7,320 matches
-
Liliana Corobca, și editurile încep să publice ediții expurgate, din care lipsesc părțile neconvenabile puterii, fie că aceste tăieturi sunt semnalate, fie că nu. Ca și la marele vecin și model, aceste texte sunt, aproape fără excepție, precedate de o prefață care explică „limitele” obiective ale gândirii autorului și-l învață pe cititor ce să înțeleagă din lectura sa. Amprenta didactică pe care acest obicei o lasă asupra editării autorilor mai vechi, chiar a clasicilor în înțelesul mai general al cuvântului
Dincolo și după cenzură by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2488_a_3813]
-
Rebreanu, Ion Marin Sadoveanu, Alexandru Balaci, Octav Pancu-Iași, Virgil Stoenescu, Dinu Săraru, Mircea Sântimbreanu, Dionisie Șincan, etc. și poza mea din expoziția permanentă a scriitorilor care au navigat pe unde herziene. Cam din acel moment, așa cum am consemnat în proiectul prefață la prima ediție, am început să caut „azil politic” la diverse publicații. Dar n-am avut stabilitate decât la cele editate de mine; în rest, devenind incomod după câteva săptămâni, începând a fi cenzurat după câteva luni iar, în materie
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
trăind în România și cu politicienii de aici, sunt și voi rămâne „de orientare antiguvernamental”. Abia cu o asemenea luciditate câștigată, ajungeam să-mi propun o prefața la ediția mai scurtă, cea din 2004: „...La începutul cărții va fi o prefață în care spun că este vorba, de fapt, de un roman avându-mă ca personaj principal pe mine în ipostaza de om cu gură mare și slobodă. Capitolele lui descriu, de fapt, avatarurile mele pentru a-mi păstra umorul, în ciuda
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
publicațiile care găzduiau "Gura Leului", s-au văzut în situația de a-mi suspenda rubrica. Romanul chiar s ar putea chema "Avatarurile unui personaj cu gură mare", relatând sau sugerând impactul cu glumeții care încercau să i-o închidă... Astfel, prefața se poate chema "dedesubturile acestei cărți"spre a-i aminti cititorului ce lanț subteran urmărește; în final, chiar voi publica articolele serioase, lipsite de umor, prin care, ca să le fac unora plăcere, am mimat închiderea Gurii Leului. Iar, la urmă
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
închide Gura Leului VOLUMUL ÎNTÂI Gândurile autorului despre acest op al său sau cum își proiecta Gura Leului acest demers tipografic adresat celor care-o ascultaseră iar acum voiau să se și zgâiască preacitind-o: ...La începutul cărții va fi o prefață în care spun că este vorba, de fapt, de un roman avându-mă ca personaj principal pe mine în ipostaza de om cu gură mare și slobodă. Capitolele lui descriu, de fapt, avatarurile mele pentru a-mi păstra umorul, în ciuda
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
etape constituie capitolele acestui roman, cum a fost publicată sau nepublicată rubrica pe parcursul timpului. Și voi promite cititorului, de asemenea, că la începutul fiecărui nou capitol, voi relua prezentarea dedesubturilor care au caracterizat momentul politic respectiv și lucrăturile aferente. Astfel, prefața se poate chema "dedesubturile acestei cărți"spre a-i aminti cititorului ce lanț subteran urmărește; în final, chiar voi publica articolele serioase, lipsite de umor, prin care, ca să le fac unora plăcere, am mimat închiderea Gurii Leului. Iar, la 67
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
Ardeal), la versiunea inițială. Opțiune care - am arătat cu alt prilej - este singura acceptabilă, în condițiile în care cenzura și autocenzura au intervenit în absolut toate cazurile de reeditare, între 1948-1989, a unor lucrări interbelice. Editorul le-a adăugat o prefață care, prin intermediul corespondenței susținute cu autorul, după întoarcerea acestuia din detenția politică și până la trecerea la cele eterne, reface atât traseul dificilei reveniri a lui Brateș în literatură, cât și atmosfera politică și intelectuală a acelor ani teribili, relevându-ne
Spiritul Blajului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2503_a_3828]
-
umorul (pentru că nu-i lipsește!), ci doar că amintirile sale par alimentate mai degrabă de un instinct al istoricului (sau biografului) decât de cine știe ce nostalgii imprecise. Să notăm numai, ca un argument suplimentar, deferența cu care întâmpină Z. Ornea în prefață informațiile furnizate de autor. Destule, scrie acesta, îi erau necunoscute (or, a-l surprinde pe Ornea pe terenul factologiei literare e o performanță). Anecdota, bătrâna anécdotă a junimiștilor, nu mai primează. Ea secondează sau, mai bine zis, escortează un fir
Când anecdota nu primează by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2520_a_3845]
-
