1,175 matches
-
ideea de a-mi analiza hobbiurile, constat că toate au o tendință pornografică. Elementul autosatisfacerii e bine subliniat. Fast food, spectacolele sexy, jocurile spațiale, automatele, porcăriile video, revistele cu nuduri, băutură, cârciumi, lupte, televiziune și luatul la labă. Am o presimțire legată de labele astea și de frecvența lor epuizantă. Am nevoie de acel contact uman. Și cum aici nu e nici o ființă omenească, trebuie să o fac singur. Cel puțin laba e gratuită, de pomană, nu cere bani. Pe măsuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să mă comport așa cum îmi cer banii de care dispun. Ce i-ai făcut lui Butch? m-a întrebat Fielding. — I-am dat o mică lecție, i-am răspuns eu. Eram cât se poate de discret, nu? De fapt, aveam presimțirea că Fielding fusese el însuși acolo. — Fielding, spusese Butch la un moment dat. Nu e mortal? Dar, din anumite motive n-am mai făcut presiuni asupra ei să aflu amănunte. Cred că era tot din cauza discreției. — Mă rog, indiferent ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Nu mai există nimic care să reprezinte o motivație pentru oameni. Ieși în stradă. Câtă motivație crezi că o să găsești? — De ce eu? Asta vreau să știu. De ce eu? — Se pare că tu erai cel mai potrivit. Dar am eu o presimțire că totul ți se trage de la nume. — Ce-i cu numele meu? — Numele sunt întotdeauna importante. Oricum, a cam venit vremea să pleci, nu-i așa? O să mă mai gândesc la problema asta și, dacă vrei, ne putem întâlni mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bat joc de el înainte să-l împuște. Nouă nu ne place să vedem piei-roșii în acest oraș. Ne place să le săpăm gropile. — Câine, treci la loc! îi zise Flann O’Toole cățelei. Apostrofarea cârciumarului îi spori lui Vultur-în-Zbor presimțirile care se tot adunau, dar încă mai vedea acel zâmbet aparent amabil, întipărit pe chipul lui O’Toole. Alsacianul se ascunse în spatele tejghelei. Mâinile lui Flann O’Toole: niște bucăți mari de șuncă atârnate la capătul brațelor. Mâini de ucigaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în care nu-l mai văzusem, să plece nepăsător la cât de dor îmi fusese de el? Nu se putea! M-am prăbușit, cu un gest larg de bucurie, și în brațele lui. I-am spus că parcă avusesem o presimțire că ne vom întâlni acolo, sub umbra marelui Mihai. A dat să scape, să treacă mai departe. A vrut să-mi ofere și diplomatul. L-am refuzat, amintindu-i că eu sunt studentul pe care era cât pe ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cătați noaptea la intersecție, ca toți tovii, da’ mai poți să știi m-am întrebat tot io, poate a luat-o pe scurtătură, să se mai aierisească la lumina nopții, că d-aia am și oprit, așa ca de o presimțire, de nu opream și se afla, nu credeți că nu opream, că nu era cazu’, dar nu se poa’ ca tovul..., mi-am zis, să trec și să nu vă văd ce faceți și, vedeți, m-am derutat, io, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Și-a spus că nu-l va mai revedea, că, dacă era necesar, renunța să-i mai dea ore elevei sale preferate, dacă astfel evita să mai dea peste Ricardo Aldaya. Nimic nu o Înspăimîntase În viață mai mult ca presimțirea animalității din propriul ei sînge și recunoașterea prădătorului, Îmbrăcat În veșminte de in. Toate aceste gînduri i-au trecut prin minte În doar cîteva secunde, În timp ce Însăila un pretext cusut cu ață albă pentru a se retrage, dinaintea perplexității domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că, știți, cât sânt eu de Zeus, da' m-a pălit o emoție, de-mi vine să las totul baltă și să fug în Cișmigiu, pe lac! Serbarea a fost un triumf. Se vede că totuși Moscu a avut o presimțire: s-a bâlbâit la un vers, dar noroc că nu s-a cunoscut nimic; și-apoi aceste greșeli sânt inerente oricărui spectacol cu actori autentici, și chiar își au farmecul lor. Zeus trebuia să-l întrebe pe Prometeu, care furase
