1,518 matches
-
Verigii, noi doi / Ne priveam unul pe altul / Tu țineai o balanță de fum / [...] // Eu gustam cardinal opoziția Racului”. Poezia ulterioară a lui S. - reprezentată cu deosebire de volumul Lupta cu Îngerul (2002) - reia, în forma fixă a rondelului, temele predilecte ale autorului, îngemănând complexități prozodice și tensiuni ideatice într-o viziune hermetic-alegorică, ca în Rondelul luptei cu îngerul IX: „Fugim prin minciuna timpului gunoi / Cu aripi de înger în clipe sparte / Un vânt metafizic bate din soarte / Prin inima caldă
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
Jurnal stoic din anul Revoluției, urmat de Contrajurnal (2002) -, unde sunt comentate avatarurile istoriei recente. Atât în jurnalul-jurnal, cât și în jurnalul-roman, personajul central este un intelectual inadaptat, care refractă faptul brut prin lentila unei conștiințe incomode. În fond, tehnica predilectă a naratorilor - și, nu mai puțin, a autorului - este defamiliarizarea: trăirile curente sunt cernute dintr-o perspectivă „bolnavă”, „iluminată” sau „supranaturală”, în orice caz halucinantă. Faptul se observă pretutindeni: în Femeia ascunsă e vorba de obsesia lui Alecu Florea pentru
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
calități de ritm și imagine. Versuri „de atitudine” mai publică Emilian Bâcov și Eugen Ichim, primul fiind și autorul unei schițe-reportaj din viața pescarilor. Un scurt text nesemnat, Arthur Rimbaud vizionarul, menționează trei categorii de poeme ale autorului francez (cele predilect sociale, cele ce anunță o nouă poetică și cele ce prevestesc propria soartă), dar simplitatea naivă a comentariului face să eșueze orice idee. Rubrica „Informațiuni” consemnează sec catastrofa „fizică și morală” a evreimii germane. Și ilustrațiile susțin caracterul agitatoric al
TANARA GENERAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290047_a_291376]
-
cu ajutorul comuniștilor, sunt concepuți schematic, conform modelului dogmatic, simplificator al realismului socialist. M-am făcut băiat mare, Astăzi e ziua mea (1959) și Plec la facultate constituie un ciclu autobiografic, amprentă de regăsit în mai toată proza lui T., evocând predilect mediul pestriț al mahalelor, cu șmecheri și mici delincvenți, personaje rudimentare, nu lipsite, altfel, de o anume finețe sufletească. Din păcate, umorul e fără adâncime, autorul își sentimentalizează nu o dată relatările, elimină probleme de existență grave, dă o satiră ușoară
TANASE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290050_a_291379]
-
ce-ating e cenușă. Pod năruit. Hăcuire de aripi” (Ziua VIII), existența se desfășoară într-o veșnică precaritate: „Trăiesc soarta / împăraților fără tron: N-am destule cârje pentru / ziua de mâine. Nici amăgiri nu mai am / Cum aveam” (Ziua XI), predilecte fiind acum nocturnul, locurile umbroase, implicate într-un joc al gravității și deriziunii. SCRIERI: E toamnă printre femei și în lume, pref. Mircea Zaciu, Cluj-Napoca, 1993; Singur, pref. Ion Pop, Sibiu, 1996; Plus, Cluj-Napoca, 1997; Nopți și zile, Târgu Mureș
SUCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290011_a_291340]
-
număr, diversificare ca forme, dinamică accentuată. Chiar și o privire succintă asupra celor 15 ani ne permite să constatăm că forme de circulație internațională cu o dezvoltare importantă la începutul anilor ’90 s-au diminuat până la dispariție, țări de destinație predilecte pentru aceeași perioadă au fost „abandonate” în favoarea unora noi, strategii de migrație au fost abandonate pentru altele noi. Perioada de început a deceniului nouă ar trebui privită, probabil, în primul rând, ca una de căutări și „experimente” în materie de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
vedere. Tipurile de deplasări au cunoscut o dinamică accentuată. De la o migrație etnică la începutul anilor ’90, de la deplasări repetate pentru comerț, migrația pentru muncă se instalează spre mijlocul anilor ’90 ca tip predominant. Restricțiile impuse de țările europene, ținte predilecte ale migrației românești, au favorizat dezvoltarea unei componente clandestine importante. În aceeași perioadă are loc și o reașezare a destinațiilor: de la țările din centrul Europei către sudul mediteraneean. Anii 2000 aduc noi schimbări de patternuri. Facilitățile legate de accesul în
