872 matches
-
Încrederea În oameni, ci În Dumnezeu. Așa cum Hristos, Mielul cel nevinovat, merge În măgura Golgotei să moară pentru ca noi să fim mântuiți obiectiv prin jertfa supremă de pe cruce, care devine altarul Învățătorului Ceresc, la fel și Constantin Brâncoveanu merge În pribegie la Edicule spre a primi botezul muceniciei și a-i Întări În credință pe cei ce i-a condus timp de 25 de ani. Constantin Brâncoveanu și copiii lui au fost chinuiți trei luni și jumătate, torționarii sperând că vor
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Țandea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92315]
-
O călătorie la Dorna în Bucovina). Divergențe de opinii politice duc în anii 1905-1906 la atacuri nedrepte în V.n. îndreptate împotriva istoricului. În 1888 Ion Ghica începe să publice, aproape în același timp în „Revista nouă” și aici, Amintiri din pribegia după 1848, doi ani mai târziu tipărindu-i-se O pagină de istorie. Din 1885 datează colaborarea lui I. L. Caragiale, mai întâi cu publicistică literară (Din foloasele tiparului ș.a.), iscălită cu pseudonimul Quodlibet; semnate Luca sunt două cronici teatrale; câteva
VOINŢA NAŢIONALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290632_a_291961]
-
puterea și a convins poporul ales că este singurul Dumnezeu: "Și vor cunoaște toți Egiptenii că Eu sunt Domnul, când Îmi voi arăta slava Mea asupra lui Faraon, asupra carelor lui și asupra călăreților lui". (Ieșirea, 14, 18). Urmează momentele pribegiei prin pustiu, primirea Tablelor Legii pe Sinai și intrarea în Pământul Făgăduinței. Profeții evrei sunt cei care recunosc actele divine, fie anunțându-le, așa cum va face literatura apocaliptică începând cu al doilea Isaia, fie descifrând semnificația lor ascunsă atunci când acestea
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
neascultarea poruncii divine, uitând că, după Hristos, vina nu este decât a noastră. Este drept, Israel nu urcă scara progresului său de bunăvoie, ci este tras împotriva voinței sale. Destinul sinuos al Israelului, de la Avraam până la sfârșitul veacurilor, este o pribegie continuă, după cum remarcă Hans Urs von Balthasar: "La fiecare pas, Israelul pierde ceva față de Dumnezeu pentru ca, în final, să piardă însăși rostul său, intrând în Pământul Făgăduinței doar ca rămășiță"29. Înainte de a-i judeca, trebuie să ne amintim un
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
în manuscris, altele au fost publicate abia după terminarea războiului, fie în diferite publicații, fie în volumul postum Din larg (De profundis, Hora morții, Ceahlăul, Poveste veche), dar o parte au fost publicate imediat (Pămînt și cer, În nopți de pribegie, Ciorile <footnote Publicată în numărul din 11 februarie 1917 al proaspăt înființate gazete de front „România“, poezia urmărește să-i mobilizeze pe ostași pentru alungarea cotropitorilor: Batalioane se strecoară/ Din cîrdul lung, înfometat,/ În drum pe țintirim) footnote>. Mai toate
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
La 6 iulie 1919 are loc în Sebeșul Săsesc serbarea de demobilizarare a voluntarilor din regimentele „Alba Iulia“ și „Avram Iancu“, de la care Goga nu putea lipsi. În cuvîntul adresat acestora Goga afirma: „Am cutreierat în acești cinci ani ai pribegiei peste tot locul și am cunoscut de-a lungul Munteniei și Moldovei cît și pe întinsele stepe ale Rusiei o conștiință de neam a poporului român, pe care o pun mai presus de toate și care este conștiința națională a
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
faptele cu neputință conștientizate, femeile n-ar fi decît murdărie de sînge și carne, dacă n-ar fi ferirea lor de prezent, ca de înec ferindu-se și ele, aserțiunea de referință, la 2-3 module enunțiative vine și ea, ei, pribegia-i grea! da! cască, of, Doamne! mult prea repede fenomenele, oarecare la receptare, v-a căzut mănușa! mă duc pînă la toaletă, geanta pe umăr, pași mari, intru cu tata, te-ai plimbat? nu e nici un veceu pe aici, nicăierea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
am oprit câteva minute în fața mormântului acoperit de statuile culcate ale lui Ferdinand și a Isabelei și, fixându-mi privirea în ochii lor sculptați în marmură, mi-am șoptit: "Ei bine, Maiestățile Voastre, ați crezut că alungându-ne pe drumul pribegiilor veți pune capăt existenței poporului evreu! Dar uite că socoteala voastră a fost greșită, căci noi, demnitari ai statului evreiesc suveran, ne aflăm acum în fața rămășițelor voastre și nu pot să nu vă spun că până și numai gândul la
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