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fascinat de imaginea acelei uriașe mișcări nautice și de alunecarea Înceată a imaginilor pe măsură ce corabia se apropia de chei. Deși vremea era Închisă, combinațiile de gri ale norilor erau cu totul neobișnuite. Unii băteau mai degrabă spre alb, ca niște presimțiri ale luminii, În vreme ce alții se adânceau În ei Înșiși, În spirale de gri Închis ce chemau parcă negrul. Marea era și ea frământată și tocmai de aceea majoritatea ambarcațiunilor aflate În apropierea Istanbulului intraseră În golf, unde erau mai adăpostite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mult de cinci minute fără să leșini de durere! spuse Erina. Ce se Întâmplă? - Nu știu exact, dar e o primejdie uriașă care se apropie de noi, sau de măria sa! - Mi-e teamă că greșești! răspunse Erina, tulburată totuși de presimțirile căpitanului. Când am plecat de la Suceava măria sa nu știa de nici o forță dușmană care ar putea amenința Moldova. Și, chiar dacă ar fi așa, ar dura săptămâni sau luni Întregi până când o mare armată ar trece granițele noastre! - Nu, Erina... Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un ceas În urmă devenise grea și opacă. Lumina stelelor pălise treptat și apoi se stinsese de tot. Luna dispăruse și ea, parcă s-ar fi grăbit să-și Încheie drumul ca să lase loc acelei tăceri care aducea cu ea presimțirea negurii. Pe măsură ce se apropiau de lunca Siretului, Apărătorii simțeau că locurile sunt blestemate și că o putere a adâncurilor se Întinde peste acea parte a țării. Apoi zăriseră focurile. Luptaseră, cu toții, la Lipnic și văzuseră, atunci, aceleași focuri al morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oamenii mureau, Își spuse, Încercând să facă durerea să se reverse spre ceilalți, miile de morți care se așternuseră pe ei Înșiși În calea urgiei otomane. Mureau cei mai buni. Iar atunci, În acea Înserare care se lăsa ca o presimțire a unui hău de Întuneric, moartea lor i se păru Erinei a nu avea nici un sens. Ei muriseră, iar nesfârșitele armate ale lui Mahomed Își continuau marșul spre Suceava. La ce folosise atâta sânge? Slujba se sfârși, iar preotul aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vor folosi avioane mici. Fanaticii hinduși îi atacă pe musulmani în suburbii. Oamenii sunt încordați, tensionați. Când iese din casă, Bobby simte atmosfera de ostilitate. Este ciudată, abia perceptibilă, dar cei care de obicei îl salută, acum îi evită privirea. Presimțirile sumbre se amplifică după-amiază, când îi vede pe comuniștii care au aruncat cu pietre cu o seară în urmă pe străzile din jurul misiunii, cu privirile ațintite asupra obloanelor casei pastorului Macfarlane. La lăsarea întunericului, o coloană de fum destul de vizibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
până atunci, mizerabil de agitată, la viața și mai câinească pe care avea s-o îndure acolo, la Houndsville, cum răsbotezase zeflemitor numele orașului spre care gonea. Și, deși gândurile îi erau sumbre, prin mintea lui Homer nu trecu nici o presimțire a teribilului thrill ce-l aștepta în următoarele patru minute. De fapt, cum ar fi putut slaba-i minte umană, ce-și înțelegea atât de puțin propria alcătuire, să se îndoiască de agerimea cu care minusculul creier electronic al bolidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
din limpede amurg Căințe gem în fiecare seară Sub punți de ape ecou de vise scurg Mă arde-un gând ca cel din urmă vaier A beznelor tăcere amăgitor zgârind Cununi de vise suspinând prin aer îmi poartă umbra de presimțiri fugind Adun un zvon cântat în alte vremuri De peste veacuri uitatele greșeli Și-un foc defunct ce-n inimă mi-l tremuri Și resemnarea și-atâtea îndoieli M-ajunge-un gând ce-n suflet se împlântă Și-mi dă fiori de-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
un ciocan, le bubuise pe toate, iar tuburile turtite de alamă roșiatică le aruncase Împreună cu alicele În hazna. Se repezise acasă, cotrobăise În fundul prăfuit și plin de lucruri inutile al unui dulap din magazie și scosese - spre adânca deznădejde și presimțire a morții Încercate de sufletul tremurător al lui Ectoraș - câteva cartușe vechi și adevărate de vânătoare, cu partea de metal coclită. Le distrusese Învelișul de carton, răspândise prin curte iarba de pușcă și alicele, apoi de ocupase, temeinic, și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aleargă cu Aleasa, Închidea ochii ca să-i ferească de loviturile bezmetice ale crengilor, avea În nări miros de frunze și de buruieni strivite, gâfâia amarnic și-și lăsa sufletul copleșit de un simțământ tulbure, amestec de iubire crâncenă și de presimțire a morții. Imaginea celor doi fugari Îl hotărâse pe Ectoraș - căruia pe atunci nu i se spunea Încă nici Monstrulică, nici Repetentu - să ia și el parte la bătăile prefăcute ale străvechiului Război. Nu avea ciomag și, chiar dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pentru Seniorul Samboshi? Păi, s-ar putea să fiu în stare, dacă mă tratez cu ceva. S-ar putea să sufăr doar de-o insolație, iar oamenii se vor supăra dacă nu sunt prezent. — Poate că indispoziția dumneavoastră e o presimțire. — Ei, și de ce spuneți asta? Acum câteva ore, v-ați retras cam pe la jumătatea banchetului. La scurt timp după aceea, n-au mai rămas decât cei din clanul Shibata și aliații lor, care discutau ceva în secret, foarte pătrunși. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