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sau trebuințelor fundamentale ale individului. Cele mai frecvente sunt nevoia exagerată de aport și ingestia alimentară (polifagia sau bulimia) și consumul exagerat, excesiv de lichide (potomania); 2) Tulburări în minus, sau diminuarea satisfacerii nevoilor instinctuale ale individului; se manifestă, în mod predilect, tot în sfera aportului de alimente sau de lichide și este reprezentat prin refuzul parțial sau total de a se alimenta (anorexia) sau de a consuma lichide (sitiofofia); 3) Cea de-a treia mare grupă de tulburări ale instinctelor, este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
etc. Se poate observa din cele de mai sus că tulburările vieții instinctuale reprezintă un domeniu extrem de larg și de o nuanțare complexă a sferei psihopatologiei. Aceste tulburări sunt întâlnite destul de frecvent și ele însoțesc multe afecțiuni psihiatrice. Un loc predilect îl ocupă prezența tulburărilor instinctuale în sfera psihopatiilor, la oligofreni și demenți. Tulburările de comportament alimentar În această clasă de tulburări care privesc trebuințele alimentare sunt incluse anorexia mintală și bulimia nervoasă. Prima se caracterizează prin refuzul de a avea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
contestă politic structurile de dominație dinlăuntrul consumerismului capitalist. McLaren și Hammer (1989) au reușit să demonstreze că pedagogia critică poate deveni flexibilă, pentru că este aptă să încorporeze conceptele poststructuralismului și postmodernismului. Teza de bază este aceea că școala constituie domeniul predilect de manifestare a crizei teoriei politice, având în vedere criza de supraextensie (crisis of overextension) și criza de supraîncorporare (crisis of overincorporation). Învățământul resimte, cu prioritate, și incomensurabilitatea poststructuralismului (incommensurability of poststructuralism). Însă incomensurabilitatea este și o caracteristică a teoriei
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1988 deține funcția de redactor-șef al revistei „Viața satului”. În perioada 1998-2001 e deputat în Parlamentul Republicii Moldova. În cărțile sale de proză - Credință (1975), Dreptul la fericire (1976), Popasuri cubaneze (1977), Balada spicului de grâu (1982) ș.a. - S. abordează predilect teme de morală, manifestând interes pentru sondajul psihologic. Narațiunile sunt întemeiate pe situații-limită, în care personajele își dezvăluie particularități psihologice și intelectuale distincte. Ca poet, S. este autorul volumelor Teamă de semn rău (1993), Scut de zăpadă (1994) ș.a., în
SPINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289830_a_291159]
-
poeme în proză, poeme în versuri scurte etc. Autorul își încearcă mâna în toate modurile și speciile posibile, fără o opțiune sau o marcă stilistică personală. Încă din Oglinda dintre noi, abordează în aceeași cheie „subiecte” frivole ori grave (teme predilecte: moartea, Dumnezeu, poezia), alternând continuu registrele și tonalitățile. P. adoptă poza Poetului (unele versuri au inflexiuni ce amintesc de Nichita Stănescu) și mimează un fel de tristețe bacoviană. Directețea orgolioasă, ludicul frust ar fi nota caracteristică a versului. Totuși, încă
POPESCU-24. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288945_a_290274]
-
de factură foarte personală, mereu în răspăr față de pretențiile și limbajul unei discipline ce se vrea „științifică”, i se integrează și volumele Modele și exemple (1971), Forma ca deformare (1975) și Competență și performanță (1982). Conținutul eterogen, având în vedere predilect etapa contemporană, este pus în pagină eseistic. P. combină pozitivismul spectaculos cu regia ironică, unde spiritul speculativ își adjudecă spații întinse. Argumentarea pornește de la fenomene particulare, traseul nu stârnește inițial vreo surpriză, pentru ca, la un moment dat, comentatorul să submineze
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
