25,554 matches
-
George Radu Pe Virgil Untaru l-am cunoscut în cenaclul lui Lovinescu și ceea ce ne-a apropiat a fost pasiunea comună pentru Stéphane Mallarmé. Asta s-a întâmplat în 1942, anul centenar al nașterii sale, cu prilejul căruia apăruseră o seamă de scrieri importante, mai ales franceze, despre singularul poet. Erau volume substanțiale, atât cu caracter biografic și memorialistic, cât și exegetic, precum și ediții prestigioase sub raportul condiției grafice, din operele cele mai ermetice și mai supuse
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
puteam în nici un fel compara. Admirator devotat al lui Lovinescu despre care scrisese laudativ, acesta nu înceta să-l considere în secret un mediocru, așa cum o dovedește al șaselea volum din Agende, unde Lovinescu - în urma unor lecturi la care, cu prilejul vizitei din 23 iunie 1943 Virgil Untaru împreună cu Geo Dumitrescu fuseseră prezentați de Eugen Jebeleanu - exclama: "îi execut magistral pe amândoi", neomițând să consemneze: "le dau cărți". "Execuția" semnifica așadar o dezaprobare față de literatura ce-i fusese împărtășită, nu afecta
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
M-am frământat, m-am tot gândit. îmi trebuia un subiect. Despre ce să scriu? întâmplarea a făcut să aflu de pățania unei femei bogate, căsătorită cu unul dintre directorii băncii Marmorosch-Blank. Prezida un comitet de binefacere și organizase cu prilejul zilei de Sfântul Nicolae o distribuire de daruri constând în ghetuțe noi-nouțe. La un moment dat, unul dintre copii, recunoscător și emoționat, îngenuchiase în fața generoasei persoane (ținuse să împartă ea însăși cadourile) și sărutându-i mâna i-a urat: "Să
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
lepădă și se întinse-n leagăn zgribulit, cu mari cearcăne la ochi și cute la gură. și-n timp ce se micșora și se-alinta, pe pîntece i se zburli iar părul, iar ghearele îi țîșniră din piciorușele mici - bun prilej să și le roadă pînă-adoarme, fără vise și surîzător, așa cum ai lui îl știu dintotdeauna. * * * va veni o zi cînd voi deschide fereastra și voi păși afară. aerul, la etajul șapte, e tare. cum este asfaltul. am să urc în
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
cu Absolutul, reintegrarea și regenerarea lui " (13 ianuarie 1945). La bombardamentul atomic al Hiroșimei, Eliade are o cutremurare de oroare " mai ales că fusese întreprins de americanii pe care-i detesta, din cauză că abandonaseră România trupelor lui Stalin; filozoful are însă prilejul să scrie o extraordinară pagină de anticipație, care anunță realitățile de la sfărșitul secolului XX, realități pe care Eliade nu le va mai apuca, dar pe care le intuiește cu surprinzătoare precizie: "|n ceea ce privește viitorul: este sigur că soarta omenirii
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
ani? Mai fusesem la teatru, de vreo două ori, la Iași, înaintea mutării la Piatra. Țineam minte apariția pe scenă a unui car cu boi; era, de bună seamă, în Baba Hîrca a lui Matei Millo, reprezentată la “Național” cu prilejul Anului Nou. Și iată-mă acum la Hamlet! Probabil că n-aș fi înțeles nimic, sau că nu mi-ar fi plăcut nimic, dacă n-aș fi avut privilegiul de a sta în rîndul întîi. Dar locul unde ședeam mi-
Umbra Tatălui by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13045_a_14370]
-
notiță de presă publicată anul trecut, am aflat că Anglia mai posedă încă vreo 3000 de fantome, inventariate și catalogate ca extrem de conștiincioase în serviciu și conferind pecetea unei nobile tradiții caselor și castelelor în care obișnuiesc să se arate. Prilej de a-mi aminti o vorbă a lui Walter Scott. Întrebat de o cititoare dacă crede cu adevărat în fantome, scriitorul a răspuns: “Nu, doamnă, nu cred; am văzut prea multe!” Mă așez, în ce mă privește, pe poziția opusă
Umbra Tatălui by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13045_a_14370]
-
Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Ieri, dus de-o întîmplare, m-am trezit bînd pe la 11 dimineața și nu am mai terminat decît pe la 10 seara! Întîmplarea se numește tînărul poet Nichita Danilov care, printre altele, îl citise pe Dostoievski. Prilej de lungi și cam porcoase comentarii privind-o pe Nastasia Filippovna, pe Grușenka etc... Notez toată chestia, fiindcă, întrebîndu-l ce-i place mai mult din bătrînul Dosto, mi-a răspuns: visul unchiului Stepancikovo și locuitorii săi! Și mi-am amintit
Și trece, trece, trece timpul ca o trăsurică... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13002_a_14327]
-