P.C.R. ca un partid devenit judenrein aproape în întregime. Aceasta politică a generat, ca produs suplimentar, fenomenul de redescoperire a rădăcinilor evreiești de către foști demnitari comuniști care, eliminați din posturi de conducere și marginalizați, vor lua, până la urmă, nu calea pribegiei, ci drumul spre Sion și vor veni să se stabilească în Israel. Se poate spune, prin urmare, în concluzie că datele furnizate de documente de arhivă dezmint drept neadevăr istoric afirmația antisemită cum că majoritatea comuniștilor din România ar fi
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
română scrieri bisericești de mare valoare ale unor sfinți ca Grigorie de Nyssa, Isaac Sirul, Origen sau Simeon Noul Teolog. Între anii 1949 și 1970, perioadă în care avea domiciliu obligatoriu, maica Teodosia elaborează alte 4 volume de poezii: „Din pribegie”, „Grădina Doamnei”, „Icoane pentru paraclis” și „Alte poezii”. După redeschiderea Mănăstirii Vladimirești, în februarie 1990, maica Teodosia revine la viața monahală, pentru ca la 8 august să plece să se odihnească în pace, alături de cei cărora le-a dedicat atâtea versuri
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
și deschiderea ostilităților în această parte a Europei, să primească condițiile de evacuare specificate în răspunsul sovietic.” Poporul român intrase în doliu național, granița sa de la răsărit se prăbușise, vreme în care sute și mii de familii au luat calea pribegiei. Aceeași soartă au avut-o și cei care au rămas sub stăpânirea sovietică, atât români cât și evrei, căci au fost trimiși în gulagurile siberiene, de unde nu s-au mai întors niciodată. În memoriile sale, publicate în anul 1986 la
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Din nefericire însă, visul abia împlinit, Tot ca visul cel de-o clipă, repede s-a risipit... Două dintre copilițe, tam-nisam și fără vină, BASARABIA cea blondă și cu dulcea BUCOVINĂ, Rupte iarăși, cu cruzime, din fruntariile Țării, Iau toiagul pribegiei, și-al tăcerii, și al uitării... De atunci, bătrânul tată, CARP, slăvitul împărat, În mormânt se zvârcolește și se roagă ne-ncetat: Doamne, ce-au făcut copiii și cu ce ți-au mai greșit, C-așa brusc și fără milă Tu
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
vii și mai promițătoare viața și posibilitățile de realizare acolo peste ocean. În zonele de contact sau de conviețuire cu comunitatea săsească, românii au suferit o puternică influență ce îndemna spre emigrare. Între cei ce au luat în mâini toiagul pribegiei ca să se îndrepte spre acele mirifice meleaguri, primii care s-au arătat receptivi a lua parte la această mare aventură s-au aflat și ciobanii din Mărginime ca și cei din Țara Oltului, ce și-au abandonat familiile și turmele
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Lucru și eu l-am lăsat și-n Montana am plecat Să iau servici ca la noi. M-am făcut cioban la oi. Frunzuliță flori mărunte, iată-mă că-s baci la munte. Făcînd comparație cu situația altor ortaci de pribegie ce acceptaseră să intre să lucre la fabrică, în atmosfera înăbușitoare, în fumul halelor, la banda rulantă sub strictețea supraveghetorilor vreme de 12 ore în fiecare zi, ciobanul nostru ajuns în Montana își exprima satisfacția în cântec: «Parcă-i mai
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mai mult aspectul tragic al refugiului. Se creea, astfel, senzația de pustiire și tristețe nemărginită. Marele refugiu al Moldovei începuse... Oamenii fugeau de moarte... Resimțeau doar panica și dorința disperată de a trăi. O țară se afla din nou în pribegie... În fluierăturile locomotivei, inima a început să-mi bată mai tare. Priveam pe geam în goana trenului, cum lăsam în urmă pe dreapta și pe stânga orașe, sate... dealuri, văi, lăsam în urmă Moldova... Lăsam în urmă locul copilăriei, unde
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
începând cu septembrie, de când au plecat șvabii, devenise tristă și apăsătoare. Ulițele aproape goale... lipsind nemții, unele chiar, de la un capăt la altul, erau pustii. Satul cu aproape jumătate din case părăsite, odată cu retragerea trupelor germane, părea un cimitir. Și pribegia noastră se apropia de sfârșit, urmând ca în primăvară să-l părăsim și noi. Astfel, tristețea sătenilor era și mai mare. Zilele și săptămânile se scurgeau; ăsta este rostul lor dintotdeauna... să se scurgă. A trecut și noiembrie... Se apropia
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
doar, ce ne așteaptă când Sfinția Sa e furios... cel puțin groaza unei mustrări... s-o ținem minte. Dar, nu... Nici măcar o aluzie, n-a făcut niciodată... Și, n-am știut, de ce... ...Anul 1945, ne-a găsit tot în Pesac.. satul pribegiei noastre. S-a pășit dintr-un an într-altul, simplu, firesc, de parcă s-ar fi deschis o ușă de trecere dintr-o încăpere în alta... Și, zilele, săptămânile... și lunile s-au scurs mai departe, trecând ca tăvălugul, nepăsător, peste