acei ani și dacă a mai avut vreo relație cu vechii săi prieteni literari: „ultimii zece ani ai vieții i-a petrecut într-un con de umbră din care nu au mai ajuns la noi semnale” constată autorul încă din prefața cărții, pentru a explica de ce această parte lipsește din reconstituirea sa minuțioasă. Despre etapa debutului din anii ‘30 există însă un capitol destul de bogat, care discută activitatea de critic a lui Trost desfășurată la mai multe reviste interbelice, dintre cele
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
Cosmin Ciotloș Istoria acestei cărți neașteptate începe și se sfârșește sub semnul câte unei prefețe. Ambele aparținându-i lui Ion Vartic. Prima dintre ele a apărut la sfârșitul lui 2009, în colecția „Biblioteca pentru Toți”, editată, atunci ca și acum, de „Jurnalul Național”. Se intitula Un veac de singurătate boierească și însoțea, evident, cele trei
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
înverșuna ilogic împotriva lor. Nu toți au tăria acelui personaj hâtru din Sadoveanu, care, ne amintim, „nu-și lua vorba înapoi”. Petru Dumitriu e doar unul dintre cazuri. Un altul e instilat cu abilitate de Ion Vartic chiar In debutul prefeței: „Într-o evocare din primăvara anului 1996, Constantin Țoiu își amintește că, spre sfârșitul anilor ’50 ai secolului trecut, aproape în fiecare seară, putea fi văzut un scriitor arhicunoscut prin talent și extravaganță, care, de obicei, se îndrepta spre braseria
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
frunte, aceiași pantofi ascuțiți, cu egrete, și gulerul, cravata, manșetele... Toate ajustate, reduse la proporțiile epocii». Micul pamflet prozastic a fost acceptat și publicat imediat în „Gazeta literară” din 31 octombrie 1957 de către Paul Georgescu, redactorul-șef al revistei.” (în prefața Cronicii de familie, p. 13). Să fim o clipă atenți la acel „în realitate” pe care criticul îl strecoară în punctul de inflexiune al celor două portrete, diferite doar printr-o nuanță (dar ce nuanță !). El nu spune, în fond
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
din Cronică... urme ale „crailor”). Pe scurt, toată această textură, ilustrată excelent de calamburul „je egal jeu”, dovedește că proza lui Petru Dumitriu adoptă (și nu o dată) o formulă de tip palimpsest. Cât privește cea de-a treia direcție a prefeței (cea așa zicând metafizică), pe aceasta Ion Vartic n-o explorează, în 2009, până la capăt. O enunță, e drept, o sugerează, dar, neavând toate datele necesare, o lasă într-o binevenită suspensie: „Cum se vede, Petru Dumitriu speculează aici, distorsionând
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
Dumitriu speculează aici, distorsionând sensul, semnificațiile religioase legate de Rafael, care, conform tradiției biblice, este îngerul-călăuză, îngerul păzitor, intermediarul omului în relațiile cu Dumnezeu. Asemenea jocuri esoterice nu puteau trece decât prin mintea unui scriitor prins în menghina totalitară” (în prefața Cronicii de familie, p. 35). O las și eu așa, preț de un paragraf sau două. Până atunci, rezum (pe urmele Martei Petreu) consecințele acestei dintâi prefețe. La finele aceluiași 2009, Françoise Mohr, cea care i-a stat alături lui
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
nu puteau trece decât prin mintea unui scriitor prins în menghina totalitară” (în prefața Cronicii de familie, p. 35). O las și eu așa, preț de un paragraf sau două. Până atunci, rezum (pe urmele Martei Petreu) consecințele acestei dintâi prefețe. La finele aceluiași 2009, Françoise Mohr, cea care i-a stat alături lui Petru Dumitriu în ultima perioadă a vieții (și care a devenit și executorul testamentar al acestuia) îl invită pe Ion Vartic la Metz, curioasă să afle conținutul
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
finele aceluiași 2009, Françoise Mohr, cea care i-a stat alături lui Petru Dumitriu în ultima perioadă a vieții (și care a devenit și executorul testamentar al acestuia) îl invită pe Ion Vartic la Metz, curioasă să afle conținutul acestei prefețe. O întâlnire singulară, la care a participat și Marta Petreu, și al cărei rezultat fast a constat într-un dar extrem de prețios: „o dactilogramă voluminoasă” (p. 39), în limba engleză, plină de corecturi și adaosuri, care ar fi urmat să
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
să devină ultima carte a lui Petru Dumitriu. Nu o carte de ficțiune, ci un „studiu” (în caracterizarea autorului), un „testament spiritual”. Povestea editării acestei dactilograme e, în sine romanescă (Marta Petreu o dezvoltă exemplar în cea de-a doua prefață care însoțește acest Non credo, oro). În cele din urmă acum, la mijlocul lui 2014, aventura inedită se încheie, odată cu publicarea, în traducere, la Editura Polirom. Fără îndoială, volumul constituie ceea ce se cheamă un eveniment. Despre existența acestui manuscris nu s-
