2,230 matches
-
de puncte, întind inima spre cer și o las pe un nor. Un imperiu de negru, o speranță, un dans, un foc și o lacrimă, fac cerc în jurul secundei în care demitizez unicul sărut pe fulgul de nea ce-mi prelinge ființa. nătângă șterpelită suferință ce cauți în gropi o ființă când întâmplarea te naște la întâmplare te-nchini figuri premature bălăcind obosite destinul cu biciul dăruind fericirea apocalipsă unică la capăt de fiară O firimitură de vis bântuie toți pașii
AM CREZUT CĂ EXIST de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366964_a_368293]
-
al ei, în care să-l invoce pe Hristos să-i binecuvânteze pântecul născător și să plângă apoi cu un potop de lacrimi, între sunete magice, experiența aceasta barbară și sfântă dată de Dumnezeu. Sub flacăra de la lumânare, rugăciunea se prelingea și se împrăștia și însămânța în duh coapsele ei dulci, iar nurii pieptului sălbatici străluceau rodind și hrănind un prunc din inimă.Lângă ea străjuia o carte cu rugăciuni și un ceas cu limbile rupte.Ea sta în cercurile timpului
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
Înstrăinați de semeni, robiți de egoism, Firimituri de stele degusta plictisiți. Zăresc printre mulțime un trup firav, plăpând, Cu haine ponosite și față chinuita, Hrănește turturele și-aproape surâzând, Le spune ceva-n șoaptă c-o voce răgușita. I se preling pe buze șirag de lacrimi mute, În ochii ei un înger bea roua de lumină, Coboară Dumnezeu pe pleoape s-o sărute, Cât de săraci bogații și cât de plini de vină. Referință Bibliografica: Zoriți de viață / Ines Vândă Popa
ZORIȚI DE VIAȚĂ de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367646_a_368975]
-
mesajul de liniște și răbdare, față de tot răul impus vieții de fiecare zi, a celor care au prins, prin vrerea unora dintre noi să țină, până la noile alegeri, frâiele trăsurii țării noastre. Eram oare pregătit să înțeleg rolul acestor lacrimi prelinse pe geamurile camerei? M-am ridicat de la biroul meu, lăsându-mi cartea și ochelarii, nu înainte de a-mi salva toate înscrisurile de pe ecranul monitorului. Îmi împreunasem mâinile și priveam în noapte strada prin fereastra a căror geamuri, prinse în tocurile
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
înaltul cerului: ce lumină coboară spre mine?... Chiar trebuie să plec ... Dragii mei vă las și-mi pare rău că drumul meu se-ntrerupe aici, fără să vă mai văd măcar o dată. Respiră adânc și lacrimile începuseră să i se prelingă pe la colțurile ochilor, alunecându-i pe obraji: e noapte și e frig, mi-e așa de rău și toate îmi sunt atât de străine în jurul meu. Începu să murmure ceva ce nu mai Cei de Sus îl mai puteau înțelege
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
les inities pour orienter la façon dont vous avez � marcher pour ne pas produire existence anormale. Suspinul este o stare a faptului că semenii și-au adus aminte de noi. Lacrimile, chiar dacă nu se materializează prin umezirea ochilor, ele se preling prin venele care duc către inimă lichidul vâscos al existenței. O colosală ironie, același lichid rozariu ține în viață și pe cel care-i tulbură inițiatului circuitul de energii, ce îi trec prin coloana vertebrală. Suspinul induce melancolia, care la
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366965_a_368294]
-
cea a lui Alexandru. Ochii lor tineri se priviră îndelung. Călăul îi rupse gulerul înalt ce-i acoperea grumazul dând a-l apăsa spre butuc. Tânărul se smuci, și își privi încă o dată Principele din ochii căruia lacrimi fierbinți se prelingeau pe obrajii înflăcărați. Căpitanul surâse și colțurile buzelor săltară smocurile musteței stufoase ce-i acoperea gura uscată. Se așeză în genunchi, își potrivi capul, rămânând așa până când, din grumaz, începură a țâșni zeci, sute de firicele de sânge, înroșind butucul
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
Fac loc bunătății, iubirii și-aștept Furtuna să treacă iar gându-mi flămând Îl dărui cu doruri ascunse în piept. Mai caut în mine puterea de-a-nvinge Trăiesc cu credința că-i clipa aproape O lacrimă caldă pe-obraz se prelinge Pe drum de lumină ieși-voi din noapte. Referință Bibliografică: Frământări / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 187, Anul I, 06 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Georgeta Resteman : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
FRĂMÂNTĂRI de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367077_a_368406]
-