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
-i mai puteai deosebi. Te uitai cu luare aminte la revărsarea de bucurie..de trezire la viață a cerului, a păsărilor.. a plantelor... și-ți ziceai înfiorat de plăcere... „Iată miracolul vieții..!” Dar, ca orice început al oricărui lucru, .. și pribegia noastră se apropia de sfârșit. Și, a sosit și ziua despărțirii de satul care nea primit la sânul său, și ne-a ocrotit timp de un întreg an de zile... a venit și clipa să ne luăm rămas bun de la
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
totul se limpezi și din nou mica gară răsări cu tot cu mulțime.. și, încet, încet, trenul porni îndepărtându-se. O vreme, încă, se mai văzu mulțimea de mâini întinse spre cer fluturând batiste și pălării, din ce în ce mai mici.. tot mai mici... Satul pribegiei noastre rămânea în urmă, tot mai în urmă, cu lacrimi și o tristețe adâncă, cu neputință de înfățișat în cuvinte. În urechi îmi mai răsună, o vreme, printre huruitul și pocnetul roților pe șine... glasul lor tremurat.. „De-ar fi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ticăiau la trecerea peste ace. Abia atunci mi-am retras mâna rămasă întinsă spre cer, murmurând cu o tristețe în suflet nemărginită... „Rămâneți cu bine, oameni buni... rămâneți cu bine!” Capitolul IV ULTIMUL SPECTACOL... 1945... După un întreg an de pribegie, ne întorceam acasă... Trenul aluneca prin codrii Bârnovei, ca un șarpe lung și negru. Urmează stația Bârnova..!”, se auzi glasul gros al cheferistului de pe culuar. Ne apropiam de casă. După verificarea frânelor... trenul își dădu drumul prin tunel într-un
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
casă. După verificarea frânelor... trenul își dădu drumul prin tunel într-un iureș amețitor. „Încă o jumătate de ceas.. și, intrăm în Iași !”, murmură cineva în întunericul din compartiment. Un fior ne săgetă inima la toți. După un an de pribegie, în marele refugiu, ne întorceam acasă... acasă la noi. La ieșirea din tunel, trenul se repezi la vale cu o iuțeală năucitoare, înfiorând codrii cu șuierul mașinii și huruitul asurzitor al roților pe șine. Nălucind pe la ferești, copacii alergau îndărăt
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Marele Tănase în celebrele sale „reviste” de comedie... „...Unde-i Iașul, frățioare, Iașul cel de altădată Plin de râsete, de soare.. și cu faima-i mult cântată ?!.. Unde-s vremurile cele, vremuri parcă de poveste...”. Acel Iași... nu mai exista .. Pribegia a luat sfârșit... Elevii seminariști s-au întors la școala lor... una din marile clădiri, din orașul în ruină, ocrotită de Dumnezeu, care pe timpul marelui refugiu a slujit ca spital. Grămezi de feșe, bandaje si pansamente în două cu sânge
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de către puterea comunistă și tancurile rusești, abdicare pe care n-a recunoscut-o niciodată. Poporul, prin plecarea regelui, nu știa ce-l așteaptă. Soarta întregii țări se răsfrângea pe chipu-i ales, slăbit de durere, suferință și griji. Îngrijorarea lungii pribegii care urma, părăsirea patriei lui dragi, Majestatea umilită a acestui nepot și strănepot de regi și împărați puternici ai celor mai mari imperii, amărăciunea cu care-l dăruiseră propriul popor, nerecunoștința țării pentru care era gata să-și jertfească viața
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
simțeam ca niște pui de pasăre, fără aripi, căzuți din cuib în drum, și părăsiți. Școala și fostul Palat „Mihalache Sturza”, lăsat nouă de Mitropolitul Veniamin, a fost confiscată, în mod cinic și brutal de comuniști... Plecam din nou în pribegie, dar alta decât cea din 1944.. Cuvintele Părintelui Gheorghiță, directorul de atunci, mi-au revenit în minte.. „.. cei fără Dumnezeu și Cruce... Să fugim din calea lor..!”, „ - Oare, cei de acum, nu sunt aceeași..?!”, mi-am zis, cu tremur de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
va urma... El, „căpitanul”... trebuia să părăsească ultimul corabia.. în naufragiul ei... Cât de mult ne iubea... și cât de mult îl iubeam și noi pe el. Alungați din școala noastră, cu ultimele planuri ale vieții năruite, începeam o nouă pribegie, dar, nu ca aceea din 1944... acum porneam într-o lungă viață de pribegi fără speranță. Dacă urmele marelui război se ștergeau greu, greu... dar, se ștergeau, drumul noilor zări pentru noi se deslușeau și mai greu dintre neguri... O
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]