7,667 matches
-
maceta ascuțită, dar nu Îi inspiră teamă. Fără pistoale, inutile acolo, unde praful de pușcă s-ar fi udat la prima Încercare, dușmanul lui nu era decît un rival pe care-l depășea În greutate și putere, iar securea, deși primitivă, se putea compara cu arma celuilalt. - Vino! repetă el cu un gest semnificativ al mîinii. Să vedem dacă ești așa de curajos cum spui... Oberlus nu răspunse. Ochii lui - „singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nici un fel de simetrie și ordine, atît de plăcute omului doritor de liniște și siguranță, aflat la limita rezistenței, din care nu mai poți scoate nimic, altfel întreaga alcătuire s-ar prăbuși. Poți adăuga îndeajuns de multe pe acea îmbinare primitivă, încît să o ascunzi cu totul privirii, să ajungi încît nici măcar să nu poți bănui că ea există, rețeaua aceea de grinzi și piloni, de arce de boltă și căpriori metalici suportă enorm de mult adaos, de umplutură ca să bucure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu o răbdare infinită, făceau mici găuri simetrice, la circa doi centimetri de margini. Era o muncă extrem de delicată, căci în loc de burghiu se vedeau obligați să folosească un bețișor cu o bucățică de scoică în vârf și, cu această unealtă primitivă, erau nevoiți să perforeze orificii de mai puțin de o jumătate de centimetru în diametru. Și, în timp ce munceau, bărbați și femei, copii și bătrâni, săraci și bogați, intonau la unison „Cântecul lui Tané“, care avea să ajute frumoasă ambarcațiune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-l, astfel, pe zeu să realizeze acest lucru. Așezați la umbră palmierilor, pe nisipul alb al plajei, bătrânii își petreceau timpul împletind curele din fibră de cocotier și dovedeau atâta îndemânare și atâta sârguința, încât obțineau, cu mijloace atât de primitive, funii care nu erau cu nimic mai slabe decât cele din cânepă. La rândul lor, bătrânele strângeau frunze de arbore de pâine, cu care să țeasă coviltirele și velele, si astfel nu mai rămânea nici o singură persoană în toată insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
matroana, inca atrăgătoare, dar care nu mai amintea cu nimic de frumusețea răpitoare de altădată. Navigară fără să zărească uscatul timp de unsprezece zile și unsprezece nopți. Miti Matái cunoștea perfect apele acelea și nu avea nevoie nici măcar să consulte primitivă lui Hartă Marină țesuta din frunze de palmier și incrustata cu cochilii și cu pene colorate, ca să știe cu exactitate în ce punct se ridică fiecare insula și de unde puteau să se aprovizioneze cu apă și cu fructe proaspete, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care stabilea că, în orice situație, puterea trebuia să se afle în mâinile celui mai competent în domeniul respectiv. Și de această dată se putea observa că specializarea constituie una dintre strategiile capacității de supraviețuire și de expansiune a locuitorilor primitivi din Pacificul de Sud, căci atâta vreme cât, în lumea lor, cerul,marea și uscatul aveau cam aceeași importantă, niciodată nu te puteai încrede în cineva care ar fi pretins că este specialist în toate. Până și regretatul rege Pamáu, precaut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
faptul că, de vreme ce nu cunoșteau scrisul, navigatorii polinezieni nu puteau calcula timpii și vitezele cu ajutorul creionului și al hârtiei, așa că se vedeau nevoiți să apeleze la memorie, la experiența și la acel inexplicabil al șaselea simt, care făcea din locuitorii primitivi ai Pacificului un fel de amestec de ființă omenească și pescăruș. Să te gândești că un val putea să se lovească de o insulă îndepărtată și să se-ntoarcă se mai încadra într-o logică acceptabilă, dar să determini la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu puteau să nu admire surprinzătoarea capacitate de adaptare la un mediu atât de ostil a sălbaticilor lor prieteni. Ceea ce pentru ei nu fusese decât un desert de stânci și nisip, în care mureau unul câte unul, pentru aceste ființe primitive și dezbrăcate devenea, cu toată naturalețea, un loc aproape paradiziac, mulțumită surprinzătoarei lor abilități în folosirea resurselor. Săptămâni întregi, spaniolii suferiseră chinurile insuportabile ale setei, care îi conduseseră în mormânt pe mulți dintre ei, si totusi cei de pe Peștele Zburător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dată, Roonuí-Roonuí nu mai lăsa pe nimeni să meargă în locul lui și, aruncându-se în apă, înota cu mișcări viguroase până în locul în care îl aștepta căpetenia. Discuția fu lungă și mai ales dificilă, dat fiind