1,349 matches
-
căsătoriei, decât până la primul nivel (diaconatul), cu aprobarea episcopului și numai în cazul în care persoana care cere acest lucru rămâne diacon permanent. În tradiția Bisericilor Catolice răsăritene și în Biserica Ortodoxă, căsătoria este permisă numai până la al doilea ordin (preoția), dar numai cu condiția ca acest pas să fi fost făcut înainte de primirea ordinului. Episcopilor nu le este permis să fie căsătoriți, dar pot deveni episcopi acei preoți rămași văduvi (este și cazul Mitropolitului Ardealului, Dr. Laurențiu Streza). În Biserica
Ordurile sacre () [Corola-website/Science/299585_a_300914]
-
în arte în 1584. În 1587, universitatea a ezitat să-i acorde doctoratul, datorită unui zvon cum că s-ar fi convertit la religia romano-catolică și că intenționa să meargă la școala engleză din Reims pentru a se pregăti de preoție. Însă doctoratul i-a fost acordat la timp, atunci când Consiliul de Stat a intervenit pentru el, elogiindu-l pentru "comportament loial" și pentru "bune servicii" în slujba reginei. Natura serviciilor lui Marlowe nu a fost specificată de Consiliu, dar scrisoarea
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
chiar numai când se arăta era în stare să insufle celor ce-l vedeau toată învățătura virtuții 9. În cei șase ani de diaconat, probleme de ordin pastoral și apologetic au început să-l preocupe, deși nu primise încă Taina Preoției. Din această vreme datează tratatul său Despre preoție. Ca diacon, avea însărcinări diverse: Diaconilor nu li se permitea să predice, ei erau însărcinați cu instruirea catehumenilor și aveau un rol deosebit la botezul acestora; dar cea mai mare parte din
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
să insufle celor ce-l vedeau toată învățătura virtuții 9. În cei șase ani de diaconat, probleme de ordin pastoral și apologetic au început să-l preocupe, deși nu primise încă Taina Preoției. Din această vreme datează tratatul său Despre preoție. Ca diacon, avea însărcinări diverse: Diaconilor nu li se permitea să predice, ei erau însărcinați cu instruirea catehumenilor și aveau un rol deosebit la botezul acestora; dar cea mai mare parte din slujba lor reală se desfășura în afara altarului: îl
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
atât de creștinește și au lucrat cu atâta inimă pentru salvarea orașului și a tuturor locuitorilor lui. Succesul pe lângă Teodosie era socotit și succesul Sfântului Ioan. De aceea numele lui era pe buzele tuturor. Deci, în timpul celor 12 ani de preoție la Antiohia, Sfântul Ioan a desfășurat o prodigioasă activitate misionară și predicatorială. A combătut pe eretici, îndeosebi pe anomei și pe iudeo-creștini, și s-a străduit pentru formarea morală și desăvârșirea spirituală a credincioșilor săi. Acum comentează, de pe amvon, Geneza
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
26 februarie 398. Ajuns pe scaunul de Constantinopol, Sfântul Ioan a început prin a stârpi neregulile și abuzurile mediului clerical al capitalei. A luat măsuri aspre împotriva clericilor care țineau în locuințele lor călugărițe, împotriva clericilor care se îmbogățeau de pe urma preoției, împotriva clericilor care duceau o viață nevrednică de preoți, care erau robi pântecelui, desfătării și desfrânării, care trăiau ca niște paraziți și lingușitori (...) a poruncit să fie ajutați săracii și văduvele (...) A zidit spitale pentru bolnavi, case de adăpost pentru
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
de Aur, Cuvântarea XXV-a la Epistola I către Corinteni, 3, în P. G., LXI, col. 208.} {\footnote 33 Idem, Cuvântarea a XV-a la Epistola I către Timotei, 2, în P. G., LXII, col. 582.} {\footnote 34 Tratatul despre preoție, cartea a doua, cap. 4, în vol. Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Grigorie din Nazianz și Sfântul Efrem Sirul, Despre preoție, Traducere, introducere și note de Pr. Dumitru Fecioru, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1998, p. 51.} {\footnote 35
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
XV-a la Epistola I către Timotei, 2, în P. G., LXII, col. 582.} {\footnote 34 Tratatul despre preoție, cartea a doua, cap. 4, în vol. Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Grigorie din Nazianz și Sfântul Efrem Sirul, Despre preoție, Traducere, introducere și note de Pr. Dumitru Fecioru, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1998, p. 51.} {\footnote 35 Ibidem, cartea a doua, cap. 2, p. 47.} {\footnote 36 Prof. Teodor M. Popescu, Epoca Sfântului Ioan, în rev. Ortodoxia, Anul IX
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
