758 matches
-
de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a acelora este împărăția cerurilor. Fericiți veți fi voi, cînd vă vor ocărî și vă vor urmări și vor zice tot cuvîntul rău împotriva voastră, mințind, din pricina mea. Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la putere. 3. Pe Drumul Damascului Dar pe când călătorea el și se apropia de Damasc, o lumină din cer ca de fulger l-a învăluit deodată. Și, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigonești? (Faptele Sfinților Apostoli, IX, 3-4) Lăsăm înălțimile Golan și localitatea Kuneitra la vest, unde nu mai subzistă nimic din vechea Cezaree a lui Filip, cel mai oriental oraș din Decapolis. Minarete noi-nouțe cu fuselajul balistic, din loc în loc, pe acest
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pune înnainte. Pune pe niște ticăloși, niște Țigani, să-l bată. Din bătae i se trage moartea. Da pândarul Halmului simte, iar primarul caută cu orice preț să-l năpăstuiască, să se scape într-un fel și de acesta. Îl prigonește, până ce pândarul, exasperat, se hotărăște foarte rece, să ucidă pe primar. Amintirea mortului (poate tată?) mai plutește între ei, mai ales în seri lungi de iarnă, când stau la taifas și-și amintesc de el. Băiatul vede dragostea de la vamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și datoriile le anulau, și lăsau pământul să se odihnească. La patruzeci și nouă de ani se proclama libertatea tuturor locuitorilor și toți se puteau întoarce la locurile lor. Sâmbăta, trebuie să se odihnească și slujitorul tău și slujnica. Nu prigoniți și nu obijduiți pe străini căci și voi ați fost străini în Egipet. Nu supăra pe văduvă nici pe orfan. Dacă-i superi, au să strige cătră mine și eu le voi auzi tânguirea și mă voi mânia și vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tratează marea ca pe o alifie sau pomadă; nu văd nimic din spectacolul splendid și măreț ce li se înfățișează. În timpul nopții s-a stârnit o furtună dinspre răsărit; au început a suna valurile și a se rostogoli pe țărm prigonindu-se. Încă de la 8 de asară s-a văzut înspre Caucaz pânze de fulger zbătându-se în negura depărtatului țărm răsăritean. După miezul nopții duhurile mării călăreau fantastic pe harmasari spumați. La răsăritul soarelui vijelia s-a mai domolit. Nouri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un spațiu profan de depozitare, își așază pruncul reziduurile lemnoase, ci în sân, în spațiul vulnerabil al plexului solar. Într-un basm cules de la prețiosul Gheorghe Zlotar, descoperit de Ovidiu Bârlea în Fundu Moldovei, Suceava, Cenușotcă este de fapt Cenușăreasa, prigonită de mama vitregă, la fel cum Florea denumește, prin fenomenul monoftongării (specific zonei Mara, Maramureș), pe fata care se transformă în floare pentru a deveni inițiată. Numele cu ocurență „unisex” semnalează funcția de tip, și nu individualitatea personajelor. Atât feciorul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
țări. Ea a desconsiderat sistematic drepturile limbii noastre, ne-a stânjenit în dezvoltarea noastră culturală și s-a folosit de avutul nostru pentru scopurile ei și împotriva intereselor noastre cele mai vitale. Tot ce simțea românește în această țară era prigonit și urgisit. Pentru manifestarea unei vieți naționale românești nu era loc în hotarele Bucovinei, oamenii cei mai de seamă ai țării erau siliți să-și părăsească țara, pentru a putea trăi și simți ca români. Pe moșiile Bisericii bucovinene se
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
moment dat: "cu spatele vom intra în istorie/ în paradis niciodată". Sau: "de puțin timp în oraș toate femeile sunt bătrâne". Și exemplele pot continua. E poezia o angoasă sau e un leac pentru angoasanta viață? Nicolae, Nicolae, de ce te prigonești...? Nu mă prigonesc deloc. Mai degrabă practic, așa cum a remarcat Ștefania Mincu în textul de escortă pus de mine pe coperta a IV-a a antologiei VorbaIago, "un fel de scepticism latin, experiat până și de visceralitatea sa concretă, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
spatele vom intra în istorie/ în paradis niciodată". Sau: "de puțin timp în oraș toate femeile sunt bătrâne". Și exemplele pot continua. E poezia o angoasă sau e un leac pentru angoasanta viață? Nicolae, Nicolae, de ce te prigonești...? Nu mă prigonesc deloc. Mai degrabă practic, așa cum a remarcat Ștefania Mincu în textul de escortă pus de mine pe coperta a IV-a a antologiei VorbaIago, "un fel de scepticism latin, experiat până și de visceralitatea sa concretă, ca semn de ultimă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