că dialectul acelor oameni primitivi diferea foarte mult de cel al locuitorilor din sudul Pacificului, desi existau destule cuvinte comune ca să le permită un schimb simplu de idei. Roonuí-Roonuí îi explică motivul expediției Mararei și dorința de răzbunare pe care o purtau în suflete cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ceea ce rămâne nespus, asemenea triburilor din junglă, care au prea puțină nevoie de o limbă sofisticată. Nu mai dăduse nicicând peste o persoană ca Din. Câteodată Îl găsea Întru totul occidentalizat, alteori teribil de indonezian și, din când În când, primitiv. S-a gândit din nou la teza Încuiată Împreună cu pașaportul ei jos, În birou. De o grămadă de vreme nu se mai uitase nici la ea, nici la pașaport. Nu mai am familie În Sumatra, iar olandeza mea n-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Trăsă turi tipice indo-malaeze, printre care se puteau bănui urme ale unor strămoși minangkabau și o piele de nuanță mai deschisă, Întunecată Însă din pricina asprimii traiului celor din insulele de sud-est, toate laolaltă Îl făceau să aibă un aer totodată primitiv și civilizat, o ilustrare a convingerii ei neclintite după care Înfățișarea, lăsând la o parte Îmbrăcămintea și trăsăturile strict personale, e influențată de condițiile de viață. S-ar fi zis că era progenitura unui nobil din Sumatra și a unei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
preferat să nu se atingă niciodată de ea. Îl angajase În schimb pe fiul unor vecini să-i ducă rufele murdare la spălătoria chinezească, de unde se Întorceau peste câteva zile perfect călcate și Împăturite. Asta le amintea de Existența lor Primitivă, Își zicea Margaret. Poate că pierduseră ei jungla, dar aveau Încă În jur cel puțin ceva asiatici care să le facă treaba. — Hei, Adam, a zis și s-a Întins să-l atingă pe umăr. Trebuie să ies În curând
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
brațele bine strânse la piept. — Uitasem cât de firești par mișcările celor de-aici, a continuat Karl, de parcă Margaret nici nu deschisese gura. Noi am pierdut asta de mult, de secole sau chiar de milenii. Am rupt legătura cu partea primitivă și curată din noi, nu mai știm să ne purtăm natural, copilărește. Privește-o pe Nyoman, de pildă, câtă eleganță! După felul În care Karl Îi stâlcea numele, până și urechea needucată a fetei putea să priceapă că vorbeau despre
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
când și le presa cu palma. Probabil venise momentul să-și toarne cu pipeta câteva picături de pilocarpină în ochi, glanda lui lacrimogenă se atrofiase, ochii i se uscau și-l usturau, vedea ca prin ceață, dar dintr-o mândrie primitivă se ferea să-și umecteze ochii în fața unor străini. De obicei se întindea de-a latul patului, sticluța cu soluție și pipeta se găseau într-o trăistuță confecționată anume, cu o despărțitură strâmtă pentru pipetă, culmea, trăistuța era din parchet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe aurul înflăcărat de razele cele de pe urmă ale soarelui. Multe soiuri de peisaje sunt prin deosebite țări, dar rareori întâlnești frumusețea măreață și sălbatică prin care se deosebesc Munții Moldovei. Acolo, pământul, stâncile și pâraiele sunt încă în starea primitivă a naturii. Din streașina munților, râuri frumoase, dătătoare de viață și nenumărate pâraie se despletesc în cărări de argint. Călătorii ce au străbătut acești munți, cu greu mai recunosc locul pe unde au trecut. Totodată acest amfiteatru de munți a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
important. Bine? — Da, am spus. Sigur, am spus. Nici o problemă. 2 Arheologie în bucătărie și al doilea mesaj În întunericul profund, în apele negre, cu mii de reflexii, ale memoriei ancestrale și-ale subconștientului instinctiv, unde vechii zei și reacțiile primitive plutesc invizibile și uriașe, ceva se mișcă. Praful se lasă pe fundul oceanului, depus de cel puțin un milion de ani, se ridică și se învârtejește la trezirea sa s H u c o el ea m p lo o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și fiere și alunecă-înotă prin aer, șerpuind în jurul rămășițelor vaporoase ale gândurilor și senzației mele de amețeală. Era mic - poate de douăzeci de centimetri, poate de lungimea unei griji care nu te trezește de tot din somn -, un pește conceptual primitiv. M-am tras încet îndărăt. Creatura avea o gură rotundă, ca o ventuză, mărginită de zeci de îndoieli și nepotriviri mici și tăioase. O simțeam cu puțin înaintea mea în derularea evenimentelor și întâmplărilor din lume, unduindu-se la înălțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