chiar și taie cu multă băgare de seamă patimile ce războiesc pe bietul muritor pe tot timpul cât călătorește în această vale a plângerii 43. Sfântul Ioan Gură de Aur a cheltuit energii enorme pentru a sluji cum se cuvine preoția, ca diacon, ca preot și ca episcop. Acest ilustru bărbat n-a precupețit nimic pentru a le fi scut, mângâiere și ajutor în toate fiilor săi duhovnicești. Însă, nu numai iubirea nemărginită față de credincioșii săi, nu numai interesul și munca
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
și ideal păstor de suflete, ci, alături de această muncă uriașă și dragoste nemărginită de părinte adevărat, Sfântul Ioan a lăsat și o lucrare scrisă, deosebit de valoroasă pentru cei care se pregătesc să devină slujitori ai sfintelor altare. Tratatul său Despre preoție, scris pe timpul când era încă diacon în Antiohia, este o adevărată capodoperă literară. La acest tratat au meditat, secole de-a rândul, nenumărați preoți, {\footnote 42 Prof. Teodor M. Popescu, art. cit., p. 551.} {\footnote 43 Theodosie Athanasiu, Episcopul Romanului
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
atitudini, învățături, tâlcuiri, îndrumări și explicații care sunt valabile și astăzi. Această scriere a inspirat și inspiră mereu miile de preoți să-și îndeplinească cu vrednicie slujba lor de păstori ai turmei cuvântătoare. Ea subliniază greutățile și responsabilitățile înfricoșătoare ale preoției. Ideea care străbate lucrarea de la un capăt la altul este aceea că dragostea preotului trebuie să fie asemenea dragostei cu care Dumnezeu a îmbrățișat și îmbrățișează lumea. Opera Despre preoție este și un imn de proslăvire a demnității, a frumuseții
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
ai turmei cuvântătoare. Ea subliniază greutățile și responsabilitățile înfricoșătoare ale preoției. Ideea care străbate lucrarea de la un capăt la altul este aceea că dragostea preotului trebuie să fie asemenea dragostei cu care Dumnezeu a îmbrățișat și îmbrățișează lumea. Opera Despre preoție este și un imn de proslăvire a demnității, a frumuseții, a sublimității preoției. Fiind extrem de valoroasă, a și fost tradusă în cursul veacurilor în mai multe limbi. Ea este împărțită în 6 cărți și fiecare dintre acestea are mai multe
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
străbate lucrarea de la un capăt la altul este aceea că dragostea preotului trebuie să fie asemenea dragostei cu care Dumnezeu a îmbrățișat și îmbrățișează lumea. Opera Despre preoție este și un imn de proslăvire a demnității, a frumuseții, a sublimității preoției. Fiind extrem de valoroasă, a și fost tradusă în cursul veacurilor în mai multe limbi. Ea este împărțită în 6 cărți și fiecare dintre acestea are mai multe capitole. E scrisă în formă de dialog, după modelul literar platonic. Personajele dialogului
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
hirotoniți. Respectând această înțelegere, Vasile a acceptat să fie hirotonit și a ajuns episcop, în timp ce Sfântul Ioan a fugit și s-a ascuns ca să nu fie găsit și dus la hirotonie. Însă, acesta din urmă a ezitat să accepte demnitatea preoției nu pentru a încălca înțelegerea, neurmărind să-l supere pe Vasile, pe care-l considera vrednic de a fi hirotonit, căci aceasta era de folos Bisericii, ci, prin această fugă, Sfântul Ioan a arătat întregii lumi că din prea mare
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
a fi hirotonit, căci aceasta era de folos Bisericii, ci, prin această fugă, Sfântul Ioan a arătat întregii lumi că din prea mare dragoste de Hristos și datorită marii sale umilințe, și-a manifestat acest refuz. El era conștient că preoția e cea mai înaltă demnitate din univers. Ea, prin originea ei dumnezeiască, e mai presus de regalitate, mai presus de orișice închipuire de slavă omenească, mai presus chiar decât slujirea îngerilor 44. Și Sfântul Grigorie de Nazianz socotea preoția o
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
că preoția e cea mai înaltă demnitate din univers. Ea, prin originea ei dumnezeiască, e mai presus de regalitate, mai presus de orișice închipuire de slavă omenească, mai presus chiar decât slujirea îngerilor 44. Și Sfântul Grigorie de Nazianz socotea preoția o taină atât de sublimă și o răspundere atât de mare și sfântă încât a stat mult în cumpănă până să o primească, socotindu-se nevrednic și nepregătit pentru o slujire așa de aleasă. În cele din urmă, Sfântul Ioan
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
de sublimă și o răspundere atât de mare și sfântă încât a stat mult în cumpănă până să o primească, socotindu-se nevrednic și nepregătit pentru o slujire așa de aleasă. În cele din urmă, Sfântul Ioan a primit și preoția și arhieria și, pe tot parcursul vieții sale, a dovedit netemeinicia temerii și a spuselor sale, anume că nu este vrednic pentru demnitatea de slujitor al Domnului. Dimpotrivă, el a fost chipul cel adevărat al preotului, model de totdeauna pentru
