1,376 matches
-
exigență fundamentală a dreptății distributive. 3.4.1. Pot fi trași la răspundere toți alcoolicii și fumătorii? La baza argumentării pe baza principiului responsabilității în favoarea ideii reducerii drepturilor medicale ale fumătorilor sau ale alcoolicilor se află o singură premisă sau presupoziție care, de cele mai multe ori, este confirmată empiric: aceea că, în lipsa unei contribuții suplimentare a fumătorilor și alcoolicilor la finanțarea serviciilor medicale, o mare parte a costurilor serviciilor medicale acordate acestor categorii de persoane ar fi sau sunt suportate de către nefumători
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
confirmată empiric: aceea că, în lipsa unei contribuții suplimentare a fumătorilor și alcoolicilor la finanțarea serviciilor medicale, o mare parte a costurilor serviciilor medicale acordate acestor categorii de persoane ar fi sau sunt suportate de către nefumători sau nonalcoolici 48. Toate celelalte presupoziții sau premise ale acestor argumentări sunt, însă, false sau măcar disputabile 49. Cea mai importantă dintre aceste presupoziții este, în mod evident, aceea că toți fumătorii sau alcoolicii pot fi "trași la răspundere" pentru stilul lor de viață. Această idee
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
parte a costurilor serviciilor medicale acordate acestor categorii de persoane ar fi sau sunt suportate de către nefumători sau nonalcoolici 48. Toate celelalte presupoziții sau premise ale acestor argumentări sunt, însă, false sau măcar disputabile 49. Cea mai importantă dintre aceste presupoziții este, în mod evident, aceea că toți fumătorii sau alcoolicii pot fi "trași la răspundere" pentru stilul lor de viață. Această idee este, însă, implauzibilă. În primul rând, deși faptul că adoptarea unor comportamente precum fumatul sau consumul de alcool
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
sau nonalcoolicii nu este, nici pe departe, atât de evidentă pe cât asumă cei care argumentează în favoarea reducerii drepturilor lor la sănătate pe baza principiului responsabilității individuale 69. Ea nu este, în orice caz, un adevăr valabil a priori, ci o presupoziție care are nevoie de confirmare empirică. Deși adevărată, opinia că fumătorii sau alcoolicii au, față de persoanele cu stiluri de viață prudente pentru sănătate, un risc suplimentar de a suferi anumite boli nu este suficientă pentru a proba o astfel de
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
de accesul la un pachet "suficient" sau "adecvat", atât cantitativ cât și calitativ, de servicii medicale (indiferent dacă sunt sau nu responsabili de cauzarea bolilor datorită cărora au nevoie de aceste servicii). Spre deosebire de egalitarianismul maximalist, suficientismul nu este dependent de presupoziția abundenței serviciilor medicale. Ca atare, el îndeplinește una dintre condițiile fundamentale pentru a fi admis drept candidat legitim în competiția pentru cel mai bun răspuns la întrebarea referitoare la idealul adecvat al dreptății în distribuția acestor servicii. În al doilea
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
mea, greșită. O analiză atentă a celor trei idealuri ale dreptății în sănătate conduce la concluzia opusă: pe lângă numeroasele divergențe, între filosofii contemporani ai dreptății în distribuția serviciilor de îngrijire medicală există și un teren sau corp comun de idei, presupoziții sau intuiții. Ideile care alcătuiesc acest corp comun sunt, probabil, cele mai sigure afirmații pe care le putem face cu privire la dreptatea distributivă în îngrijirea medicală. Așa cum am precizat și în introducere, există cel puțin două idei comune tuturor celor trei
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
predictive și nu explicative. Teoriile de mai largă cuprindere sunt considerate mai utile. El consideră că o teorie ce permite formularea de predicții demne de încredere pen-tru un domeniu particular de fenomene, cum ar fi cel economic, este bună chiar dacă presupozițiile ei sunt "nerealiste", iar predicțiile ei despre alte fenomene sunt eronate. Cel mai cunoscut critic al posibilității și validității unei teorii economice descriptive și nenormative este Gunnar Myrdal. La polul opus se situează economiștii din școala istorică germană, care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
4.4.5. Principiul general al acțiunii raționale În privința acestui principiu există două abordări. 1) Prima consideră principiul raționalității ca pe un dat invariabil al naturii umane, ca o realitate cotidiană și banală, constatată prin experiență. Aceasta trimite la o presupoziție, la un apriorism nonistoric sau trans-istoric. Economiștii clasici, utilizînd această abordare, au produs remarcabila doctrină liberală. Începînd cu F. Quesnay și A. Smith, teoria economică clasică preconizează laissez-faire-ul și condamnă intervențiile statului în viața economică. Raționamentul implicit este următorul: dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
