1,676 matches
-
204-209; Sorianu, Contrapunct, 225-235; Piru, Varia, I, 485-487; Stănescu, Poeți și critici, 128-141; Grigurcu, Idei, 165-173; Constantin, Prozatori-critici, 120-124; Tomuș, Răsfrângeri, 82-87; Petrescu, Scriitori, 23-30; Drăgan, Reacții, 186-202; Ungureanu, La umbra cărților, 39-44; Ungheanu, Arhipelag, 385-388; Raicu, Critica, 469-472; Ștefănescu, Preludiu, 285-292; Vlad, Lectura, 116-124; Regman, Explorări, 211-214; Dimisianu, Opinii, 261-266; Georgescu, Volume, 124-134; Iorgulescu, Scriitori, 306-312; Simion, Scriitori, I, 727-732; Mihăilescu, Conceptul, II, 151-158; Dobrescu, Foiletoane, 91-97; Ștefănescu, Jurnal, 166-168; Popescu, Cărți, 52-54; George, Sfârșitul, III, 318-320; Zaciu, Cu cărțile
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
determine politică taberei sale. Partenerii s)i nu-și permit nici s)-l lase pe membrul mai slab s) piard), nici s)-și fac) public) lipsa lor de unitate, eșuând în a sprijini o inițiativ), chiar în timp ce-i deplâng riscurile. Preludiul Primului R)zboi Mondial ofer) exemple izbitoare. Aproximativa egalitate a partenerilor de alianț) i-a f)cut s) fie strâns interdependenți. Interdependenta aliaților, plus intensitatea competiției dintre cele dou) tabere, însemna c), în timp ce orice tar) își putea angaja asociații, nici una
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
genoveze din Marea Egee, s-au organizat acțiuni cu titlu de cruciată pentru apărarea lor. Cel mai de seamă teoretician al cruciatei în secolul XIV, venețianul Marino Sanudo cel Bătrân, a evidențiat chiar nevoia de a acorda prioritate apărării acestei zone, preludiu necesar al reluării acțiunii în Țara Sfântă. Intrarea în scenă a turcilor otomani, instalarea lor în Europa și expansiunea lor rapidă în Peninsula Balcanică au inaugurat era „cruciatei târzii“, în denumirea specialiștilor acestei perioade. Pe măsură ce înfruntarea s-a fixat în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în fața asaltului otoman, care a dat naștere unei realități istorice încă mai durabile, Turco-Graecia. Lansată la sfârșitul secolului XI pentru a înlătura dominația islamului în Mediterana Răsăriteană, cruciata s-a încheiat la mijlocul secolului XV, cu triumful islamului în Europa sud-estică, preludiu al reconstituirii unității islamice în Orientul Apropiat și Mijlociu în secolul următor sub hegemonia turcilor otomani. Occidentul Europei a renunțat de fapt la înfruntarea cu islamul după închiderea Mării Negre de noua putere instalată la Bosfor. În căutarea Orientului Îndepărtat, lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
grăbit să trimită pe scaunul domnesc al Moldovei pe marele său dragoman Nicolae Mavrocordat, a cărui principală misiune era să asigure securitatea granițelor nordice ale Imperiului otoman, în speță, ale Moldovei. Procedeul utilizat, cu prilejul acelei numiri, a constituit, însă, preludiul modificării radicale a sistemului de numire a domnilor, ce avea să fie inaugurat, în mod formal, în anul 1711. Este vorba de faptul că factorii politici autohtoni nu au mai fost consultați și nici informați, în prealabil, în legătură cu această numire
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
81-84; Raicu, Structuri, 184-191; Poantă, Modalități, 269-174; Cristea, Un an, 54-58; Petroveanu, Traiectorii, 132-142; Barbu, O ist., 52-56; Piru, Poezia, I, 257-163; Laurențiu, Eseuri, 94-99; Regman, Colocvial, 6-12; Iorgulescu, Al doilea rond, 242-247; Raicu, Critica, 193-197; Alexiu, Ideografii, 15-20; Ștefănescu, Preludiu, 23-26; Felea, Aspecte, I, 10-15, III, 19-22; Dimisianu, Opinii, 50-55; Poantă, Radiografii, I, 121-125; Simion, Scriitori, I, 121-135; Ciopraga, Ulysse, 147-153; Grigurcu, Poeți, 329-334; Munteanu, Jurnal, II, 161-169; Raicu, Contemporani, 79-86; Cristea, Faptul, 66-69; Tomuș, Mișcarea, 86-89; Moraru, Semnele, 24-32
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
