8,040 matches
-
-i spun. Eram gata să vorbesc, dar a dat drumul mâinii mele, iar a lui a căzut pe cearșaf, lângă creion, ca o frunză moartă. A închis și ochii. Mi se părea că zâmbea. Aici începe durerea. Când s-a prefăcut în fum, el n-a mai fost nicăieri. Timp de șaptesprezece ani mama l-a așteptat să se întoarcă de la plimbare. Ca o nebună? se va spune. Da, ca o nebună. De altfel, mama era nebună. Era nebună după el
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
Dacă intri în noul stil de viață mințind - așa cum s-a întâmplat până acum cu absolut toate partidele -, poți fi sigur că rezultatele vor fi catastrofale. Pentru PD, metoda cea mai sigură a perpeturării minciunii e să continue să se prefacă a nu ști că Alianța D. A. încă n-a fost desfăcută. Vor, nu vor, e obligatoriu să se prezinte la Tribunal spre a se elibera de un mariaj care, mai devreme sau mai târziu, va atârna de picioarele partidului mai
Politica lui Struțulescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9559_a_10884]
-
pe Rin. Rinul descoperit demult, într-un ceas de cameră al bunicii, devenit "Rinul cel adevărat cu ape cristaline". Emoția întîlnirii, emoția pierderii: "la fiecare cotitură a drumului, mi se taie respirația de teamă că ne despărțim, că fluviul se preface în lac întins ca marea sau că se ascunde după vreun deal." Pripită emoție, căci "iată-l din nou". Mergînd înainte ca o poveste. Köln, și pe urmă acasă, frîngînd brusc cercul unei călătorii. Un drum cu trenul la mare
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
măștilor și a înlocuitorilor, ca un semn al falsității generalizate: "Toți purtăm măști, toți suntem înlocuitori" (p. 273), constată dezgustat și obosit Tolea. Norman Manea lucrează în filigran picturalitatea acestui coșmar străbătut de un bufon (ca într-un tablou oniric), prefăcându-l într-un peisaj psihologic, politic și social în care amalgamează urme sau amprente ale imaginarului din Kafka (alienarea și absurdul existenței), Sábato (asociația surdo-muților e o alegorie transparentă a societății totalitare, ca și organizația orbilor din romanul scriitorului argentinian
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
doldora de insolit, de savanterii luate peste picior, de "conversiuni ale contrariilor" care ne duc gîndul la Pseudokinegeticos-ul lui Odobescu, la Nu-ul lui Eugen Ionescu. Grație gustului "nebunesc" pentru ludic ce-l marchează, Luca Pițu are darul de-a preface, după cum singur admite cu pitorescă fală, "cea mai searbădă idee într-o gaya scienza de o virilitate care poate atinge priapismul". Date fiind astfel de premise, nu putem aștepta decît cu un major interes împlinirea proiectului la care Magistrul s-
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
ajunge să îngrijească, pe bani mulți, un bătrân hemiparezic și totalmente țicnit căruia îi povestește viața sa - atâta câtă mai e - este, bineînțeles, un detaliu expresiv. Că, spre final, rolurile se inversează, iar italianul alienat se vădește a se fi prefăcut nebun dintr-o enormă silă față de cei din jurul său, e o mutare cu adevărat formidabilă. El a fost singurul capabil să asculte totul, singurul îndeajuns de histrion încât să nu revendice încrederi fără acoperire emoțională , singurul care se atașează și
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]
-
vorba de (in)fidelitatea iubitei sale: Nu i-am pretins niciodată ceea ce oamenii de rând numesc impropriu fidelitate, ei referindu-se doar la exclusivitatea în amor. Tot ce-i ceream era să fie așa cum e natura ei. Să nu se prefacă. La rândul meu nu căutam să par mai deștept decât sunt, mai frumos decât sunt, mai comic, mai bogat, mai vânjos, mai generos și așa mai departe. Eram unul și același mereu, niciodată preocupat să las în urma mea o impresie
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8032_a_9357]
-
uimirea pe chipurile unor prieteni sau cunoscuți cărora le făcusem o promisiune când îi anunțam c-am îndeplinit-o. Nu numai că nu se așteptau să mă țin de cuvânt, dar păreau, retrospectiv, jenați că mi-au cerut-o. Ne prefacem că cerem și dăm cu adevărat, dar în adâncul ființei ne e indiferentă și logica cererii, și etica ofertei. Îi datorăm lui Caragiale și compromiterea noțiunii de trădare. Cum să mai vezi în ea o plagă morală, când Nenea Iancu
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