acest diplomat cu o lungă carieră, îndeplinise funcția de ministru plenipotențiar la Atena, în anii primului război mondial. Preocuparea lui Blaga pentru sănătatea soției sale transpare atât din această scrisoare, cât și din altele publicate în revista “Manuscriptum”. Folosesc acest prilej pentru a face câteva considerații despre destinatarul epistolei de față, Nicolae Filodor. Căutând date despre familia lui, am constatat cât de puțin se știe despre ea, în ciuda apartenenței, în perioada regalității, la protipendada bucureșteană. Câteva lămuriri am primit de la doamnele
O scrisoare de la diplomatul Lucian Blaga by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/13011_a_14336]
-
și ale spiritului” („m-am hotărît să public o lucrare științifică și nu un manifest” ) și de a formula în același timp o filozofie a artei. O asemenea dublă năzuință - către știință și către filozofie - este proprie - cum am avut prilejul să remarc altă dată - întregii gîndiri a lui Vianu. Prefața... definește ideea care s-ar afla în centrul Esteticii: este ideea artei ca formă perfectă a muncii. „Ideea de artă înfățișată aici se înlănțuiește cu o filozofie a muncii. Arta
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
după ce le țin un timp, le înapoiez, nostalgic, intacte. Scriindu-vă, explicîndu-vă mecanismul, caut să-l aduc în conștient, să mă vindec de zarnacadeaua asta și să mă pun pe treabă. Curios e că acum găsesc fel de fel de prilejuri să citesc altceva, tot cărți bune, interesante, numai să nu mă ating de cărțoi! Am dat-o pe Freud, mișun după niște Jung, ba chiar citesc și recitesc Teroarea lui Dinescu! (Și aici e vorba de o recție bizară! De
Tătucu Freud mi se pare romantic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/13235_a_14560]
-
după rețetă, cu „erudiția” pe masă. Și asta dacă vrei să fii „competent”, adică cititorul pe care îl dorea Mircea Eliade la apariția Cosmologiei și alchimiei babiloniene. Publicată în 1937, lucrarea întâlnea în cultura noastră o regretabilă penurie de „specialiști”, prilej pentru o prefață în care se pot vedea fie o lucidă conștiință a propriei valori, fie un orgoliu potentat de întâi-stătător într-ale istoriei religiilor (asta căutase și găsise Anton Dumitriu). Eu înclin către prima variantă de vreme ce recenzenții vremii văzuseră
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
Doar “a învăța” înseamnă “a înțelege” mai bine și mai multe - și a înțelege mai bine înseamnă “a iubi” mai temeinic. Prin învățătură se crește obiectivitatea și aceasta înseamnă scăparea - cât de cât - din strâmtimea egoismului. De altfel, nu e prilej de disciplinare mai severă, nu e antrenament mai sigur împotriva capriciului decât e cunoașterea legilor imuabile ale naturei și a principiilor șindescifrabilț. O instrucțiune serioasă - luminarea gândului - nu poate fi primejdioasă feminității, decât poate numai în ochii celor ce socot
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
pentru sacrificarea acestor porniri în numele unui ideal. Situarea artistului în răspăr cu lumea (e vorba aici despre un pictor, Theo, a cărui existență ne este povestită de Daniel, tînărul hotărît să se dedice bisericii și lui Dumnezeu) capătă nenumărate justificări. Prilej de reflecție experiențele descrise creează o lume, nu atît diversă, cît, mai ales, complexă. Nici o undă de superficialitate sau derizoriu, totul, la o tensiune foarte înaltă. Sintaxa însăși, cu multe elipse, într-o curgere neobosită întreține această tensiune a unei
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
plimb, mănînc, dorm, mă scol... etc. Sănătatea mea e dintre cele mai înfloritoare cu putință și simplul fapt că mă strecor teafăr prin plictisul cotidian este un indiciu categoric de vitalitate invincibilă. 28 apr. 1953. P.S. - Dacă se ivește vreun prilej - fără a face însă nici o sforțare deosebită în acest scop - trimite-mi Opere alese de Macarenco, eventual și Poemul (de recomandat ni s-a recomandat, nu știu însă de voi avea timp și chef să parcurg asemenea ceaslov). 8 mai
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
fapt, tot ceea ce publicați dumneavoastră sînt niște fragmente de jurnal! Mă refeream la cronicile literare. Căutam să-l conving (el țin minte, își exprima niște rezerve) că nu faceți decît să vă folosiți, să luați ca pretext, cărțile unor poeți, prilej de-a vă dezvălui cele mai fine unde din suflet, produse de căderea operei străine-n el! Era vorba, repet, de cronicile literare. Operă străină, dar, din momentul scufundării, a dumneavoastră. Aparenta "pliere" e, de fapt, o încercare a limitelor
Spumă de dantele by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13866_a_15191]
-
cum m-am învrednicit eu de fulgurația edenicei goliciuni a primei Eve, sau mai degrabă a Afroditei ori Amfitritei ieșind din spuma mării? Eram singur la Costinești, într-o vacanță prelungită pe care nu prea știam cum s-o umplu; prilejuri de distracție nu se iveau, cu excepția soarelui generos și a mării materne, primitoare. Adoram marea, fiind un bun înotător și scufundător deși îmi lipsea rezistența. Luasem cu mine de la București masca, tubul de respirat, labele pentru înot subacvatic și închiriasem