Toate Articolele Autorului Prin picuri de ploaie amurgul scutură petalele florilor de prun, pe ramuri copacul suspinului își poartă ușor mâțișorii Neînțeleasa ploaie prin argintul nopții despică umbrele iubirii culori vârtej de imagini silabe spații cuvinte Frânturi de umbre se preling prin zborul sufletelor regăsite printr-un sărut, lacrima lui o aude în sufletul ei Frunze de pelin împrăștie aroma tristeții, cândva s-au plimbat pe marginea vieții azi rătăcesc prin ceața pădurii Margini pierdute prin vis, pe pod o fata
NEÎNŢELEASA PLOAIE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367118_a_368447]
-
în inima ei... Prin picuri de ploaie amurgul scutură petalele florilor de prun, pe ramuri copacul suspinului își poartă ușor mâțișorii Neînțeleasa ploaie prin argintul nopții despică umbrele iubirii culori vârtej de imagini silabe spații cuvinte Frânturi de umbre se preling prin zborul sufletelor regăsite printr-un sărut, lacrima lui o aude în sufletul ei Frunze de pelin împrăștie aroma tristeții, cândva s-au plimbat pe marginea vieții azi rătăcesc prin ceața pădurii Margini pierdute prin vis, pe pod o fata
NEÎNŢELEASA PLOAIE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367118_a_368447]
-
aride, menite doar să alunge monotonia și prea puțin curiozitatea vreunei persoane. Erau cam de aceeași origine ori clasă socială. În majoritate, țărani. Mai puțin trei-patru bărbați îmbrăcați cu haine de oraș și cam tot atâtea femei dinspre care se prelingea discret mirosul parfumului ori deodorantului folosit, amestecat cu mirosul de transpirație ridicat de peste tot și plimbat în voie de curentul de aer izvorât din fereastra șoferului. - Măi Eugene, maică! Mai e mult, mă, că mor ? a întrebat femeia ce nu
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
sfinte, ce destin! Cu șerpi de foc se-ncinge cerul și clocotește-n spume marea, în tunet hohotește zarea, doar muntele-i nebiruit. Lacrimi calde cerul cerne și în liniște le așterne-n noapte, pe fereastră-n lungi șuvoaie se preling lacrimi de ploaie. În culori de smalț pestrițe se trezesc poienele, mândrul Soare le surâde, mijind ușor genele. Referință Bibliografică: LANUL DE GRÂU / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 171, Anul I, 20 iunie 2011. Drepturi de Autor
LANUL DE GRÂU de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367249_a_368578]
-
liric al Anei Urma rezonează armonios cu ancestralul „nesfârșită povestea/ țesută cu fire din tortul bunicii/ închisă ca floarea în bobul de grâu/ trecută de nouri de steiuri de ziduri/ vechi sărut încrustat cum e crucea pe pâini/ și vinul prelins din pocalul prea plin/ învie izvorul din care un înger mai bea...” (E de-ajuns doar să cred că rodul urmează sămânței, însemnări pe marginea unui colind, p. 83) și cu celestul, cu cuvântul divin „nori cirrus dispar în vaier
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
a spațiului...“, ne spun filosofii. Socrate a murit între prieteni, ca un om eliberat de frica morții, prin rațiune. Și totuși... pe patul de moarte fiind, stând cu ochii închiși, de sub una din pleoape, scrie Josef Toman, i s-a prelins o lacrimă. La intrarea Mirtei, când aceasta îi spune că nu are pe nimeni pe această lume care să o iubească precum o iubește el, când se miră de lacrima sa și-i șterge obrajii cu buzele ei, Socrate deschide
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
fost cândva Prin noi o dulce vară, Iar din iubiri rămas-au ploi, Cu stropi făcuți din ceara. Pe frunza-ți tristă, ruginită Se văd ca mărgărite, Mulțimi de riduri ce stau prinse, Din anotimpuri însorite. Uscată toată de răceala Prelinsă peste tine, Tu plângi acum trecuta vară, În toamna care vine. Referință Bibliografică: INIMI GALBENE / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2104, Anul VI, 04 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Dac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
INIMI GALBENE de DANIEL DAC în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368679_a_370008]
-
focul, Dar deodată a-nnegrit Apa mării stricând jocul. Vai, ce jale se stârnise Când din doru-mi arzător, Neagră-n val ia curs durerea, Înnegrind marea de dor! Jocul brusc se potolise Și din ochișori de soare, A-nceput să se prelingă Priviri negre, uimitoare. Și-au simțit deodată spaima, Pleoapele li s-au lasat, Apa mării din profunduri Tainele și-a tulburat. Negrul cu repeziciune A cuprins apa și malul. Cerul negru, speriat S-a-nălțat împins cu valul. Din străfunduri, o furtună
APA MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368727_a_370056]
-
în genul de cărți de autoeducare, dezvoltare personală și spirituală. Un fel de jurnal intim, pe alocuri o proză învoluntar sau conștient poetizată. „Cine sunt eu? M-a întrebat azi cineva. Răspund: ...Sunt picătura de ploaie/ aruncată în vâltoarea vieții./ Prelinsă din ochi/ ca un picur de ploaie./ Sunt ploaia care mîngâie ochii plini de durere./ Apar și dispar/ râmîn Lumină în ploaia ce cern./ Lacrima din picătura de ploaie.” Nu este propriu-zis poezie, sunt doar sentimentele autoarei care se lasă