amărăciune. N-ar fi trebuit să fac asemenea greșeli. Ieyasu aproape putea să vadă chipul lui Shonyu în fumul negru care se înălța. Când auzise zvonul că Nobuo îl trimisese pe fiul lui Shonyu înapoi la tatăl său, avusese o presimțire nefastă cu privire la consecințele faptei de bunăvoință a lui Nobuo. Cu toate acestea, nu-l credea pe Shonyu în stare să-și ascundă adevăratele intenții și să comită o asemenea mișelie, cu atâta cinism și repeziciune. „Nu se poate spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
armata lui Hideyoshi își instală tabăra la Hanetsu și începu să construiască fortificații la Nawabu. Cu armata lui Hideyoshi împrejmuindu-i treptat castelul, Nobuo nu mai era în stare să-și păstreze calmul. De mai bine de o lună avea presimțiri că se apropia furtuna. Ceea ce însemna că acțiunile lui Ishikawa Kazumasa - pe care clanul Tokugawa le păstrase strict secrete - fuseseră, în mod misterios, exagerate și discutate de cineva, deși nimeni nu putea ști de cine anume. Începu să circule zvonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
făcea un loc sub soare, și profesorul în deplinătatea desfășurării unei profesii pentru care a avut o adevărată vocație!... Din păcate, deși mi-a făcut noi invitații când trec prin București, vizita aceasta a fost chiar ultima. Poate, ca o presimțire, că nu ne vom mai revedea, tocmai de aceea s-a prelungit acea memorabilă vizită, la unul din idolii mei, cărora le-am făcut statuie în inima și sufletul meu. Revenit acasă după vizita făcută prof. Nicola, spre seară am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
începuse să ia amploare. Inspectorul Flint se întoarse la biroul lui, însoțit de sergentul Yates, și închise ușa după el. — Yates, zise inspectorul, ce-ți spun acum e confidențial. Nu aveam de gând să pomenesc nimic nimănui, dar am o presimțire urâtă: că știu de ce ticălosul ăsta e atât de al dracului de obraznic. Ai mai dat vreodată peste un criminal care să rămână calm și degajat treizeci și șase de ore de interogatoriu, când știe foarte bine că am localizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
măscărici blazat și șic, în stridențele sale poliglote. Până și rusa, pe care o preda la liceu, limba opresivă și antipatizată, devenise, în rictusul măștii sale cabotine, o provocare, o bizarerie nostimă. Nu fusese timp decât pentru câteva întâlniri tăcute, presimțiri și eschive, în jumătatea de an până când străina părăsise brusc orășelul. Păstraseră însă legătura, își scriau, plecase cândva la București, s-o vadă. Mijloc de decembrie, Ira purta un mantou nou, din stofă groasă, bleu, păr de cămilă. Orașul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tripla suprapunere, care este o supunere? Trecutul, prezentul și viitorul îndeamnă la precauție? Adică, la înțelepciune? Asta să fie înțelepciune? Praesens prudenter agit? Alegoria prudenței? Memoria, adică trecutul și inteligența, adică înțelegerea prezentului, să ducă la această peltea? Dar proiectul? Presimțirea, viitorul, FUTURA, cum spuneau cei vechi? Vorbesc cu un medic, ascultă-mă! Ascultă-mă, doctore, nu poți fugi de aceste adevăruri... Erau pe aleea lungă care ducea spre poarta spitalului. Ora de repaus, medicii plecaseră, bolnavii se odihneau, aleea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
asta facem. Vezi tu, Gordon e și el băgat. Suntem împreună în afacerea asta. — Iar? — E un plan formidabil. Atât de strălucit, că mi se face pielea de găină de câte ori mă gândesc la el. Nu știu de ce, dar am o presimțire că te pregătești să-mi spui că iar te-ai băgat într-o coțcărie. Afacerea asta e legală sau ilegală? — Ilegală, bineînțeles. Unde mai e hazul, dacă nu riști nimic? — Ești incorigibil, Harry. După toate prin câte-ai trecut, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]