5,997 matches
-
altul. Când se apropie invadatorii, ostașii care stau zi și noapte de veghe în turnuri aprind focuri. Astfel, semnalul de alarmă se transmite de la un turn la altul și în scurt timp ajunge în capitală. Iar când aceasta este în primejdie, în turnul Lishan se aprinde focul, fiind alarmați astfel ducii și prinții din diferite localități că trebuie să vină urgent în ajutor. Bao Si n-a dat crezare explicațiilor suveranului. Ca să-i facă pe plac favoritei, Împăratul You din dinastia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
imediat, își puse la rândul său capăt zilelor. Totul se petrecu mult prea repede, ca să mai poată cineva interveni. Așa i-a eliminat Yan Ying pe cei trei luptători doar cu două piersici și, în același timp, a alungat o primejdie ascunsă ce plutea deasupra țării. 6. Povestiri militare Sun Bin, marele strateg militar Sun Bin a fost un cunoscut comandant de armată din Perioada Statelor Combatante (475 î.e.n.-221 î.e.n.). El și Pang Juan au învățat de la același profesor teorii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și apărarea capitalei acestuia trebuia să fie slabă. În acest caz, dacă se lansează atacuri asupra capitalei statului Wei, trupele acestuia vor fi nevoite să se întoarcă de pe câmpul de bătălie în capitală și în felul acesta va fi eliminată primejdia pentru Zhao. Astfel, Sun Bin a decis să creeze inamicului falsa impresie că forțele statului Qi sunt slabe. A trimis, dinadins, efective militare să atace orașul de importanță strategică al inamicilor, Pingling. Rezultatul era de așteptat. Acestea au suferit un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a participa la război. Un prieten al lui i-a spus: "De treburile statului se ocupă cei de sus. De ce vrei să te amesteci?" Cao Gui i-a răspuns: "Nu întotdeauna demnitarii au soluțiile cele mai bune. Țara este în primejdie, cum putem rămâne indiferenți?" Cao Gui a venit la palat și a cerut să fie primit de rege. Când a ajuns în fața regelui Zhuang, el i-a cerut permisiunea de a participa la luptă și i-a pus regelui următoarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să-l omoare pe Liu Bang. Unchiul generalului Xiang Yu, Xiang Bo, care ținea mult la demnitarul Liu, a descoperit complotul și s-a ridicat să danseze și el alături de Xiang Zhuang, pentru a-l apăra pe cel aflat în primejdie. Zhang Liang, dându-și seama de situația critică, a ieșit și l-a chemat pe generalul Fan Kuai în cortul unde avea loc petrecerea. Intrând înarmat cu scutul și sabia, Fan Kuai i-a spus mânios lui Xiang Yu: "Armata
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o Întruchipare a inocenței: se pierdea În copilărie, vîrstă pe care o asocia cu grădini parohiale, cu fete Îmbrăcate În rochii albe de vară, cu mireasma răzoarelor Înflorite și mai ales, cu senzația de a fi la adăpost de orice primejdie. Nu se simțea cîtuși de puțin ispitit să-și bată joc de aceste mijloace naive, pregătite cu grijă pentru strîngerea de fonduri În folosul unei cauze. Iată-l pe nelipsitul păstor, chemat să prezideze vreun joc de noroc destul de nevinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe Întuneric. Stătea cu urechea la pîndă și aștepta: va avea răgazul să-și elibereze mîinile dacă va auzi un pas În spatele lui? „Vor Încerca să te omoare pe Întuneric.“ Acum nu se mai Îndoia de seriozitatea acestui avertisment. Da, primejdia era reală; așteptarea asta Încordată Îi amintea de altcineva care așteptase la fel, zile În șir, pînă ce mila lui crescuse Îndeajuns de mult, căpătînd proporțiile monstruoase necesare trecerii la fapte... Deodată, se auzi un glas: — Da, da, nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
al elegantului și cochetului sanatoriu. Peste tot mirosea a tutun prost, iar În așternut se vedeau firimituri, ca și cum Poole ar fi mîncat În pat. Digby privi lung firimiturile, copleșit de tristețe, În care deslușea o vagă neliniște, o teamă de primejdii necunoscute și un fel de deziluzie, ca aceea Încercată În copilărie cînd asista la vreo partidă de crichet prost jucată, cînd nu-l Întîmpina nimeni acasă În vacanța de primăvară sau cînd aștepta zadarnic, ore Întregi, o fată la poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