toți kabuki.../ Cum mergea pe drum la vale,/ Îi fugeau zbierând din cale/și vecini, și animale,/ Că așa un aparat/ Nu se mai văzuse-n sat. ŤCe-aveți, bre, ce s-a-ntâmplat,/ Nu cumva v-ați speriat?- / Mi se prefăcea, niznai,/ Șugubățul Samurai -/ Ce fugiți în graba mare/Ca la colectivizare șsubl. meaț?ť ș...ț Sus-numitul aparat/ Mi ți l-a deposedat/ De drujbă și chimonou/ Și i-a tras vergi la popou./ Precum știe tot păgânu',/ Codru-i
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]
-
metafizic își temperează cât poate sfidările unui inactual, își disimulează abstragerea salvatoare din prezent: "Omul metafizic e viclean, zicea Ioanide, îți râde, se face că te ascultă, trece pe stradă uitându-se în dreapta și în stânga, în fond e absent. Se preface ca să scape de contingențe". În categoria metafizicilor Ioanide se pune pe el însuși alături de Suflețel, Hagienuș și Gonzalv Ionescu. De cealaltă parte, a pragmaticilor, îi situează pe Gulimănescu, Smărăndache, legionarul Gavrilcea și pe Tudorel. Dar "Pomponescu ce fel de om
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
tentă mai concretă la versurile lui Arghezi din Testament - text îndeobște cunoscut de către mai toți elevii: "Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/ Eu am ivit cuvinte potrivite/ Și leagăne urmașilor stăpâni./ Și, frământate mii de săptămâni, (s.n.)/ Le-am prefăcut în versuri și-n icoane"? Sau la alte asemenea mărturii - e drept, mai puțin cunoscute elevilor: "Ah! atuncea ți se pare/ Că pe cap îți cade cerul:/ Unde vei găsi cuvântul/ Ce exprimă adevărul?" (Eminescu). "Numai Dumnezeu și compania de
Un pas înainte sau doi înapoi? by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9740_a_11065]
-
Tu râz, omuli, da’ știi când o murit Baba Ana, acu doi ani, cum mai cânta’ cucuveaua pi șura ii și cum urla cățaua ii ceia neagrî? Ei, sî nu crez În sămni?! Ia ascultî, ia, auz, auz? Victor se prefăcu că ascultă cu atenție iar În gândul lui Își zise: Minte de muiere proastă și prostită de toate vorbele la care ia aminte, de la toate babele și moșnegii care nu au citit o boabă În viața lor, mă rog și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pe care nu-l mai auzise rostit astfel de secretarul de partid cu care lucrase mult timp la CFS Iași. Intră, adresă un „trăiți, dom’inginer”, și dădu să strângă mâna la modul familiar. Chiar atunci secretarul Îi Întoarse spatele prefăcându-se a privi pe fereastră. Apoi se Întoarse către Ștefan și acesta Îi putu vedea privirea glacială și fața vânătă de supărare. Ce s-a Întâmplat, dom’inginer? „Tovarășe secretar”! Aștept ca tu să-mi spui ce s-a Întâmplat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Îndepărtat emoțiile și diferențele sociale, au vorbit despre vin, cărți și femei, despre jandarmeria de altădată. După mai bine de o oră de petrecere, timp În care Victor nu știa cum să scape de oaspeții săi nedoriți, Închina paharul, se prefăcea doar că-l golește dar rămânea atent. A avut puterea să facă un spirit de glumă: To’arășe maior, am crezut că mă arestați, chiar mam speriat deși mă știam total nevinovat, dar câți oameni nevinovați nu sunt arestați azi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
rusesc iar acum urca scara unui avion imens, era unul din seria Tupolev și rămas fără bagaj se gândea la stewardesele frumoase care vor deservi cursa, știa ce frumoase sunt tinerele rusoaice, blonde, zvelte și cu picioare lungi. Se va preface că Îl doare capul, va cere o pastiluță, fata se va apropia de el ... Deziluzie totală și inexplicabilă! Mocheta avionului era roasă, un ecran mare și plat pe care erau scrise instrucțiunele și două stewardese grase, Îmbrăcate anost și trecute
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
scoată banii din ciorapi, dintre pulpe, de la spate și ...din chiloți. Eram domnișorică, arătam foarte bine și aveam o pilozitate care-l scotea din minți. Îmi spunea mereu că am crescut destul de mare și că ar fi vremea ... eu mă prefăceam că nu Înțeleg nimic și-i Îndepărtam ușor mâna din locul În care acea mână Începuse să-mi producă emoții, adesea parcă așteptam aceste momente. Eram În clasa a noua, pe la sfârșit, când m-a Întrebat direct dacă am un