ș.a. Proză apare sporadic (Al. Sahia, Ouăle și patriarhul). Sunt inserate interviuri substanțiale, precum cele cu Marcel Iancu și Camil Petrescu. Eseuri și articole incitante publică Emil Cioran (Auguste Rodin, Reflexiuni asupra mizeriei, Individ și cultură), Eugen Ionescu (Tudor Arghezi. Preludiu sau pamflet, unde sunt trecute în revistă, în cheie sarcastică, popasurile receptării critice a poetului), Ovidiu Papadima (Bacovia). Aceste studii și articole se constituie în teren de dezbatere, remarcându-se prin prospețime, nonconformism, temeritate intelectuală (ce cade uneori - din păcate
FLOAREA DE FOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287022_a_288351]
-
suna „românește”. Atmosfera întreținută în jurul lui l-a marcat, împiedicându-l mai mulți ani să scrie o poezie conformă orientării estetice de până la 1940. Totuși, volumele Vremea Lerului (1969), Florile dalbe (1979) și Toamna lui Orfeu (1983), antologate postum în Preludiul bucuriei (1988), scot la lumină o poezie de idei densă și tensionată, de meditație etică și ontologică, saturată de cultural și livresc, elaborată sub semnul unei mari exigențe artistice. O sursă de inspirație e aflată în mitologia culturii universale (Gauguin
MENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
Chișinău, 1969; Prichindel, Chișinău, 1969; Scrieri, I-II, Chișinău, 1970; Micul Icar, Chișinău, 1971; Colind de viteaz, Chișinău, 1972; Coloana de tandrețe, Chișinău, 1978; Florile dalbe, Chișinău, 1979; Toamna lui Orfeu, Chișinău, 1983; Răvașul ploilor, Chișinău, 1986; Povești, Chișinău, 1988; Preludiul bucuriei, îngr. Arcadie Suceveanu, pref. Eugen Lungu, Chișinău, 1988; Interior cosmic, Chișinău, 1997. Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Disocieri, Chișinău, 1969, 184-202; Eliza Botezatu, Cheile artei. Studii asupra creației literare a lui George Meniuc, Chișinău, 1980; Mihail Dolgan, Crez și măiestrie
MENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
și inexplicabile ale omului, introspecție exercitată nu doar asupra lui însuși, ci asupra tuturor. Această capacitate nu s-a manifestat la nici un scriitor creștin cu atâta finețe și este exercitată uneori aproape cu un fel de îndârjire care e un preludiu la operele antipelagiene ulterioare, unde sondarea sufletului omenesc, în tentativa de a descoperi originea concupiscenței, va ajunge până la exasperare. Cu tot atâta atenție, Augustin știe să observe viața societății în care a trăit: mediul îngust și închis din Thagaste, școala
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sunt Nersai și Kirilona) au contribuit la creșterea noii forme a poeziei liturgice creștine (imnuri și kontakia). Această contribuție s-a împletit, firește, cu tradiția greacă caracterizată prin compoziție regulată, ordonată și prin simțul proporțiilor, totul fiind completat cu un preludiu. Totodată, ritmul s-a bazat pe accentul tonic și pe un număr de silabe egal pentru fiecare vers, chiar dacă schemele strofelor au fost foarte variate. Varietatea și regularitatea au devenit caracteristicile acestor compoziții, o dată ajunse la maxima lor dezvoltare. Termenul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o dată cu opera lui Roman Melodul. Un kontakion e format, de obicei, din stanțe cu metrică asemănătoare al căror număr variază de la optsprezece la douăzeci și patru (numit oikoi: un termen folosit în mod analog cu cel italienesc „stanza”), precedate de un scurt preludiu denumit kukulion, cu o metrică diferită. Stanțele formează de obicei un acrostih și adesea reproduc numele autorului. Ultimul vers al preludiului introduce un refren care este repetat apoi cu stanțele care urmează. Stanțele, la rândul lor, au un număr variabil
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