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
pedepsit cu cîțiva ani de închisoare, învățase o meserie și devensie unul din cei mai de seamă tîmplari de mobilă aleasă. De-abia întoarsă din vacanță la sfîrșitul acelei veri, intrarea în posesia noii mele garnituri de mobilă era un prilej de preocupare. Dincolo de ferestrele noului meu apartament, zăream tăcutele vilișoare înșirate de-a lungul liniștei străzii a cartierului. Nimic nu se schimbase în desfășurarea vieții vecinilor din dreapta vilei de peste drum și nici în peisajul aparent imobilizat. O liniște letală părea
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
Cuza, apoi și de Carol II, în vara anului 1940, Sorana Gurian nu mai poate lucra în presă. Atrage atenția și observația cu privire la relațiile ei: "Sorana păstra legăturile de prietenie, indiferent cum începea povestea. Nu lăsa să-i scape nici un prilej, nu renunța la nici o aventură. Dar știa să asculte necazurile altora, să se dăruie, să ajute. Nu-și precupețea nici un efort și dacă, la început, bărbații o doreau din curiozitate, se atașau pe urmă din afecțiune și admirație 16. Era
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
postrevoluționare (după cea de acum 10 ani, de la Fundația Culturală Română) a romanului lui Mihail Villara, Frunzele nu mai sînt aceleași, apariția Exercițiilor pentru mîna dreaptă (cuprinzînd și Don Quichotte și o addendă cu texte din periodice, printre care Cu prilejul unei cărți: Ernest Renan de N. Davidescu) e un gest de asumare a istoriei literare interbelice. Exerciții pentru mîna stîngă Castaneda și bătrînul mexican... Le dădea mîna s-o facă pe nebunii. Fumau ierburi, se îndeletniceau cu "Micul Fum" și
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
intitulat Criza culturii românești, apare în ziarul "Liberalul" la 10 aprilie 1947 și este, fără îndoială, o luare de poziție în problema ridicată de Virgil Ierunca, mai întîi, apoi de Ion Caraion, dar una produsă tardiv, practic către sfîrșitul polemicii, prilejul declarat fiind o anchetă a "Rampei" (veche și ea de cîteva luni), în al cărei chestionar figura întrebarea: "- Regimurile politice pot suprima libertatea de exprimare și manifestare a culturii?". (Sorana Gurian se raliază, își asumă practic răspunsul lui Tudor Teodorescu-Braniște
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
și de Ieronim {erbu, "sburătorist" și fost redactor la gazeta lui Zaharia Stancu: "Astfel, într-o vară, scriitoarea a deschis pe litoral, la Mangalia cred, o «boată», în genul celor pariziene, care n-a avut succes, dar i-a dat prilejul să se distingă nu ca patroană, ci ca o persoană «excentrică». Purtată într-o roabă de un admirator, cu un țigaret lung între degete, Sorana Gurian se plimba pe faleză veselă și fără griji." 44) În sfîrșit, fixînd "limitele decadentismului
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
despărțeam cu durere de cel care ne-a fost model de luptă și jertfă pentru Cristos și Biserica Sa" (p. 7). Prima secțiune a cărții intitulată Evocări cuprinde Mesajul Papei Ioan Paul al II-lea adresat Cardinalului Alexandru Todea cu prilejul împlinirii a 60 de ani de preoție; cuvântul Î. P. S. Lucian, cu aceeași ocazie, apoi discursul funebru rostit de Mitropolitul Lucian la înmormântarea Cardinalului (Blaj, 28 mai 2002), în care este conturat cu fermitate portretul unui ierarh credincios, până la jertfă
LECTURI LA ZI by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/14276_a_15601]
-
care îl purtau la ei. Toată Calea Victoriei era un bulevard dintr-un salon nevăzut dar plin de persoane de toate categoriile sociale, care își făceau plimbarea zilnică pe cea mai frumoasă stradă a Bucureștiului. Galantarele largi ale magazinelor ofereau trecătorilor prilejul de a contempla vestita bijuterie a lui Reich în care sclipeau pietrele neprețuite din vestitele coliere ale bijutierului. Mai departe, silueta lor se oglindea în vitrinele diferitelor magazine ce etalau cu bogăție de fantezie, tot ceea ce oferea moda existentă în
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
incinta pavilionului. Ceea ce mi-a rămas întipărit în memorie este înșirarea numelor cu rezonanță în cultura țării noastre, de care în momentul acela nu-mi dădeam seama. Aveam să-i cunosc pe mulți dintre ei la cenaclul "Sburătorul" sau cu prilejul evenimentelor culturale pe care începusem să le frecventez. O altă zi memorabilă s-a înscris în memoria mea, de a cărei amintire se leagă cea mai semnificativă evocare a debutului meu literar. În acea zi, E. Lovinescu mi-a dat
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]