncă o privire prudentă în sala mașinilor. Pustie. Învăluită de fum, puse iar discul la loc. Apoi, se precipită cu hotărâre spre habitaclul de control al mașinilor. Totul funcționa normal, regulat, în așteptarea unui stăpân care să le arate ce aveau de făcut. Prin puzderia de cadrane, se afla tabloul de control, deosebit, de culoare roșie. Îl parcurse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
facă. Dar vocea Mamei nu-i dădea pace și nici de ales. ― Atenție! Motoarele vor exploda în nouăzeci de secunde. Punând jos cutia lui Jones, luă cu amândouă mâinile aruncătorul de flăcări și se îndreptă spre tambuchiul navetei. Goală. Se precipită spre cutia lui Jones, o luă și se întoarse în mica ambarcație. Nici o entitate malefică nu se materializa. ― Atenție! Motoarele vor exploda în șaizeci de secunde! număra Mama fără descumpănire. Instală cutia lui Jones lângă tabloul de bord și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sintetizează matricea smalțului din mucopolizaharide. Pe această matrice se depun granule serice de Ca, și prin unirea a cel puțin trei astfel de granule (calcosferice), se va forma prisma de smalț. În aceeași secvență, dinspre profunzime spre suprafață, se vor precipita și ionii de Ca-2 și PO-34, formând apatita. Apariția de colcosferite și calcifierea lor se produce ritmic, ritmicitate evidențiată de striațiile circulare denumite striațiile lui Retzius. Odontoblaștii, în sens invers, spre profunzime, sintetizează predentina, străbătută de canaliculele dentinare în care
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
cu consum de oxigen. Altfel, la scăderea concentrației de oxigen din aer, (consumat prin ardere), arderea gazului metan se produce incomplet, cu formare de oxid de carbon. Oxidul de carbon este gazul, care inhalat de oameni, în plămâni formează carboxihemoglobina (precipită hemoglobina din sânge) și produce moartea prin asfixiere. Descoperirea a fost făcută în anul 1875 de Claude Bernard. La centralele termice de apartament este obligatorie evacuarea gazelor de ardere, prin tubulatură independentă, în exteriorul clădirii și introducerea aerului proaspăt din
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
ar fi părut rău. M-aș fi întins pe iarbă, mi-aș fi pus brațele sub cap și, privind oceanul acela albastru de deasupra mea, aș fi așteptat să se scurgă minutele fără să le număr și fără să le precipit, aproape fără să le simt. Nu știu ce măreție firească și inumană trăia atunci în mine. Aș fi făcut orice, deși nu mai doream nimic. Gustul singurătății mele în această lume de minuni mă amețise. Mă gândeam la Norinne, la Harold, la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ospețe au fost și în casa miresei (neagră, comună, dar foarte simpatică), și în casa inginerului. Remarc atitudinea lui Sen în această căsătorie; de fapt, el a aranjat totul și mi se plânge că Mantu "sugerează" prea mult și se precipită. Mantu îl respectă într-atît, încît i-ar îi dat și virginitatea miresei, după cum e obiceiul în anumite părți ale Indiei, ca învățăcelul să acorde prima nox lui guru (Mantu îmi spune mereu că inginerul nu e numai văr, ci și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ce facem cu politica? îl întrerupse din nou Orlando. - Trebuie să-i îmblînzim. Și traduc imediat: așteptăm pe Orfeu, așteptăm pe acel poet de geniu al cărui verb va sili omul să se deschidă către spirit: cu alte cuvinte, va precipita mutația pe care au rîvnit-o toate religiile și toate filozofiile din lume. Cine îi va mai putea rezista, lui, poetului? Vă întreb: ce mistreț a mai putut rămâne el însuși, mistreț în toată firea, ascultîndu-l pe Orfeu? - Dar atunci, îl
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și-și reluă plimbarea. După ce se mai întoarse o dată în primul salon, șovăind în fața vitrinelor, se îndreptă hoțărîtă către ascensor și apăsă pe buton. Câteva clipe în urmă, ușa ascensorului se deschise, și era gata să intre, când auzi șoapte precipitate în spatele ei. Femeia deschise repede poșeta și, ca și când și-ar fi dat seama că a uitat ceva, se întoarse brusc, îndreptîndu-se grăbită spre bar. Privi ca din întîmplare femeia palidă, cu un mic șorț verde, care-și stăpânea anevoie emoția
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Despărțindu-vă și fiind prea târziu, ai alergat la croitor, cu o birjă de piață. Cum într-o parte mâneca nu venea bine, în răstimp ai mers să dejunezi la birt. Lume amestecată, mai multă ca de obicei, mulți reîntorși precipitat din vilegiatură. Iarăși ți-a trecut prin cap de ce să-ți fi spus Sophie vino mai devreme mâine ? Te-ai putea aștepta la imprudențe din partea ei, exaltări nesănătoase și chiar penibile, ceea ce nu ți-ai fi închipuit acum doar câțiva
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să intre în doliu... Păi cât timp trecuse de când venise cu trenul de refugiați ? Poate un an... Poate câteva luni... Stai să socotesc... Geblescu și Larisa au venit în iunie, pe urmă noi am plecat la Balcic, ne-am întors precipitat din vilegiatură, din cauza zvonurilor rele... Care s-au și adeverit... A fost, da, ultima vară petrecută la Balcic... Când s-a cedat Ardealul de Nord eram în București, și atunci am fost convinși că va fi război... De asta nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o săptămînă. Încă mai ai nisip pe picioare, Înainte să te sui În tren, ai făcut o ultimă baie, la răsărit, pe plaja pe care rătăceau trei pescari și cinci milițieni. Ea, adormită, nu a Înțeles de ce pleci așa de precipitat. A fost așa de rea ideea cu salteaua? De ce n-ai rămas cu Florin și cu prietenii lui? De ce pleci așa? te-a Întrebat. Nu plec nicicum, dar cum dracu’ să mai rămîn, nu vezi că nu e loc? Apropo
