762 matches
-
de prin cuiburi? Asta este! își aduse aminte Onu. Era și în el, uneori, neliniștea asta care fusese și a lui Culi. Acuma, la observația lui Onu, Ursake își făcea socoteală că toate vietățile pădurii lui se alungă și se prigonesc din voia nepătrunsă a Ziditorului, ca să dobândească putere, agerime și iuțeală; ca să le fie tihna mai bună după niște spaime și primejdii, așa cum lui, deodată, îi place mai tare viața după desnădejdea și căderea din toamna trecută. Fără amărăciune, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
distrus incomplet. Uneori trebuie plătit ca să ne apărăm de propriul nostru dispreț, chiar dacă există și pustiuri ce nu pot fi traversate deoarece nu ajungi la marginea lor. Înțelegeam că Laura se temuse, poate. Fiind insolent de sănătoasă, risca să fie prigonită de cei bolnavi. Și poate că încercarea de viol din bălării fusese tocmai o formă de prigoană, deoarece sănătatea ei reprezenta o sfidare. Nu văzusem eu însumi în ironiile Laurei un risc, care-mi punea în pericol încîntările din sala
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de amatorismul lui și pregătește un atac fulger. Un fir cald îmi îmbibă jeanșii cu cea mai sinceră târșală. Șezi blând. Eroina mea intervine salvator, altfel mă găsea sfâșiat de fiare. Nici după ce intru în casă nu contenesc să mă prigonească ca pe un musafir nepoftit. Latră, mârâie, horcăie, mă înjură pe limba lor de mâțe supradimensionate. Eu îi respect pentru că își iubesc teri bil de mult stăpâna. Sau doar pentru că le știu de frică. Oricum le recunosc tot spectrul sentimentelor
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și vei zice: "Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat. 5. Domnul a frînt toiagul celor răi, nuiaua stăpînitorilor. 6. Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele, cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mînia lui, supunea neamurile, este prigonit fără cruțare. 7. Tot pămîntul se bucură acum de odihnă și pace, izbucnesc oamenii în cîntece de veselie. 8. Pînă și chiparoșii și cedrii din Liban se bucură de căderea ta și zic: De cînd ai căzut tu, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
despre practici magice decât după ce i-a câștigat încrederea, impresionând-o cu cunoașterea câtorva descântece (38, p. 157). O explicație în acest sens a încercat Enea Hódoș : „E ușor de înțeles că persoana care se ocupă cu vrăjitoria - o meserie prigonită de autorități - mai totdeauna își va tăgădui meseria, zicând că «nu vrăjește», «nu farmecă», ci numai «descântă» ca să «desfacă» sau să «dezlege» - ceea ce este permis, căci însăși biserica are «rugăciuni de dezlegare»” (114, p. 5). înainte de a trece mai departe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fărmăcătoarele... Îs de la necuratul” (55, p. 636). Extrapolând datele de mai sus și ținând cont de toate aspectele prezentate în paginile anterioare, se poate conchide că, în epoca luată în discuție (secolele XVII-XVII), vrăjitorii populari - din instinct de autoconservare, fiind prigoniți din atâtea direcții și condamnați în atâtea feluri - și-au căutat un „nume” în spatele căruia să se ascundă. Sau, mai exact, un „nume” care să le protejeze practicile și statutul. Numele „marelui vrăjitor” Solomon răspundea cum nu se poate mai
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Papei Clement al VIII-lea, li se îngăduia și altor ordine să desfășoare activități misionare în Japonia, Ordinul Sfântul Petru a început să vorbească de rău alte ordine. — Iezuiții uită că ei înșiși le-au dat motive japonezilor să-i prigonească pe creștini. Ar face bine să se gândească cine l-a mâniat pe răposatul taikō. Diego îl privea sfios cu ochii săi roșii. Uitându-se în ochii lui, misionarul se gândi că era în zadar să se sfătuiască asupra vreunui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
data aceasta trebuie să-ți aduc la cunoștință niște vești tare neplăcute. Ordinul Sfântul Petru din Nagasaki a trimis iar la Manila și Macao scrisori care te ponegresc. După spusele lor, cu toate că știi foarte bine că în Japonia creștinii sunt prigoniți, tu te străduiești să-l îndupleci pe Papa de la Roma să sprijine negoțul dintre Japonia și Nueva España. Iezuiții spun că această faptele tale nesăbuite pun în primejdie activitatea misionară din Japonia, iar dacă vei merge prea departe și vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