salvaseră, dar pentru a rămâne pe mai departe în siguranță, pentru a ține luxofagul lui Nimeni blocat, trebuia să le abandonez acolo. Acum plec, am zis. — Ba nu. Alți unu, doi, trei, patru luxofagi ieșiră viermuind din corpurile lor conceptuale primitive, din spatele marilor ochelari fumurii ai lui Nimeni. Veniră și alții; cinci, șase, șapte, opt, încolăcindu-se și căzându-i de pe față. Am pornit cu spatele spre arcadă, dar Nimeni se mișcă repede și pe nepregătite, făcând pași mari spre marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
uzine și motoare cu ardere interné. N-ar mai există nici autobuze. Și nu s-ar mai face niciodaté focul. Dar ce am mînca noi dacé nu am avea cu ce sé fierbem cartofii? Am mînca numai carne crudé că primitivii. Dar féré oxigen nu existé nici fotosintezé. Asta Înseamné cé legumele nu ar face roadé și s-ar usca toaté iarbă și animalele nu ar avea ce sé ménînce. De aceea avem nevoie de oxigen. Céci ce-ar fi viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și adăugită; * Împăratul, traducere și prefață de Ryszard Kapuscinski; * Lirică contemporană poloneză, 111 poeți, selecție, traducere, note și prefață; * Proverbe și aforisme poloneze, ediția a II-a, prefațată, revizuită și adăugită; * Poeme alese, Tadeusz Rozewicz, culegere, traducere și prefață; * Lirică primitivă, selecție și traducere. TRADUCERI * Zenon Kosidowski, Povestiri biblice (1971), Stanislaw Jerzy Lec, Aforisme (1972), Tadeusz Rozewicz, Poeme (1973), Jan Szczepanski, Sociologie (1973), Michal Rusinek, Pe urmele lui Kopernik (1974), Kazimierz Michalowski, Cum și-au creat grecii arta (1975), Wislawa Szymborska
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Kazimierz Michalowski, Cum și-au creat grecii arta (1975), Wislawa Szymborska, Bucuria scrierii (1977), Adam Mickiewicz, Versuri alese (1978), Aleksander Omiljanowicz, Stafiile din codrii Bialowieza (1978), x x x Zece poeți polonezi Antologie (1978), x x x Cântece vorbite, lirica primitivă. Antologie (1979), Tadeusz Rozewicz, Poezii (1980), Stanislaw Jerzy Lec, Aforisme, versuri, epigrame (1980), Jerzy Edigey, Valiza cu milioane (1991), Boy Zielinski, Marysienka și Sobieski (1983), x x x Gânduri nemuritoare, proverbe și cugetări (1986), Poezia poloneză contemporană, 83 poeți (1981
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Scuipă-i pe bătrîni, cu reperele lor etice depășite. Pe termen lung: eul spiritual colectiv, șubrezit, înstrăinat de sinea lui. Ce repere temporale? Popor, neam, națiune, toate-s vorbărie. Aceeași cultură? Bah, nu ne interesează. Aceeași limbă? Ce mai limbă! Primitiva asta? Nici unicat nu mai e. A mai apărut una, tot romanică, peste Prut, moldovenească, maldavana, maldavskii iazîk nu-i aproape la fel? Avem nevoie de translator s-o înțelegem? Nu. Aceeași istorie? Care istorie? Istoricii "legendează", exersează cele "șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
oricui. El este însă un dar pe care, dacă nu-l apreciem așa cum se cuvine, îl vom pierde încet până la extincție. Miracolul lui Joao nu este la îndemâna oricui și nu este repetabil; de aceea el rămâne un miracol. Pentru omul primitiv, miracolul telefonului, al televizorului, al fotografiei este mai incomprehensibil decât o vindecare survenită miraculos în urma unui act ritualic. Totuși, miracolul se diminuează sau se desacralizează prin repetiție, în timp. "Cascata Sagrada" Din curtea Casei de Dom Ignacio se deschide un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
doua zi în piețe și în tot Cartierul Pisc. Zeul păgân m-a luat de mână și învăluiți în noapte i-am urmărit pe cei doi frați de la poarta casei până la țărmurile Dunării. N-aveau în mână decât o undiță primitivă. Nu vârșe, nu chipcel, nu clonc. Și fără haine, doar în chiloți de baie. Nici borcane cu râme sau sticle cu spirt. Ajunși pe țărm, s-au întins pe nisip cu ochii spre cerul înstelat. Se auzea parcă de pe celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tata, după părerea mea, simula. Privea acest talmeș-balmeș cu o politețe absentă pe care o lăsa deoparte doar când citea cu glas tare comentariul muzeal. Am avut dovada pe la vârsta de douăzeci de ani, pe când străbăteam o expoziție de artă primitivă. Într-un colț, erau niște ciomege abjecte încrustate cu culori nasoale. Tata s-a apropiat de hidoșenia asta, probabil intrigat că se poate expune așa ceva. Citi tare explicația: „Insulele Samoa, ciomege sculptate. Julie, Baptiste, haideți să vedeți.” Și adăugă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]