s-au dovedit a fi turcii care i-au lăsat să-și facă așezări în Dobrogea, mai precis în Delta Dunării, pe atunci aflate sub ocupația otomană. Chiar și în timpul războaielor ruso-turce, rușii de rit vechi au continuat să fie prigoniți nu de către turci ci, ca un paradox, chiar de armata țaristă. Nici în timpul celui de-al doilea război mondial, când au venit armatele sovietice, soarta lor n-a fost prea fericită. De pildă, la Fântâna Albă, unde s-a născut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
putrefacție? Vezi, de asta a căzut îngerul, că prea problematiza...! N-ar fi mai de dorit să identificăm Poezia cu acea întâlnire (ad)mirabilă de pe drumul Damascului, care l-a transformat din temelii pe Apostolul Pavel? Remuse, Remuse, de ce te prigonești? Omul fuge toată viața de sine, când ajunge, în sfârșit față în față cu sine însuși, trebuie să se recunoască și să se contopească. Dar s-ar putea ca omul să nu se recunoască pe sine, să nu se suporte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Ardeal. Regele, foarte speriat, cheamă pe gl Antonescu, abia ieșit din închisoare. Cu ochii roșii de plâns și părul vâlvoi, se aruncă în brațele lui: „Scapă-mă, Antonescu, scapă-mă“. Ce cădere pentru el și ce înălțime pentru fostul lui prigonit de 2 1/2 ani! Ce laudă pentru caracterul lui! abdicarea regelui. dictatura lui i. antonescu. statul național-legionar Antonescu, învestit cu toate puterile și obținând promisiunea că se va schimba întreg sistemul de guvernare, aleargă la Prezan, care promisese colaborarea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de bine, și am făcut și un lac pe parchet. Vă închipuiți ce momente grele, nesuferite pentru mine, au fost acele pănă când să vie un servitor să-mi șteargă surtucul și să curețe lacul de pe jos. Vederat lucru, eram prigonit de soartă, căci dintre toți musafirii numai mie mi se întâmplau asemene pacoste, bune să mă facă de râs înaintea unor oameni totdeauna dispuși să petreacă pe socoteala cuiva. Sunt câteodată situații din acele caraghioaze care fac din tine un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
postura albatrosului lui Baudelaire. În paranteză fie spus, mai am o șansă: aceea de a mă bronza; dar despre asta, altă dată. Nu pot Încheia decât parafrazând pe simpaticul meu concurent la emisiune, prieten al liliecilor, domnul profesor Valenciuc: nu prigoniți pisicile negre; mâine-poimâine pisicile vor fi negre nu numai noaptea. Dar ziua, Soarele va lumina o natură, cu sau fără voia noastră Întrucâtva deosebită, așa cum e de pildă a noastră față de cea din mezozoic, dar la fel de diversă și vie, ba
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
special, pentru că noi îl considerăm ca un martir pentru credință. Este un român care a îngăduit Dumnezeu să-și arate răbdarea acolo. Că românii încă rezistă acolo. Sigur e greu, e greu și pentru dânsul și pentru familie că sunt prigoniți. Sunteți o mamă de martir și bucuria va fi dincolo. Acum răbdare, rugăciune! Dacă bunul Dumnezeu a îngăduit să veniți până la Putna, rugați-vă la Sfântul ștefan. Nu deznădăjduiți, Dumnezeu pe cine iubește îl încearcă. Pe fiul dumneavoastră l-a
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
deja în pacea Domnului ne sunt mai aproape acum decât înainte, căci ne-au iubit și ne iubesc, și-au dat viața întru credință și speranță, iar dragostea lor a fost mai puternică decât moartea. Fr. Iosif Diac Fericiți cei prigoniți pentru dreptate O carte înălțătoare, cuprinzând 38 de biografii ale franciscanilor martiri care au fost - după expresia unuia dintre ei - „cernuți prin sitele Securității” în anii de neagră prigoană ateistă. Unele scrise chiar de subiecții detenției, altele (în cazul celor
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a declarat toată suma cheltuită pentru pictarea bisericii din Săbăoani. Aceasta era adevărat, deoarece părintele a urmărit să-i scutească pe oameni să mai plătească statului comunist și ateu niște bani la care nu avea nici un drept, după ce că mai și prigonea credința. A fost condamnat cu 14 ani, dar totul s-a terminat cu bine în aprilie 1964, când toate pedepsele cu închisoare ale condamnaților politici au fost suspendate printr-un decret special impus comuniștilor de la noi de către puterile occidentale. După