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
spuselor sale, anume că nu este vrednic pentru demnitatea de slujitor al Domnului. Dimpotrivă, el a fost chipul cel adevărat al preotului, model de totdeauna pentru preoțimea creștină. În viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur și a tuturor Părinților Bisericii, preoția este de Dumnezeu rânduită. Sfântul Ioan spune că preoția coboară din ceruri, căci preotului i s-au încredințat lucruri cerești atunci când Mântuitorul nostru Iisus Hristos a spus ucenicilor Săi: Câte veți lega pe pământ, vor fi legate și în cer
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
de slujitor al Domnului. Dimpotrivă, el a fost chipul cel adevărat al preotului, model de totdeauna pentru preoțimea creștină. În viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur și a tuturor Părinților Bisericii, preoția este de Dumnezeu rânduită. Sfântul Ioan spune că preoția coboară din ceruri, căci preotului i s-au încredințat lucruri cerești atunci când Mântuitorul nostru Iisus Hristos a spus ucenicilor Săi: Câte veți lega pe pământ, vor fi legate și în cer (Mt., XVI, 19)45. Mântuitorul Hristos s-a făcut
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
Mt., XVI, 19)45. Mântuitorul Hristos s-a făcut {\footnote 44 Pr. Prof. Sp. Cîndea, art. cit., p. 926. } {\footnote 45 Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvântarea a IV-a la Osea, 2, în P. G., LVI, col. 126.} Înaintemergătorul preoției creștine. Aceasta din urmă este o continuare a misiunii Domnului Hristos în lume, fără a fi o substituire, sau o slujire în locul lui Hristos. Dumnezeu este Cel care plinește totul, dar prin preot. Acest lucru îl menționează Sfântul Ioan Gură
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
se botează cutare», arătând că el este doar slujitor al harului și oferă doar mâna sa, fiindcă pentru aceasta a fost orânduit de către Duhul. Căci Cel Ce plinește toate este Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, Treimea Cea nedespărțită 46. Preoția este dovada iubirii lui Dumnezeu, ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur, reamintind conversația purtată de Mântuitorul cu Petru : Mă iubești Petre?47. În dialogul care urmează acestei întrebări (Ioan 21, 15-17), Mântuitorul îi încredințează una dintre cele mai dificile
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
cere dăruire și jertfă de sine. Deci, pe bună dreptate, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, a spus Domnul că grija de turma Lui este un semn al iubirii de El48. Marele arhipăstor al Constantinopolului menționează și evidențiază faptul că preoția nu este doar o simplă slujbă, ci o responsabilitate în fața lui Dumnezeu, și, preotul, mai mult decât toți, plătește orice greșeală. Voi naveți grijă decât de voi înșivă, remarcă Sfântul Ioan, și dacă vă purtați bine, voi n-aveți de
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
simbolic și închipuite în dumnezeiescul botez, în vol. Cateheze baptismale, Traducere din limba greacă veche de Pr. Marcel Hancheș, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2003, p. 55} {\footnote 47 Ibidem, p. 45.} {\footnote 48 Sfântul Ioan Gură de Aur, Tratatul despre preoție, cartea a doua, cap. 4, în vol. Despre preoție, p. 51.} pentru ale altora, dacă n-a făcut tot ceea ce-i stă în puterea sa ca să-i îndrepte. Văzând deci la ce pericole sunt expuși păstorii voștri, să aveți pentru
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
baptismale, Traducere din limba greacă veche de Pr. Marcel Hancheș, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2003, p. 55} {\footnote 47 Ibidem, p. 45.} {\footnote 48 Sfântul Ioan Gură de Aur, Tratatul despre preoție, cartea a doua, cap. 4, în vol. Despre preoție, p. 51.} pentru ale altora, dacă n-a făcut tot ceea ce-i stă în puterea sa ca să-i îndrepte. Văzând deci la ce pericole sunt expuși păstorii voștri, să aveți pentru ei iubire plină de sfială și respectuoasă; Sfântul Pavel
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
Gură de Aur a fost atât prin viața sa exemplară, prin activitatea sa neobosită, prin îndrăzneala și curajul său, prin tot ceea ce a înfăptuit în misiunile sale de diacon, preot și arhiepiscop, cât și prin ceea ce a scris el despre preoție, unul dintre cei mai mari păstori de suflete, pe care i-a avut Biserica lui Iisus Hristos și a cărui pildă trebuie urmată de toți slujitorii altarelor creștine. {\footnote 62 Ioan Moshu, Limonariu sau livada duhovnicească, cap. CXXVIII, traducere și
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]