contemplată și reconfigurată în text, cu care scriitorul nu vrea ori ezită să se identifice. Personajele, sumar creionate, însă memorabile prin destin, limbaj și comportament, își trăiesc, cu resemnare uneori, cu exasperare alteori, existența desfășurată între estetism și trivialitate. Maniera predilectă este aceea a alăturării celor mai diverse tehnici narative, într-un vacarm epic ținut totuși sub control. Chiar într-unul din primele texte ale lui P., Biblioteca antiqua, critica remarcă un „ciudat amestec de «consignație» epică, unde coexistă «pacific» cronica
PORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
al Scriitorilor din Republica Populară Română, poetul va rosti, ca delegat al țării vecine, un discurs unde, dincolo de limbajul clișeizat, pot fi descoperite câteva repere. Semnificativă e invocarea punctelor comune, care se vor dovedi rădăcini și vor fi temele lui predilecte: începuturile scrisului, frescele de pe pereții mănăstirilor, arta populară. Poetul rebel nu se dezminte atunci când vorbește despre datoria scriitorului de a transcrie doar adevărul, de a nu accepta compromisurile. Dar partea cea mai semnificativă a discursului este finalul, în care Tudor
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
mai ales în instrumentarea tehnicilor textuale: nicăieri livrescul nu va fi utilizat ca scop în sine, ci transformat într-un vehicul de acțiune existențială. Procedeul se observă încă din Xilofonul și alte poeme, unde poemul titular fixează una din strategiile predilecte ale autoarei, aceea de a atrage fragmentele eteroclite care plutesc la suprafață în vârtejul centripet al obsesiei. Cea mai reușită piesă din volum este Plicty, „o radiografie ingenioasă a stării de spleen” (Nicolae Manolescu). Textul constituie în același timp o
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
imaginile ascunse” ale textului (privirea, turnirul, „mijlocul”, erotica, salcâmul, acvaticul), poetica descrierii, jocul, teatralitatea și „tehnica autointerpretării”, chiar dacă unele puncte de vedere sunt neconvingătoare (de pildă, lectura nuvelei Desfășurarea, unde comentatorul escamotează clișeele de epocă). Cartea cuprinde una din strategiile predilecte ale criticului, susținută de presupoziția că opera își conține nu numai sensul, ci și codul de lectură și concretizată prin detectarea unor „noduri” textuale care trimit în egală măsură la mesajul, la retorica și la lumea prozei. În ciuda mizei aparent
POPOVICI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
modul eseistic-literar, nu științific”, concluzia fiind totodată un reproș a cărui referință depășește interbelicul. Volumul Literatura și tranziția (2000) conține eseuri și medalioane pe teme diverse, precum cenzura, necesitatea reevaluărilor, contextualizările politice ale literarului, balcanismul, postmodernismul, criza criticii etc. Regimul predilect al discursului este cel general-abstract, cu exemplificări minime, riscul, neevitat întotdeauna, fiind preluarea de truisme. Într-o lucrare de istorie a literaturii române vechi, Naratori și modelare umană în medievalitatea românească (2000), semnată alături de Elvira Sorohan și Valeriu P. Stancu
PRICOP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289019_a_290348]
-
la realizarea unor importante proiecte colective, cum ar fi Istoria literaturii române (II, 1968), Scriitori români (1978), Dicționarul scriitorilor români (I-IV, 1995-2002) și Dicționarul esențial al scriitorilor români (2000). A fost căsătorită cu istoricul Dumitru Protase. Pentru P. domeniul predilect de cercetare îl constituie istoria literaturii române din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, cu accent pe autorii din Transilvania. Prin diverse studii, ediții (Timotei Cipariu, Ion Heliade-Rădulescu, Ioan Slavici) și colaborări la volume colective, autoarea urmărește o
PROTASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289044_a_290373]
-
schimbarea formatului, R. se adaptează „dificultăților” și mai cu seamă noilor imperative ideologice. Promovează, prin urmare, „reportaje scoase din lupta popoarelor pentru libertate”, iar din țară se aleg „aspecte încă inedite și de multe ori dureroase prin amărăciunea socială”. Temele predilecte sunt acum lupta antiimperialistă, experiența stahanovistă, lupta pentru pace, depășirile de sarcini, „viața nouă, fericită” și transformarea naturii. Sorana Gurian, Sidonia Drăgușanu, H. Blazian, Octavian Corbea, Silvia Slăvescu, Al. Calistrat ș.a. susțin cu zel facila euforie a noilor vremuri. A.S.