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
mai potrivit cu putință. Promiteam mai sus să revin asupra pistei analitice pe care, în studiul introductiv dedicat Cronicii de familie, criticul o dezvoltă numai parțial (din „lipsă de probe”). De astă dată, cu ultima piesă găsită, tabloul e întreg. Iar prefața, intitulată Vameșul, fariseii și „critica leneșă”, ni-l oferă în integralitatea lui. Evident, n-avem de-a face, aici, cu un text descriptiv (cum, prin forța lucrurilor, sunt de-atâtea ori așa-numitele texte de escortă), ci cu o nouă
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
și timpul sunt, în regimul comunist, confiscate, devin bunuri colective, își pierd orice notă individuală („După etatizarea «spațiului», inovația socialistă cea mai extraordinară: etatizarea timpului, pas decisiv spre etatizarea ființei înseși, căreia timpul îi rămăsese ultima posesie”). Deloc întâmplător, în prefața unui volum de interviuri, Norman Manea definește și caracterizează „sindromul Puterii”, ce are drept reper esențial refuzul, incapacitatea acceptării diversității opiniilor („Sindromul Puterii autentifică un dialog al surzilor, incapacitatea de a asculta, cu adevărat, opinia preopinentului în toate nuanțele sale
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
Simona Vasilache Editura Humanitas a publicat recent, punând în fapt o idee a arhitectei Gabriela Tabacu, o carte superbă. Despre lucruri cum nu se poate mai firești, și totuși greu de cuprins în amintiri potrivite: Casele vieților noastre. Prefața Ioanei Pârvulescu e o ușă deschisă și spre cotidian, spre frâmântările de tot felul ale locatarilor dintotdeauna, și spre literatură, jonglând cu adresele de odinioară ale scriitorilor, cu surprizele locative ale posterității și dând seamă de căile prin care locul
Pereții amintirilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2434_a_3759]
-
a lui Gellu Naum, 2) relegarea textelor „de nișă” și a proiectelor nefinalizate într-un volum aparte, al IV-lea, și 3) alcătuirea unui aparat critic transparent și ușor de utilizat. Și, tot ca în primele două volume ale seriei, prefața Simonei Popescu - de fapt, un autentic studiu introductiv - este cheia de boltă a acestui aparat critic, propunând, concomitent, o mostră de close reading și o demonstrație de critică „palimpsestică”, în care opera lui Naum este interpretată din perspectiva influenței ei
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
și părerea că această elegie „a izvorît din durerea prilejuită poetului de moartea surorii sale Victoria (15 septembrie 1884 - 3 martie 1904), care a fost învățătoare și s-a stins de tuberculoză” (vezi Octavian Goga, Opere. II. Poezii. Ediție îngrijită, prefață, note, bibliografie și indici de Ion Dodu Bălan. Editura pentru Literatură, București, 1967, p. 291).
Ars amandi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2447_a_3772]
-
De această dată este vorba despre întreaga serie a caietelor sale, începută - după încercări anterioare - în ianuarie 1946 și încheiată în chiar ziua morții sale timpurii, în ianuarie 1982. În total, sunt cincizeci și trei de caiete de însemnări (iau datele din prefața lui Ion Bogdan Lefter, inițiatorul și sufletul acestei importante restituiri) dintre care o primă parte, până în august 1957, au fost transcrise de autor în caiete noi, de format mare, iar restul a rămas în forma inițială. Din acest lanț de
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
și avem astăzi în fața ochilor ediția completă a notelor zilnice, care confirmă în Radu Petrescu unul dintre spiritele cele mai libere, mai necruțător introspective și mai torturate de ideea creației dintre scriitorii noștri din a doua jumătate a secolului trecut. Prefața lui Ion Bogdan Lefter, care suplinește în mare măsură și necesara Notă asupra ediției, explică nu numai relația jurnalului cu romanele sale, ci pune în valoare și felul în care romanelejurnal se constituie într-un roman al romanului, documentând de
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
relația acestuia cu poezia, conceptul de scriitor clasic sau de literatură minoră, cultivarea limbii. Ideile sunt exprimate cu vigoare, probând o intensă atenție la fenomenul literar, iar observațiile critice sunt, cu evidență, cele ale unui devotat practician. Într-o avizată prefață, profesorul Ștefan Stoenescu discută posteritatea acestui modernist de marcă, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură al anului 1948, remarcând că ea persistă mai ales prin remanența unor termeni. Poet, critic și teoretician literar, dramaturg, editor, Eliot este unul dintre întemeietorii
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]