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cernut prin sita prigonirilor comuniste, fiind arestat în anul 1961 și ținut timp de doi ani la Canal fără judecată. La acel timp părintele Dămoc era și Superiorul Provincial al Părinților Franciscani; și comuniștii n-au putut să nu-l prigonească alături de frații săi. După eliberare, în 1964, a fost un timp scurt paroh de Săbăoani, apoi s-a retras la pensie, locuind la Adjudeni. În ziua de 8 martie 1969, aflându-se la București, în mănăstirea „Sf. Agnes” a călugărițelor
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
avea ceea ce cere de la noi Sfântul nostru Părinte Francisc: „humilitatem et patientiam in persecutione et infirmitate et diligere eos qui nos persequuntur, reprehendunt et arguunt...” -Smerenie și răbdare în persecuție și boală și să-i iubim pe cei care ne prigonesc și ne învinuiesc (Regula, c. X). În aproapele nostru să-L vedem pe Isus, să-l tratăm ca pe chipul și asemănarea lui Dumnezeu, așa cum l-am trata pe Isus, cum am trata o hostie consacrată. X - Să purtăm cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
un bun duhovnic și director spiritual. A murit în faimă de sfințenie în anul 1969, la 27 iunie, în Iugani, fiind aici înmormântat. (Pr. Gheorghe Pătrașcu, Zile de încercare și de har). Răstignitul Dușmani din neamul tău ales Te-au prigonit: Pe-o cruce mare te-au urcat Si de băut atunci ți-au dat Oțet. Si spre necinste-n jur ți-au pus Pe doi tâlhari : Și unul te batjocorea, Iar altul milă îți cerea Smerit. Ai stat trei ceasuri
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
așa ceva ? Cum să-i spui că mai are multe de învățat, că poate este mai păcătos decât alții, că el n-are competența nici menirea de a-i judeca pe ceilalți ? Se știe că în primele secole, creștinii au fost prigoniți în modul cel mai dur. (A fost nevoie atunci de intervenția Divină care să zguduie puțin niște personaje, pentru ca Învățătura Creștină să meargă mai departe, să-și facă menirea în iluminarea oamenilor). Ce-i putea face pe stăpânitori să aibă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
noroc. Nefericite, nu pentru că le-ar lipsi însușirile necesare unei dezvoltări favorabile, sau din cauza a cine știe ce defecte sau viții incurabile de care ar fi atinse, ci pentru motive diverse, de natură incidentală, exterioară; tot așa cum unii oameni se văd mereu prigoniți de soartă, nu pentru c-ar fi nevrednici sau răi (uneori tocmai pentru că nu sunt...), ci pentru că ori de câte ori întreprind un lucru, intervine câte ceva neprevăzut, câte un obstacol care-i împiedecă de a stărui în ceea ce au întreprins și care le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de autoritate. Ironia aceasta e un amestec de intoleranță, de vulgaritate, de lipsă de înțelegere și de omenie. E atitudinea prostului care persiflează pe omul timid, a bogatului care sfidează pe sărac, a parvenitului care privește de sus pe cel prigonit de soartă. Îndeobște, eu n-am prea recunoscut-o pe cea dintâi în glumețele atacuri ale detractorilor Iașului. Dar nu insist prea mult; poate că nu înțeleg bine unele lucruri; poate gustul meu e pervertit sau încă neformat. În orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
el drag și altora, de la alte posturi, dar acolo spiritul comercial și insensibilitatea patronilor (sensibili doar la audiențe și la bani) ucid orice urmă de poezie. Acum, e adevărat că de ceva vreme ohtatul poeticesc a cam început să fie prigonit și de la TVR, căci televiziunii publice îi place să tragă cu ochiul în ograda celorlalte posturi, interesate doar să se vândă bine. Dar dragostea dintâi nu se uită niciodată și ama torii de simțăminte frumoase sau refugiat în locuri călduțe
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
înainta liniștit în studii. Pe atunci stătea de vorbă cu maestrul Petru Favre 3 și cu maestrul Francisc Xaveriu 1, pe care mai târziu îi câștigă în slujba lui Dumnezeu mulțumită exercițiilor șspiritualeț 2. În acea vreme nu mai era prigonit ca înainte. Cu privire la aceasta, doctorul Frago 3 i-a spus într-o zi că se mira că fusese lăsat în pace și că nu i se mai făceau necazuri. El i-a răspuns: „Aceasta întrucât nu vorbesc nimănui despre cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]