o antropologie minimală și de o sociologie primitivă care să precizeze caracterul omului și caracteristicile societății ce fac posibile cuplarea lor particulară. Agrementată de corolarul antropologic și de cel sociologic, relația esențială dintre om și societate formează ceea ce noi numim presupoziția ontologică de care se folosește ideologia. Singularitățile pe care le prezintă credința ideologică devin atunci de înțeles. Fiecare dintre întrebările enunțate mai sus își află răspuns: certitudini diferite asupra unui aceluiași fenomen derivă din presupoziții ontologice distincte. Coerența certitudinilor vehiculate
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
societate formează ceea ce noi numim presupoziția ontologică de care se folosește ideologia. Singularitățile pe care le prezintă credința ideologică devin atunci de înțeles. Fiecare dintre întrebările enunțate mai sus își află răspuns: certitudini diferite asupra unui aceluiași fenomen derivă din presupoziții ontologice distincte. Coerența certitudinilor vehiculate de către o aceeași ideologie provine din antecedentul lor comun. În pofida schimbărilor de expresie a principiilor ideologice, necesitate de evoluția concretă a societății, recunoașterea istorică a unui curent ideologic ține de constan-ța presupoziției sale ontologice, care
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
fenomen derivă din presupoziții ontologice distincte. Coerența certitudinilor vehiculate de către o aceeași ideologie provine din antecedentul lor comun. În pofida schimbărilor de expresie a principiilor ideologice, necesitate de evoluția concretă a societății, recunoașterea istorică a unui curent ideologic ține de constan-ța presupoziției sale ontologice, care depășește vicisitudinile timpului. În fine, existența ideologiilor concurente ce se revendică de la un același curent nu mai e nici ea atît de misterioasă. Căci o presupoziție ontologică este, prin defini-ție, atît de frustă și de cuprinzătoare încît
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
a societății, recunoașterea istorică a unui curent ideologic ține de constan-ța presupoziției sale ontologice, care depășește vicisitudinile timpului. În fine, existența ideologiilor concurente ce se revendică de la un același curent nu mai e nici ea atît de misterioasă. Căci o presupoziție ontologică este, prin defini-ție, atît de frustă și de cuprinzătoare încît ea poate fi generatorul unui număr important de ideologii, avînd în mod necesar cîteva similitudini: fiecărei presupoziții i-ar corespunde deci nu doar o ideologie, ci o clasă de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
același curent nu mai e nici ea atît de misterioasă. Căci o presupoziție ontologică este, prin defini-ție, atît de frustă și de cuprinzătoare încît ea poate fi generatorul unui număr important de ideologii, avînd în mod necesar cîteva similitudini: fiecărei presupoziții i-ar corespunde deci nu doar o ideologie, ci o clasă de ideologii. Desigur, ideologiile ce sunt calificate în mod spontan ca liberale, sau socialiste, au o indubitabilă paternitate comună, deși asemănarea lor scapă erudiției analizelor comparative, mereu fără sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de ideologii. Desigur, ideologiile ce sunt calificate în mod spontan ca liberale, sau socialiste, au o indubitabilă paternitate comună, deși asemănarea lor scapă erudiției analizelor comparative, mereu fără sfîrșit și fără consecințe. Or, dacă aceste ideologii decurg dintr-o aceeași presupoziție, aerul lor familiar, cu trăsături di-ficil de cernut se impune ca rezultatul global și difuz al filiației lor comune. Primul principiu din care derivă ansamblul principiilor constitutive ale unei aceleiași ideologii ar fi deci o presupoziție ontologică. Fără riscuri, pot
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
decurg dintr-o aceeași presupoziție, aerul lor familiar, cu trăsături di-ficil de cernut se impune ca rezultatul global și difuz al filiației lor comune. Primul principiu din care derivă ansamblul principiilor constitutive ale unei aceleiași ideologii ar fi deci o presupoziție ontologică. Fără riscuri, pot fi exhibate trei presupoziții ontologice, fiecare guvernînd trei clase de ideologii ale modernității: "liberalismul individualist", "socialismul camarad" și încă o cla-să, mai slab reperată, și anume "umanismul personal", a cărei existență este sugerată de tentativele reiterate
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
cu trăsături di-ficil de cernut se impune ca rezultatul global și difuz al filiației lor comune. Primul principiu din care derivă ansamblul principiilor constitutive ale unei aceleiași ideologii ar fi deci o presupoziție ontologică. Fără riscuri, pot fi exhibate trei presupoziții ontologice, fiecare guvernînd trei clase de ideologii ale modernității: "liberalismul individualist", "socialismul camarad" și încă o cla-să, mai slab reperată, și anume "umanismul personal", a cărei existență este sugerată de tentativele reiterate de a scăpa primelor două. Din fiecare din
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
guvernînd trei clase de ideologii ale modernității: "liberalismul individualist", "socialismul camarad" și încă o cla-să, mai slab reperată, și anume "umanismul personal", a cărei existență este sugerată de tentativele reiterate de a scăpa primelor două. Din fiecare din aceste trei presupoziții ontologice, neexplicitate aici, se deduc teoretic conținuturi ideologice particulare, acoperind cele trei cîmpuri (etic, metodologic și politic) ale ideologiei. Astfel, teoria își oferă substanța unei definiții a ideologiei ce poate fi enunțată astfel: un ansamblu coerent, deschis și totalizant, de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