legat mâinile ca să nu cad pradă poftelor trupești. Prevăzusem deja manevrele potrivnicilor mei. Nu m-am gândit niciodată că toate aveau să-mi meargă de la început ca pe roate. Într-adevăr, întocmai după cum spun iezuiții, în Japonia credincioșii creștini sunt prigoniți, iar naifu și shōgunul nu sunt încântați de propovăduire. Însă, această stare de fapt nu ne îndreptățește pe noi să ne retragem și să lăsăm Japonia în mâinile credințelor păgâne și ale Diavolului. Propovăduirea și diplomația se aseamănă. Sunt precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fiindcă atunci țări precum Olanda sau Anglia ar dobândi controlul deplin asupra negoțului cu Japonia. Numai că Japonia, zise arhiepiscopul apăsându-și mâna pe piept și ștergându-și zâmbetul de pe chip, a început în urmă cu șaptesprezece ani să-i prigonească pe credincioșii creștini. Am auzit că și astăzi îi prigonesc. Este oare cu putință să trimitem misionari spanioli într-o astfel de țară? Știam și eu că vestea uciderii celor douăzeci și șase de martiri de la Nagasaki în 1597 ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
deplin asupra negoțului cu Japonia. Numai că Japonia, zise arhiepiscopul apăsându-și mâna pe piept și ștergându-și zâmbetul de pe chip, a început în urmă cu șaptesprezece ani să-i prigonească pe credincioșii creștini. Am auzit că și astăzi îi prigonesc. Este oare cu putință să trimitem misionari spanioli într-o astfel de țară? Știam și eu că vestea uciderii celor douăzeci și șase de martiri de la Nagasaki în 1597 ajunsese până aici, în Nueva España. — Lucrurile se îndreaptă, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prevăzător în legătură cu dorința lor de a face negoț cu noi. După spusele iezuiților din Japonia, părintele franciscan Velasco, cel care îi însoțește pe soli, este un om nechibzuit care face mai mult decât este de trebuință. În Japonia, împăratul îi prigonește mai departe pe creștini. De aceea, noi cei din Ordinul Sfântul Petru credem că sunt puțini sorți de izbândă ca libertatea propovăduirii să ne fie recunoscută, așa cum zice misionarul Velasco. Ba mai mult, trebuie să spunem că japonezii aruncă libertatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-mi închipui, una câte una, întrebările cu care ar putea el să mă lovească. O să mă întrebe negreșit cu ce însărcinare fuseseră trimiși încoace solii. O să scoată iarăși la iveală nepotrivirea dintre faptul că pe de o parte naifu îi prigonea pe credincioșii creștini, iar pe de alta trimitea soli. Mai mult, o să mă învinovățească pentru că am ascuns faptul că munca de propovăduire din Japonia se află într-o stare jalnică și, nu numai că am ascuns acest lucru, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
venereze pe Dumnezeu. Într-adevăr, „într-o bună zi” am spus. Dar acea zi nu e astăzi. Chiar așa departe cum suntem de Japonia, știm și noi cât de mult i-au urât japonezii pe misionari și cum i-au prigonit pe credincioși în ultimii douăzeci ani. — Lucrurile se schimbă. Velasco îi repetă repede ceea ce îi spusese și arhiepiscopului de Mexico. Dacă n-ar fi așa, atunci Japonia nu i-ar mai fi trimis în Spania pe acești soli. — Fiule, membrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Ca să le domolească uimirea, Velasco atacă mai departe: Dacă v-ați creștina, atunci slujitorii bisericii din această țară vor da crezare cuvintelor mele. Vor socoti adevărat legământul făcut de Stăpân de a-i primi bucuros pe padres, fără să-i prigonească. Fiindcă acum fețele bisericești din Spania nu pun la îndoială cuvintele celor care spun că Japonia ucide creștinii și chinuie preoții. Samuraiul îl privea pe Velasco scrutător. Misionarul văzu pentru prima oară cum se așternea supărarea pe chipul acestui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
stricat și orez rânced. — Sunt misionar, am murmurat zâmbind. Poate că m-am născut să fiu misionar. Menirea mea nu este să spun rugăciuni într-o mănăstire liniștită și frumoasă, ci să propovăduiesc învățăturile Domnului în ținuturi unde creștinii sunt prigoniți. Unchiul strânse din umeri și scoase un oftat. Întocmai făcuse și episcopul din Sevilia la auzul răspunsului meu. Așa ai fost tu de când erai mic. În copilărie erai fermecat de marinari precum Columb... — Dacă răposata mea mamă nu m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu socotesc prigoana din Japonia nici vremelnică, nici veșnică, zise Velasco țintuindu-l cu privirea pe episcop. Este adevărat că la Edo, unde se află marele castel al cârmuitorului de acum, și în ținuturile de sub stăpânirea sa, creștinii au fost prigoniți. Ordinul Sfântul Petru socotește că prigoana și asuprirea vor dura la nesfârșit, dar noi nu suntem de aceeași părere. E drept că acest cârmuitor japonez urăște învățătura creștină, dar în același timp nu este atât de nătâng încât să nesocotească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