făcuse parte cîndva din această lume? Digby Își descoperea, mîhnit, afinități cu această lume. Nu despre ea visase la școală, cu cîțiva ani În urmă - dar brusc Își aminti că de atunci trecuseră mulți, foarte mulți ani. Simțind parcă o primejdie În aer, Digby sfîrși prin a-și aduce aminte de sărmanul maior Stone. Doctorul și Poole se puteau Întoarce dintr-o clipă Într-alta și, oricît ar fi fost de sigur că n-aveau nici o putere asupra lui, se temea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îi șopti: Noroc, bătrîne! În aceeași clipă, trenul se urni, lăsînd În urmă un nor de fum, care Învălui automobilul, gara și silueta nemișcată a lui Johns, care nu Îndrăznea să-i facă un semn cu mîna. Acum, toate aceste primejdii trecuseră; rămînea doar aceea a unui proces pentru asasinat. Rowe ședea pe scaun, cu ochii spre fereastra prin care se vedea acum un cer de culoarea oțelului din care se auzeau claxoanele primelor taxiuri. La un moment dat, un omuleț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
face nimic, zise detectivul. — E ca și cum ți-ai aminti de un vis din care n-a mai rămas aproape parcă nimic În clipa cînd te trezești. E multă amărăciune În amintirile mele, și multă frică, da, și o senzație de primejdie, și un gust ciudat. Ce fel de gust? — Stăteam și beam ceai, iar Poole voia ceva de la mine. — Ce anume? Nu-mi amintesc... Mai bine zis, Îmi amintesc ceva foarte absurd!... E vorba de un cozonac. — Un cozonac?! — Da, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pescărușii... Un altul trecea cu o valiză... Aici pierdu firul gîndurilor, dar deodată Își aminti de fața unui portar de hotel, și se văzu pășind pe niște coridoare interminabile. Văzu apoi deschizîndu-se o ușă, dincolo de care era Anna... Amîndoi Înfruntaseră primejdia - se agăța de ideea asta. Desigur, există Întotdeauna o explicație. Își aminti ce-i spusese Anna, că el Îi salvase viața. — La revedere, zise Rowe, pe un ton sec. Trebuie să plec. — N-are nici un rost să plîngi toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care aveau abonamente pe calea ferată fugeau de moartea nocturnă, Îndreptîndu-se Într-o tăcere lugubră spre trenurile suburbane, cu cîte-o valijoară În mînă. Hamalii Îi urmăreau din ochi cu un aer de superioritate sceptică, plini de mîndria oamenilor care, În ciuda primejdiei, rămîn la post. De-a lungul primului peron se Întindea, ca o umbră lungă, trenul. Storurile erau lăsate la mai toate compartimentele. Era un spectacol nou pentru Rowe, nou și vechi În același timp, căci din clipa cînd o văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
știa numai el. — Și eu, spuse ea. Și eu... Rămaseră multă vreme nemișcați, În tăcere; erau la Începutul calvarului lor, ca doi exploratori care văd, În cele din urmă, de pe creștetul unui munte așternîndu-li-se la picioare imensa cîmpie plină de primejdii. Vor trebui să pășească toată viața cu băgare de seamă, să-și cîntărească bine cuvintele, să se spioneze unul pe celălalt ca niște dușmani - tocmai pentru că se iubeau atîta! Nu vor ști niciodată ce Înseamnă să nu cunoști teama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pentru bogăție și viața pe picior mare a fost bine ținut sub control. Soția lui a evitat în mod firesc luminile rampei, astfel încât comparația cu Elena Ceaușescu a fost total nepotrivită, iar faptul că nu aveau copii a eliminat orice primejdie de apariție a unei dinastii Iliescu“. Putem da crezare fostului șef de campanie electorală și consilier al lui Iliescu, Iosif Boda; potrivit spuselor acestuia Adrian Costea (consilier neoficial, un om de finanțe locuind în Franța) „«a încercat din răsputeri să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
au îmbunătățit serios imaginea; elanul său oratoric nesfârșit, tactica de șoc și jocurile colorate de cuvinte îl plasau într-o categorie aparte:” Demonizarea oponenților, insistența asupra faptului că era singurul care putea apăra adevăratele valori românești și identificarea unor multiple primejdii ce amenințau existența însăși a României nu numai că nu i-a dezgustat pe mulți români, dar în număr mult mai mare s-au lăsat vrăjiți de spectacolul lui, mai ales în perioada electorală. Însă politica românească ajunsese să aibă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în mentalul colectiv, concretizarea trecutului comunist, a nostalgiei după siguranța socială dată de autoritarismul statal. Discursurile populiste ale liderilor lui, în special ale d-lui Ion Iliescu nu au făcut decât să susțină această nostalgie, normală pentru cetățeanul derutat de primejdiile zilnice ale unei tranziții ce pare a nu avea sfârșit. Sufocat de grava criză economică, incapabil să se adapteze la rigorile regimului concurențial impus de piața liberă, electoratul pare a nu mai băga în seamă dublul limbaj PDSR ist, partidul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dacă partidul politic, din punctul de vedere oportunist, este un rău necesar, cum a fost adesea caracterizat, din punctul de vedere al partidului de program, el este în realitate un bine necesar, fiindcă îndeplinește o înaltă funcție politică și socială. Primejdia oportunismului constă mai ales în profitarea conjuncturii în migrația de la un partid la altul sau alăturarea partidului oportunist forței mai mari din societate (partidului mai puternic): „Partidele politice principale, de program, sunt în primejdie a degenera și a deveni pur