optsprezece la douăzeci și patru (numit oikoi: un termen folosit în mod analog cu cel italienesc „stanza”), precedate de un scurt preludiu denumit kukulion, cu o metrică diferită. Stanțele formează de obicei un acrostih și adesea reproduc numele autorului. Ultimul vers al preludiului introduce un refren care este repetat apoi cu stanțele care urmează. Stanțele, la rândul lor, au un număr variabil de versuri, de la optsprezece la douăzeci și patru. Kontakion-ul era intonat probabil de către predicator în timp ce un cor format din ceilalți participanți la oficiere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trad., București, 1982; Poeți letoni contemporani, pref. Ioan Covaci, București, 1987 (în colaborare cu Ioan Covaci); Domenico di Giovannini, Rime, București, 1991. Repere bibliografice: Ciobanu, Panoramic, 84-87; Cristea, Un an, 112-115; Piru, Poezia, II, 69-86; Felea, Aspecte, I, 122-126; Ștefănescu, Preludiu, 57-62; Baltag, Polemos, 194-199; Manu, Eseu, 156-163; Alexandru Condeescu, „Imaculatul panegiric”, LCF, 1978, 42; Poantă, Radiografii, I, 182-184; Grigurcu, Poeți, 134-137; Raicu, Contemporani, 100-106; Raicu, Fragmente, 227-232; Grigurcu, Existența, 163-168; Cistelecan, Poezie, 212-215; Munteanu, Jurnal, IV, 155-159; Simion, Scriitori, IV
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
Alfabet, 90-97; Ciobanu, Critică, 95-107; Dimisianu, Valori, 77-82; Martin, Pro Patria, 130-132; Barbu, O ist., 294-312; Mincu, Poezie, 93-105; Piru, Poezia, II, 96-103; Ungheanu, Arhipelag, 77-86; Zalis, Tensiuni, 153-163; Negoițescu, Analize, 305-311; Steinhardt, Între viață, 117-119; Alexiu, Ideografii, 33-40; Ștefănescu, Preludiu, 81-88; Dorcescu, Embleme, 95-98; Nițescu, Poeți, 103-119; Poantă, Radiografii, I, 222-227; Regman, Explorări, 169-181; Simion, Scriitori, I, 216-225; Stănescu, Jurnal, I, 198-203, II, 8-36, III, 44-47; Alboiu, Un poet, 129-131; Grigurcu, Poeți, 188-197; Ruja, Valori, 133-140; Cristea, Faptul, 112-115; Dimitriu
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
Disocieri, 46-51; Cristea, Un an, 98-100; Tomuș, Istorie, 210-214; Streinu, Pagini, III, 37-40; Felea, Secțiuni, 49-55; Barbu, O ist., 72-73; Mincu, Poezie, 11-20; Tașcu, Incidențe, 28-30; Piru, Poezia, II, 64-68; Oprea, Incidențe, 103-110; Lucian Raicu, Nicolae Labiș, București, 1977; Ștefănescu, Preludiu, 63-69; Martin, Identificări, 192-196; Daniel Dimitriu, Ares și Eros, Iași, 1978, 56-65; Simion, Scriitori, I, 157-163, IV, 144-150; Grigurcu, Poeți, 108-113; Alboiu, Un poet, 97-98; Ion Bălu, Nicolae Labiș, București, 1982; Livescu, Scene, 99-106; Stănescu, Jurnal, II, 92-94; Ștefănescu, Dialog
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
păguboasă este și cea pur verbală -, dar din moment ce nu putem trăi într-o lume de îngeri, deosebirea dintre a împinge, a smuci de mână și a snopi în bătaie e fundamentală. Să nu uităm însă că uneori violența „normală” este preludiul celei abuzive, de la mici tachinări fizice și verbale ajungându-se la agresivitate maximă. De fapt, distincția violență normală-violență abuzivă a fost lansată în discuția despre socializarea (și abuzul copiilor) și se potrivește mai bine respectivei realități; am considerat însă că
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Idei, 91-102; Tudor, Pretexte, 191-204; Magda Jeanrenaud, Nuvela românească contemporană, „Dialog”, 1974, 9-10; Piru, Reflexe, 228-232; Nițescu, Repere, 110-115; Ungheanu, Arhipelag, 389-392; Ungureanu, La umbra cărților, 20-24; Culcer, Citind, 88-95; Iorgulescu, Al doilea rond, 44-48; Ciobanu, Însemne, I, 273-276; Ștefănescu, Preludiu, 260-263; Dimisianu, Opinii, 245-250; George, Sfârșitul, II, 316-321; Raicu, Practica scrisului, 434-439; Ungheanu, Lecturi, 336-341; Mihăilescu, Conceptul, II, 115-118; Zaciu, Lancea, 233-237; Grigurcu, Critici, 272-297; Martin, Paranteze, 145-149; Tomuș, Mișcarea, 297-299; Felea, Prezența, 11-15; Mircea Popa, Cornel Regman sau Demonul
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
mai semnat R. Ion, E. Valerian. Volumul Semne-n scuturi (1937) se bucură de atenția criticii, R. fiind considerat un talentat „înfăptuitor de poezie modernă”, un „descătușător (ca și alți «iconari») al versului matern” (Perpessicius) din Bucovina. Poeme notabile sunt Preludiu și Neohaiducească, cu versuri „crude”, de o vibrantă naturalețe: „Îmi place să trăiesc ca pădureții vara, în pădure./ Cu suflet acru, necioplit și dur./ Să mă hrănesc cu ploi și vânt (sunt și zile pure)/ numai argint suflat pe fond
ROSCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289369_a_290698]
-
Construcția eroilor din „Citadela sfărâmată”, IL, 1955, 12; Mihai Botez, „Febre”, LCF, 1962, 6; Mihai Botez, „Teatru”, LCF, 1963, 24; Gabriel Dimisianu, „Teatru”, GL, 1963, 43; Ion Pascadi, Înfruntarea valorilor, LCF, 1964, 9; Râpeanu, Noi, 187-190; Căprariu, Jurnal, 132-141; Ștefănescu, Preludiu, 227-232; Cubleșan, Teatrul, 157-161; Iorgulescu, Critică, 144-147; Brădățeanu, Istoria, III, 210-223; Vartic, Modelul, 276-282; Cocora, Privitor, III, 63-68; Faifer, Dramaturgia, 71-79; Diaconescu, Dramaturgi, 82-105; Horia Lovinescu interpretat de..., îngr. și pref. Radu G. Țeposu, București, 1983; Literatur Rumäniens. 1944 bis
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
poteci ale Duhului”) și dezbaterea interioară sunt organic absorbite în mit. Desprins de patosul înfruntărilor, Poemul sistemului solar, plachetă alcătuită dintr-un ciclu de unsprezece sonete, se voise o foarte epurată, și fantasmagorică, icoană a sufletului, ghicit, ca în Paznicii (Preludiu la dansul planetelor exterioare) de Ion Barbu, prin cheia unei interpretări astrologice („O stea, povară, sta la porți ...”). Poemele sunt organizate cu o anumită voință de a implica în forme - până la cele prozodice, întrucât amplitudinea progresivă a versurilor, de la un
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
fiind redactor-șef), director la revista „Zig-zag” (1991-1994), redactor-șef la „Flacăra” (1996). Debutează în 1965, cu poezie, în ziarul „Zori noi” din Suceava, iar în critică în 1970, cu un articol despre Dimitrie Stelaru, apărut în „Luceafărul”. Prima carte, Preludiu, îi apare în 1977. Publică, rar, versuri sub pseudonimul Ioana Matei, precum și schițe (Întâmplări, 2000) ori piese de teatru (Melania și ceilalți), fiind și autorul unui scenariu pentru serialul de televiziune Căsătorie imposibilă, difuzat în 2000. Alcătuiește o antologie a
STEFANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
la opera lui Tudor Arghezi (1981) și altele din textele unor poeți contemporani (1988) sau din scrierile lui Nichita Stănescu (1999). O amplă sinteză, Istoria literaturii române contemporane (1941-2000), se află în pregătire la propria editură, Mașina de Scris. Volumul Preludiu, panoramă selectivă a literaturii române actuale, e alcătuit de Ș. cu înzestrare de comentator și de gazetar: notații fulgurante, spontane și trasate cu o mână sigură, ce se remarcă mai degrabă prin acuitatea percepției și dezinvoltură decât prin rigoarea construcției
STEFANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
Ștefănescu este cel mai departe de didacticismul (oricât de bine ascuns) al cronicii tradiționale, și cel mai avansat pe drumul unei întâmpinări de tip jurnalistic, care are alte standarde și se adresează, în principiu, unui public nou. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Preludiu, București, 1977; Jurnal de critic, București, 1980; Între da și nu, București, 1982; Dialog în bibliotecă, București, 1984; Introducere în opera lui Nichita Stănescu, București, 1986; Prim-plan, București, 1987; Gheața din calorifere și gheața din whisky. Jurnal politic 1990-1995
STEFANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
zburdălnicia gândurilor, în neastâmpărul aripilor întinse spre viață”, în timp ce Perpessicius găsea că „mai emoționante tocmai prin penumbra în care plutesc toate peisajele și notațiile sunt acele poeme [...] în cari amintirile fantomatice prind viață, coboară din cadre” sau versurile elegiace, „de preludiu funebru”. Volumul postum Însemnări din zilele de luptă (1921) conține, în prima parte, stricte consemnări ale unor fapte. Cel care își făcuse „un ideal din splendidele abstracțiuni ale minții omenești” și se apropiase de frumusețea culturii antice se trezește „în mijlocul
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]