schimbare este faptul că nobilul din Tōhoku, care până acum s-a arătat ceva mai mărinimos față de propovăduire, același senior cu mare trecere care a trimis în numele său soli pentru negoț în Nueva España, a început de curând să-i prigonească pe creștini. Din veștile primite aici, am înțeles că sunt deja câțiva martiri. Se aude că nobilul din Tōhoku a început prigoana pentru a stinge zvonurile cum că el s-ar fi aliat cu țara noastră ca să se ridice împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
decât o înaltă față bisericească, Borghese era un viclean om politic. Înțelege! mă dojeni cardinalul cu mâna așezată pe umărul meu. Sfântul Scaun nu poate îndura să mai trimită de acum încolo misionari ca voi într-o țară care-i prigonește pe creștini. După cum nu există conducător care să-și trimită oștenii pe câmpul de luptă la moarte zadarnică atunci când știe că bătălia e pierdută... Nu, am zis eu stăpân din nou pe mine. Eminență, eu nu cred că Japonia e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu înfățișare de vultur pleșuv care citise în fața lui scrisoarea sosită de la Macao. — Vaticanul nu vrea să se supună și la alte primejdii. Nu putem să încurajăm Spania sau Portugalia să facă negoț cu Japonia unde creștinismul este proscris și prigonit pe față. Înțelege că așa stând lucrurile, scrisorile solilor japonezi nu mai au nici un rost! „Oh, Doamne, facă-se voia Ta!” Se strădui să-și amintească rugăciunea. „Dacă aceasta e vrerea Domnului, am să mă supun. Planurile mele nu fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
special, pentru că noi îl considerăm ca un martir pentru credință. Este un român care a îngăduit Dumnezeu să-și arate răbdarea acolo. Că românii încă rezistă acolo. Sigur e greu, e greu și pentru dânsul și pentru familie că sunt prigoniți. Sunteți o mamă de martir și bucuria va fi dincolo. Acum răbdare, rugăciune! Dacă bunul Dumnezeu a îngăduit să veniți până la Putna, rugați-vă la Sfântul ștefan. Nu deznădăjduiți, Dumnezeu pe cine iubește îl încearcă. Pe fiul dumneavoastră l-a
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Adunări are dreptul de a trămite miniștrilor petițiunile ce-i sunt adresate. Miniștrii sunt datori a da explicațiuni asupra coprinderii lor ori de câte ori Adunările ar cere o. Art. 51. Nici unul din membrii uneia sau celeialte Adunări nu poate fi urmărit sau prigonit pentru opiniunile și voturile emise de dânsul în cursul exercițiului mandatului său. Art. 52. Nici un membru ai uneia sau celeialte Adunări nu poate, în timpul sesiunii, să fie nici urmărit, nici arestat în materie de represiune, decât cu autorizațiunea Adunării din
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
moment dat: "cu spatele vom intra în istorie/ în paradis niciodată". Sau: "de puțin timp în oraș toate femeile sunt bătrâne". Și exemplele pot continua. E poezia o angoasă sau e un leac pentru angoasanta viață? Nicolae, Nicolae, de ce te prigonești...? Nu mă prigonesc deloc. Mai degrabă practic, așa cum a remarcat Ștefania Mincu în textul de escortă pus de mine pe coperta a IV-a a antologiei VorbaIago, "un fel de scepticism latin, experiat până și de visceralitatea sa concretă, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
spatele vom intra în istorie/ în paradis niciodată". Sau: "de puțin timp în oraș toate femeile sunt bătrâne". Și exemplele pot continua. E poezia o angoasă sau e un leac pentru angoasanta viață? Nicolae, Nicolae, de ce te prigonești...? Nu mă prigonesc deloc. Mai degrabă practic, așa cum a remarcat Ștefania Mincu în textul de escortă pus de mine pe coperta a IV-a a antologiei VorbaIago, "un fel de scepticism latin, experiat până și de visceralitatea sa concretă, ca semn de ultimă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
s-au dovedit a fi turcii care i-au lăsat să-și facă așezări în Dobrogea, mai precis în Delta Dunării, pe atunci aflate sub ocupația otomană. Chiar și în timpul războaielor ruso-turce, rușii de rit vechi au continuat să fie prigoniți nu de către turci ci, ca un paradox, chiar de armata țaristă. Nici în timpul celui de-al doilea război mondial, când au venit armatele sovietice, soarta lor n-a fost prea fericită. De pildă, la Fântâna Albă, unde s-a născut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]