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o înaltă funcție politică și socială. Primejdia oportunismului constă mai ales în profitarea conjuncturii în migrația de la un partid la altul sau alăturarea partidului oportunist forței mai mari din societate (partidului mai puternic): „Partidele politice principale, de program, sunt în primejdie a degenera și a deveni pur doctrinare, pedante, fără nici o relație cu realitatea; partidele oportuniste sunt în primejdie a deveni pur rutinare, imorale și amorale, deci cinice fără nici un scrupul moral. Chintesența oportunismului politic este renegatul, trădătorul de partid, voiajorul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
partid la altul sau alăturarea partidului oportunist forței mai mari din societate (partidului mai puternic): „Partidele politice principale, de program, sunt în primejdie a degenera și a deveni pur doctrinare, pedante, fără nici o relație cu realitatea; partidele oportuniste sunt în primejdie a deveni pur rutinare, imorale și amorale, deci cinice fără nici un scrupul moral. Chintesența oportunismului politic este renegatul, trădătorul de partid, voiajorul politic. Acesta aparține și nu aparține unui partid (sigur e numai că aparține nemăsuratei lui ambiții), pentru că el
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
despotice au fost mai mari, mult mai mari, decât acelea ale regimurilor liberale. [...] «Autoritatea unui dictator, fiind, prin definiție, sustrasă oricărui control, erorile lui pot, cum o dovedește istoria, să târască popoarele către ireparabile dezastre». [...] A doua, în sfârșit, din primejdiile de căpetenie ale dictaturilor stă în faptul că ele duc totdeauna la o slăbire - mai mult încă, la o înjosire - a caracterului celor ce le suferă acțiunea dăunătoare din punct de vedere psihologic. Nemaiputând avea nici o inițiativă, oamenii, sub regimurile
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
nazism... Nu am pretenția că această carte va îndrepta lucrurile în România, care merg atât de rău. O societate perfectă nu există încă și nici nu se prefigurează la orizont. De aceea ne vom confrunta în continuare cu obstacole și primejdii, cărora trebuie să le facem față tratându-le drept provocări și încercări ale întregii omeniri. M-am adresat cu această ocazie publicului larg și în mod special tinerilor interesați mai mult de viitorul României. Nu mi am propus nici să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
D. perfect eficientă, cu organigrama cadrelor sale completă, structurile funcționale operante... Și cine sunt acești „noi“? Ce fac? Ce vor? întreb eu și pe suprafața înghețată care mă desparte de Franziska văd o încrețitură subțire ce se întinde ca o primejdie misterioasă. — E prea devreme ca să știm. Ca s-o spunem noi, cu cuvintele noastre. Deocamdată nu reușim nici să-i vedem. Că există, e sigur, și de altfel încă dinainte eram informați că erau pe punctul de a sosi... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Îl precedaseră În lunga-i călătorie. VÎrsta Îi făcuse să-și piardă reflexele pe cei mai bătrîni dintre ei, care erau, În același timp, cei mai greoi și cu aripile de cea mai mare anvergură, pricină din care, pentru ei, primejdiile sporeau cînd ocheau pista și ocoleau obstacolele, Într-o aterizare nebună și cu o viteză sinucigașă, În care venea un moment, la doi metri de pămînt, cînd nu mai exista nici o posibilitate de a-și relua zborul și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prindea alți pești mai mici. Îl incita această luptă cu rechinii, aproape la fel de mult cum Îl incitase, la vremea ei, Înfruntarea, dintr-o bărcuță fragilă, a balenelor și cașaloților. Viața de pescar de balene era dură, căci fiecărui ceas de primejdie și entuziasm Îi urmau deseori săptămîni de plictisitoare așteptare, cînd trebuia să Îndure călduri sufocante, calm fără nici o adiere pe mare, furtuni Îngrozitoare și insuportabila duhoare de pe vas, care Îi pătrundea În sînge, i se impregna În piele și făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]