REALITATEA ILUSTRATA (SAU LUCRURILE ASA CUM LE VEDEM CU OCHII). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289157_a_290486]
-
și naționalism și Nostalgia paradisului și i se comentează conferința Creștinism și artă, susținută în 1940, precum și primirea în Academie. Iosif E. Naghiu este unul din comentatorii literari cei mai activi pe care i-a format colectivul redacțional, tema lui predilectă fiind literatura văzută din perspectivă religioasă. Astfel, comentează poezia lui Panait Cerna, a lui Octavian Goga, motivele religioase din poezia lui Mihai Eminescu (Eminescu și Sf. Lucia și Eminescu și cultul Maicii Domnului). Un număr întreg (20/1938) este închinat
RENASTEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289173_a_290502]
-
lirism de factură descriptiv-evocatoare. Poemele, simple ca structură și imaginar, sunt pline de locuri comune, dar unele versuri se evidențiază prin percepția misterului sau, uneori, prin exaltarea eului liric adolescentin în fața spectacolului naturii. Trecerea timpului, marea, iubirea, amintirile sunt teme predilecte, dar poetul reușește arareori să depășească nivelul unui reportaj liric, al unei banale descrieri peisagistice sau al simplei confesiuni. Orologiul din oglinzi (1975) continuă linia marinelor și a eroticelor din volumul de debut, dar într-o tonalitate mai melancolică, conferită
MURESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288308_a_289637]
-
multe candele/ uneori/ simt vidul bizantin prin toți porii/ plutesc printre hărți balistice/ și-n loc să cânt cu glasul fumegos/ „Kyrye, Kyrye, Eleyson!”/ cu voce aspră număr meterezele/ și garnizoanele/ și umbra mea încoifată împinge seara în fântâni”. Referințele predilecte (protoistoria traco-getică, Zamolxe - „Fie că Zamolxe a fost vreun om/ sau vreo divinitate/ fie că el a ascultat de magia mușcatelor/ ori de cea gospodărească a vinului roșu// cum să uităm că el e un Semn/ pe care țin atât
MUTASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288335_a_289664]
-
din scrierile ei literare. În acest fel este filtrată și o influență venind dinspre literatura rusă, dinspre Turgheniev în special. În schițe, nuvele, piese de teatru, paradigmatice pentru tendința din revistele socialiste, prefigurând și câte ceva din sămănătorism și poporanism, mediul predilect rămâne cel țărănesc. Autoarea colectează sârguincios „documente omenești”, cum cerea școala lui Émile Zola: oameni roși de mizerie, boală și vicii, înrăiți, fără speranță, ducând un trai chinuit și zadarnic, amenințați permanent de ciocoi și boieri care le sugrumă bucuria
NADEJDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
ale creației. Altă arie de excelență a criticului - mai pregnantă în Cumpănă și semn (1991; Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române) sau în Interpretări pe teme date (1995) - este literatura contemporană postbelică: domeniu care, atunci când nu a fost zona de exercițiu predilect a dirijismului politic, a beneficiat uneori de un tratament critic superficial, căzând îndeosebi sub incidența criticii de întâmpinare. El însuși cronicar al actualității imediate, deținător de rubrică la revista „Tribuna” în anii ’80, P. are o strategie particulară de lucru
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]