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și un proverb cu „Câinele care nu latră...” și pe cel cu „Pisica blândă ...”, hai că aici e „sectorul tău forte, literar”, nu? Ne-am făcut firmă de termoblonjoane, suntem solicitați nominal la blocul administrativ, la contabilitate și noi ... ne prefacem că „nici slănină n-am mâncat...”, păi nu?, continua șeful să-l tachineze. Rică se Îndreptă, Îl privi În ochi și Întrebă: Nu știu despre ce vorbiți și vă rog să mă lămuriți, știți că eu nu umblu cu ...”subtilități
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mișcare un pic mai lent, timp În care o mică porțiune dintr-o priveliște nepământeană Îi Încălzi tot corpul său deja Înfiorat de frumusețea din fața lui și de whisky. Fata a văzut cutremurul din sufletul și din corpul voleibalistului, se prefăcu neinteresată și Îl Întrebă, fals-mirată: Să Înțeleg că nu ai iubit nicio fată, așa În intimitate, așa cum Îi spui tu? Nu te-ai atins de niciuna din colegile tale? Ba da, dar asta a fost foarte demult, cinci șase ani
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
apoi conducând o mașină luxoasă În care se afla aceeași tânără foarte frumoasă. Era sigur că sursa se Înșela, Îl chemă la el și-l Întrebă dacă se vede cu contabila, dacă au fost Împreună la Slănic? Rică s-a prefăcut mirat, a negat mințind și a spus: Șefu’ eu Îmi știu locul, contabila este pe cai mari, nu-i de nasul meu! Șeful rosti foarte convins un „Așa cred și eu!” și-l lăsă În pace. Era o altă sâmbătă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Unde te duci? Să dau puțin cu mătura pe-acolo. Da’ de unde știi unde e sufrageria? Charlot avu impresia că a călcat în gol pe o treaptă inexistentă; inima îi stătu în loc: fusese cât se poate de atent atâtea zile prefăcându-se că nu cunoaște așezarea camerelor, poziția dulapurilor și alte amănunte. Unde mi-o fi capul? Fără îndoială, eram atent la ce spuneai, zise Charlot. Dar fata nu se arătă mulțumită de răspuns și îl privi cu mare atenție. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Când l-am scuipat în obraz... Fata se opri, iar Charlot își aminti limpede de actorul tolănit în pat fălindu-se cu gestul său. Gândul ăsta o s-o macine, își spuse Charlot. Vedea cu groază cum un om atât de prefăcut poate pune stăpânire pe mintea unei fete atât de curate. Lucrurile nu funcționează și în sens invers, își spuse el. Adevărul nu te învață să-ți cunoști semenii. Acum totul s-a terminat, nu te mai gândi la asta, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nu-i clintește nimic. Nicio explozie nucleară nu i-ar împiedica să ajungă, la orice oră și pe orice temă, la televizor. și, domnule, vorba unui intelectual francez, oamenii ăștia gândesc! Gândesc pentru voi și în locul multora. În realitate, se prefac că judecă de pe poziții critice și imparțiale lumea care i-a refuzat, pensionat și trimis în neant. Dar circulația ideilor în România e ca aerul învârtit de ventilator într-o cameră închisă ermetic: împuțit, stătut, otrăvitor. O mâna de opinaci
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
pe toate, așa bob numărat? a întrebat din nou Vasile Hliboceanu, plin de curiozitate. Cât le știe, cât le înflorește...Pâcu îi mare meșter. La scorneli nu-l întrece nimeni - a intrat în vorbă moș Dumitru Carpen. Pâcu s-a prefăcut că nu aude cele spuse de moș Dumitru și, aducându-și parcă atunci aminte de luleaua de mult stinsă, a pus-o între dinți și a început să tragă din ea așa în gol. Măi Pâcule, vezi că ți s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ce zicea? Că doar era feciorul lui, nu un străin - a îndrăznit să vorbească Mitruță. Ai grăit și tu, mânzule? l-a întrebat Pâcu, râzând. Mitruță n-a mai îndrăznit să spună nimic. Doar s-a înroșit până în vârful urechilor... Prefăcându-se că nu bagă de seamă roșeața din obrazul lui Mitruță, Pâcu a pornit să povestească mai departe. Ce să mai spună? O tăcut mâlc, că era om liniștit și la locul lui. Vorbea mătușa Rarița și pentru el. Avea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
spus? Hai, spuneți odată, nu ne mai perpeliți atâta. Spuneți: îi albă ori îi neagră? Din două, una. Că ne-o ajuns inima în gât - s-a milogit Alecu Slobodă. Ia te uită ce bățoși se țin flăcăii! s-a prefăcut a se minuna Pâcu. Se țin, dar nu știu ce îi așteaptă! a întins coarda și mai mult moș Dumitru. Să le spun eu, Dumitre? s-a prefăcut mai cu milă Pâcu. Apoi, ori le spui tu, ori le spun eu, tot
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]