influența cursul evenimentelor se regăsește inclusiv în economia politică. În cel de-al doilea demers, aprioric, ideologia răspunde definiției pe care am dat-o și al cărui enunț face suspectă obstinația unor gîn-ditori de a se proclama virgini de orice presupoziție metafizică, cum procedează un Weber sau Durkheim cînd se jură pe toți dumnezeii că nu există nici urmă de ontologism în alegerea lor în favoarea individualismului sau holismului metodologic. Reluînd în felul său definiția propusă a ideologiei, economistul va putea declara
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
descoperi logica faptelor, pentru a explica și apoi pentru a propune un sens și cîteva finalități preocupărilor noastre".(Delors). Această schimbare de atitudine în privința ideologiei va produce efecte benefice mai întîi pe plan metodologic. Astfel, economistul își va putea explica presupozițiile al căror purtător este (Myrdal). Apoi, pe plan epistemologic, deoarece teama unei influențe funeste a ideologiei se va fi evaporat, astfel încît economistul va putea rezista hipnozei "științelor dure" reputate ca singurele capabile de obiectivitate. Renunțînd să facă din știința
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
aceste idei valori condiționează cunoașterea economică. Orice cunoaștere este, inevitabil, una subiectivă, depinzînd de sistemul de credințe al fiecăruia, de modul cum se refractă valorile în oglinda sufletului său. Prin urmare, cunoașterea științifică a culturii este bazată pe astfel de presupoziții subiective. De asemenea, cu-noașterea economică este considerată ca avînd un caracter teleologic. Ideile-valori ale cercetătorului și epocii sale sunt, cum spuneam, subiective, ele determină obiectul cercetării și amploarea sau profunzimea acesteia, în infinitatea conexiunilor cauzale. Dar adevărul științific nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
utile pentru o mai bună înțelegere a lucrurilor . Dacă instituționaliștii încearcă să construiască modele structurale, neoclasicii realizează mai curînd modele predictive. Modelele structurale explică acțiunea umană prin prisma mediului instituțional și cultural în care se desfășoară, în vreme ce modelele predictive formulează presupoziții sau predicții, ca deducții logice decurgînd din anumite postulate. O astfel de distincție operează autori ca Abraham Kaplan sau William Dugger sau Fritz Machlup. Modelele predictive pot fi testate empiric prin compararea deducțiilor logice cu observațiile faptice, în timp ce cele structurale
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Acest lucru a fost subliniat de unii dintre autorii teoriei subiective a valorii, care invocau hedonismul (Jevons, Gosen, Edgeworth), dar și de Keynes. Austriecii însă nu au făcut acest lucru. Menger sau Bohm-Bawerk au repudiat în mod explicit astfel de presupoziții psihologice. Între practica economică, cu logica ei implicită, și justificările teoretice, ex-ante și ex-post există mai mereu o prea mare diferență. Ingredientele hedoniste din lucrările lui Jevons și ale discipolilor săi nu țin de structura de bază a teoriei. Școala
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
mereu o prea mare diferență. Ingredientele hedoniste din lucrările lui Jevons și ale discipolilor săi nu țin de structura de bază a teoriei. Școala de la Viena o formulează concomitent în termeni care nu au nimic de-a face cu hedonismul. Presupozițiile economiei analitice nu se bazează pe nici o psihologie particulară, dar implică elemente de natură psihologică, cum ar fi evaluările individuale, care stau la baza teoriei subiective (psihologice) a valorii. Alți autori, cum ar fi Gustav Cassel, consideră că teoriile noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
limpezire, modernizare, autonomie deplină în plan epistemologic și poietic, pe de o parte, înțelegere, integrare și efort de a sintetiza în operă principiile estetice enunțate. A doua trăsătură întru totul demnă de reținut este orientarea pragmatică a scriitorului, care, în pofida presupozițiilor ideologice și a idiosincraziilor inevitabile, transpune discursul in verbis în discurs in actu. Delimitând atent teritoriul în care este operantă opoziția "realitate" "aparență" ( ori adevăr vs. fals), Camil Petrescu conchide o pragmatică a discursului verosimil 382, tranșând în favoarea sa raportul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ani după petrecerea lui. Culpabilizare poate și pentru că ne-nașterea a fost evitată prin descântec, astfel încât pruncul își datora părăsirea pântecelui matern unor cuvinte fără de înțeles pentru ascultători, dar cu efect terapeutic. Practicile contemporane de pregătire a maternității bazate pe presupoziția că fătul percepe sunetele din mediu și le dă o semnificație în termeni de "bien-être" -sunt în fapt și ele un procedeu de aducere în lume prin (plonjarea în)cuvânt care (dincolo de superstițiile generate de știință) consună cu ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]