SUFERINȚA CARE TE FACE LIBER de DORINA STOICA în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368719_a_370048]
-
Toate Articolele Autorului Corăbii ce-aduc dor Când nuferii, sub soare, pe apă lin plutesc De vânt domol atinși pe lacul liniștit, Ca două pete albe... lebede zăresc, Corăbii... grațioase pe lacul adormit. Salcia unduitoare își admiră stropii Ce se preling în apă...din umedu-i sărut. Din ierburi aud greieri și încet m-apropii Acolo jos din iarbă... balada le-o ascult. Trec lebede pe apă...și ochi-mi lăcrimează De alb imaculat și amintiri în zbor... In raiul meu de
CORĂBII CE-ADUC DOR de DOINA THEISS în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363699_a_365028]
-
amară. Aș vrea să zburd printre zambile Dalbi ghiocei, iriși, lalele sau narcise Să petrec clipe efemere incredibil de umile Să mă ridic din somnu-mi greu și fără vise. Mi-s în parcul trist și nu mă pot abține Mă preling ușor curtând bătrâna doamnă Gelatinoasa și subtila iarnă-n buletine Tineri bătrâni ce crunt și sincer o condamnă. Marea alintată furtunos și dintr-o dată Iar valuri reci și înspumate salută țărmul De parcă n-au iubit-o nebunește niciodată Nisipul ud
AI UITAT CE-AI ASCUNS ÎN ASTĂ IARNĂ ? de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363712_a_365041]
-
trebuia să-l transforme în aur cu orice preț, chiar și cu prețul pierderii unei prietenii atât de trainice, cum era cea a lui Mike. - Ești nebun!, se întristă Mike, ducându-și mâna la buze. Un firicel de sânge se prelinse pe bărbia rotundă, iar ochii săi căprui se întristară. Dându-și seama de greșeala făcută sub impulsul nervilor, Marshall se scutură deodată și se repezi în ajutorul celui mai bun prieten. - Te rog, iartă-mă! N-am vrut... dar m-
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
dacă se simte bine. Îi lasa totuși tăvița cu mâncare pe măsuța din fața ei. În sfârșit o văd - cu coada ochiului - că inspectează conținutul - bea o înghițitură din sucul de portocale, apoi ia prăjitura și o mănâncă încet... Lacrimile se preling în continuare... Îi ofer și prăjitura mea. Se uită la mine cu niște ochii mari, albaștri și rotunzi, dar mânjiți de rimelul scurs... îmi mulțumește, îmi zâmbește vag și mă refuză desigur. Mă așteptam. După care îmi spune: „Vă rog
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
Theiss Publicat în: Ediția nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului La Steaua... minunată Te-am îngropat în versul ce tristețea-nvinge Să îmi rămâi de-apururi în suflet și în gând. De lacrima fierbinte pe-obraz se va prelinge Vei răsări din... mine, ca iarba din pământ. De-mi părăsești adâncul..., de viață mă dezlegi. O lacrimă ascunsă am presărat-o-n vers De te înalți la stele, de clipă să mă legi, Să te urmez spre ceruri, plutind
LA STEAUA... MINUNATĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363761_a_365090]
-
fericirea mie sortită acum când umbra ta ascunsă între gândurile mele privește cum curge iubirea în picuri de timp am dreptul să-ntreb ce mai clădești fără povara propriului vis fără iluzia vieții deșarte acum când timpul iubirii mă doare prelins între aici și departe Referință Bibliografică: Rătăcire... / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 248, Anul I, 05 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marin Bunget : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
RĂTĂCIRE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364604_a_365933]
-
Iubitule. mereu îți cad în brațe; Cum clipele se întregesc în ore M-adun și eu ca florile-n corole, Stârnindu-te mereu cu-a mea dulceața. Cât ne-om iubi, topită eu zăpadă Pe trupul tău lasciv mă voi prelinge, Iubirea mea sortită-i a te ninge Și gură mea e singura dovadă. Din fericiri eu una-aleg din toate - Ca să petrecem noaptile-mpreună! Pe cer, se perpelește mândră luna, S-ar coborî și plânge că nu poate, Când vrea în tine
CÂT NE-OM IUBI , TOPITĂ EU ZĂPADĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364634_a_365963]
-
din profunzimea sexualității umane si a iubirii, curățenia spirituală a sufletului si dragostei eterne. Ritualul din universul verde al speranței le pătrundea prin fiecare por iar spațiul și timpul au rămas suspendate. Corpurile lor formau, picături de sudoare ce se prelingeau pe pielea încinsă. Lacrimi ale durerii și neputinței. Se priveau intens,s e devorau cu ochi lacomi și nu se puteau apropia unul de celălalt decât cu prețul pierderii nemuririi. Vizualizau focul care-i scălda în lumina lui strălucitoare și
RITUALUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364660_a_365989]