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În noaptea asta intră OS pe unitate și probabil că o mînă divină l-a Împins mai repede de-acasă, ca să treacă pe poarta unității În cel mai bun moment posibil. Sigur el e? Încuviințez dînd din cap și mestec precipitat ce am În gură. — Păi, hai să vorbim cu el. În principiu, locotenentul e de acord să-mi dea o permisie de trei zile, nu e nici o problemă. Dar Îi iese destul de acru, condescendența de locuitor al capitalei se simte
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aparatul ar putea fi doborît. Anchetele oficiale ulterioare menționează acest moment ca pe un război electronic menit să producă În sistemul de apărare național un răspuns radar similar cu o invazie aeriană, dar sursa acestui demers rămîne neelucidată. Lucrurile se precipită, cei doi fugari sînt lăsați la sol la cîteva zeci de kilometri de TÎrgoviște - singura apărare o constituie garda personală, un ofițer de Securitate Înarmat pînă În dinți. Fuga e din ce În ce mai disperată și mai umilitoare. SÎnt transferați pe rînd Într-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nimic? s-a auzit Andi din telefon, iar ecoul cuvintelor lui a rămas pe undeva În ceața fierbinte a capului, dîndu-mi o amețeală fără contur. Probabil că același lucru l-au pățit și cei doi. Moise a Început să vorbească precipitat despre niște rude din București, dacă ar pune mîna pe niște haine civile s-ar duce să facă Revelionul cu rudele, și se uită lung la mine și la treningul meu roz-ciclam pe care scrie cu litere cauciucate NEON, aha
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe el. Dacă ar fi fost o femeie mai vicleană, și dacă ar fi fost mai puțin speriată de el, pentru că Diane continua să se teamă de George, deși în prezența ei se comporta cu atâta calm, ar fi putut precipita procesul de reabilitare, îndemnându-l să-și părăsească soția și amenințându-l cu retragerea favorurilor ei într-un moment când el era foarte robit de acestea. Dar Diane nu a făcut-o. Asemenea șantaj nu s-ar fi potrivit cu rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cine avea să-și piardă Hattie virginitatea, spărgând ireversibil cercul magic în care o îngrădise el. Va trebui să aștepte și să ghicească și niciodată să nu fie sigur, și cum ar putea îndura așa ceva? De aici, ideea de a precipita evenimentul și de a-l ține el sub control. Nu-i mai rămânea decât să găsească un mire. Din nou, ca și în cazul lui Pearl și - spera el - cu același noroc, îi căzuseră ochii pe un candidat. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a se afla singură cu George în mijlocul acestei sălbăticii o umplea de spaimă. O spaimă care îi dădea fiori de plăcere? Își continuă drumul și ajunse într-un loc pe care-l cunoștea, nu departe de far, unde stâncile se precipitau mai abrupt, iar fâșia de plajă dintre stâncile de pe uscat și cele din mare dispărea cu totul, pereții de piatră colțuroasă prăvălindu-se de-a dreptul în apa adâncă. Aici, înălțând capul, după o cățărare mai dificilă, văzu o siluetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să se ridice, dar simți că îl cuprinde amețeala și se așeză din nou pe marginea patului. — E drept, am trimis-o cam târziu - am uita să-ți scriem din timp - am fost într-o grabă nebună, toate s-au precipitat pe neașteptate - dar a fost minunat! Gregory Osmore intră în cameră. Arăta obosit și nu deosebit de încântat că-l găsise pe Tom acolo. — Hello, ești încă aici, Tom? — Bineînțeles că e aici, răspunse Judy. — Hello, Ju, hello, Greg, ce bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
decisiv asupra soțului ei. Nu cred ca Stellei să-i fi încolțit vreodată în minte această idee atât de deprimantă. Ar fi o tristă ironie dacă inoportuna menționare din partea ei a numelui filozofului, care pe ea o prețuise, ar fi precipitat violența care încheie această povestire, după cum a și inițiat-o. „Provocarea“ finală să-i fi aparținut ei, și nu lui John Robert? Acestea sunt „trăgaciurile“ întâmplătoare care pot determina acțiunile noastre finale, și care rămân opace în fața științei. După primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
glas: chiar dacă ne așteaptă, din câte se pare, vremuri grele. Dar de ce vremuri grele? Nimeni nu se gândea la vremuri. Deocamdată nu erau decât zile. Joi, vineri. Și sâmbătă. Ora șapte dimineața, ora opt, ora nouă, ora amiezii. Toate se precipitau. Nu conta că cerul era mohorât în drum către Teatrul Popular cât era strada Luca Elefterescu de lungă. Din holul teatrului, Lucian se trezea poftit să intre, împreună cu mama, pentru prima oară pe o ușă laterală, nu pe ușa din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
acopereau urechile. Chemarea pentru intrarea în scenă se răspândi ca un val de nevăzută voință, pornind dinspre ușa care se deschisese brusc într-o latură a încăperii, departe, peste mese, bănci și scaune. Frisonul străbătu mulțimea de băieți, care se precipitară către ușă. Alergând o dată cu ceilalți, Lucian simți aripile clătinându-i-se în spate. Își agăță rochia de înger de un colț de masă și observă cu groază că un capăt de hârtie creponată îi spânzura sfâșiat în dreptul genunchiului stâng. Se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]