1,145 matches
-
cheltuielile pentru obiecte de lux: bijuterii, haine somptuoase, mobilă de preț sau veselă de argint. Orașele se umplu de construcții care sînt o dovadă a dorinței de a face paradă de succesele lor, de a se bucura de viață. Curțile princiare și marile monarhii europene servesc de model și impuls acestor noi trebuințe în care luxul are un rol esențial. Prinții văd în etalarea bogățiilor lor un mijloc de guvernare, un factor destinat să impresioneze celelalte state. Construcții, serbări și cheltuieli
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
ascensiune. François I etalează un lux nemaiîntîlnit pentru a construi "Camp du drap d'or" în care îl primește pe suveranul englez Henric al VIII-lea și folosește sume imense pentru construirea castelelor de la Fontainebleau și de la Chambord. Marile lucrări princiare urmăresc în aceeași măsură să stimuleze economiile statelor cît și promovarea unei anume "imagini" a europenilor în exterior. Acestea prefigurează rolul pe care îl vor avea marile expoziții din secolul al XIX-lea și de la începutul secolului XX, și mai
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Marx). Îmbogățiți din comerț, ei își folosesc capitalurile pentru a le fructifica în ciuda interdicțiilor religioase care continuă să stînjenească această formă de activitate. La începutul secolului al XVI-lea, acești capitaliști sînt mai ales florentini. Deveniți membri ai unei case princiare, cei din familia Medici au lăsat locul familiei Strozzi sau Chigi din Sienna. în cursul secolului se observă dezvoltarea deosebită a marilor bănci din Germania de sud, băncile Fugger, Welser și Hochstetter. În același timp apar băncile spaniole ale familiilor
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
apoi inventează tehnica "estompării" care dă senzația unei ușoare cete ce învăluie formele și creează impresia de blîndețe, de poezie și de mister (Madona pe stînci sau Gioconda). Strălucirea școlii florentine se răsfrînge asupra întregii peninsule. Chemați la toate curțile princiare și în toate orașele italiene, artiștii florentini arată tuturor temele și noile tehnici ale "Quatrocento-ului". La sfîrșitul secolului al XV-lea, arta nouă se dezvoltă în toate regiunile Italiei. Dar acest prim avînt artistic nu face decît să anunțe adevărata
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
trupele imperiale jefuiesc Roma. Alte centre artistice preiau atunci ștafeta. Mai ales Veneția, care, după ce a rămas timp îndelungat fidelă artei gotice, devine adepta școlii florentine și romane și dezvoltă o puternică școală de pictură reprezentată de Tizian. Fiecare curte princiară din Italia de nord protejează un artist celebru. Dar inspirația viguroasă care a creat bogăția artei italiene de la sfîrșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea pare secătuită. Dacă artiștii care au fugit din Roma răspîndesc în
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
pe funcționari, pe președinții tribunalelor, mențin ordinea, se ocupă de problemele de aprovizionare, de poduri și drumuri sau veghează asupra repartizării și perceperii impozitelor. Principali agenți ai centralizării monarhice, ei reprimă fără milă tendințele de independență ale nobilimii, ale suitelor princiare, ale parlamentelor, ale funcționarilor, ale adunărilor provinciale sau ale orașelor. Modelul monarhiei absolute pe care Ludovic al XIV-lea intenționează să-1 impună are totuși limite. Mai întîi în domeniul dreptului, pentru că regele este obligat să respecte "legile fundamentale ale regatului
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
are întotdeauna dreptate. Curioasă perioadă este aceea a secolului al XVIII-lea european. Spiritul cosmopolit, care pare că face să triumfe rațiunea asupra întregului continent, se învecinează cu exprimarea brutală a intereselor naționale, care duce la împărțirea Poloniei. Rafinamentul curților princiare sau a sensibilității este însoțit de menținerea intoleranței și a persecutării minorităților. În sfîrșit, progresul științific deschide calea către ezoterism și formele moderne ale superstiției. Dar secolul al XVIII-lea, dincolo de aceste paradoxuri, se caracterizează mai ales printr-un optimism
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
fiind aproape „sacre” pentru poporul nostru, se impune luarea unor măsuri adecvate pentru amenajarea lor, conservarea și pregătirea pentru a primi turiști. Apreciem că un bun exemplu În acest sens Îl constituie cele două realizări din județul Iași, respectiv Monumentul princiar de la Cucuteni și Cetatea dacică Cătălina - Cotnari, care a fost acoperită Într-un sistem foarte ingenios - unic În țara noastră, prin folii speciale de rășină, cu fibre de sticlă, modele care ar putea fi aplicate cu succes și la obiectivele
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
mult decât calul, șoimul este animalul preferat al cavalerilor începând cu secolul al XII-lea. Este pasărea nobilă prin excelență. Este interzis țăranilor să îl aibă. În rest, a-l cumpăra este foarte scump, a-l oferi este un cadou princiar. Moartea unui șoim este o pierdere dureroasă pentru stăpânul său"2. Prin urmare, șoimul nu este prețuit doar pentru ajutorul concret pe care îl dă aristocraților la vânătoare, ci și (sau mai ales) pentru faptul că el ajunge să reprezinte
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
14-26. 24 Idem, pp. 20-21. 25 Claudio Moreschini, op. cit., pp. 176-179. 26 Dimitrie Cantemir, Metafizica, p. 202. 27 Pentru un comentariu privitor la raporturile lui Cantemir cu opera lui Aristotel, vezi și Ștefan Lemny, Cantemireștii. Aventura europeană a unei familii princiare din secolul al XVIII-lea, prefață de Emmanuel le Roy Ladurie, traducere de Magda Jeanrenaud, Editura Polirom, Iași, 2010, p. 71. În cultura română, contemporan cu Dimitrie Cantemir, Mitropolitul Antim Ivireanul dă și el glas, într-una din cele mai
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
14-26. 186 Idem, p. 20-21. 187 Claudio Moreschini, op. cit., p. 176-179. 188 Dimitrie Cantemir, Metafizica, p. 202. 189 Pentru un comentariu privitor la raporturile lui Cantemir cu opera lui Aristotel, vezi și Ștefan Lemny, Cantemireștii. Aventura europeană a unei familii princiare din secolul al XVIII-lea, prefață de Emmanuel le Roy Ladurie, traducere de Magda Jeanrenaud, Editura Polirom, Iași, 2010, p. 71. În cultura română, contemporan cu Dimitrie Cantemir, Mitropolitul Antim Ivireanul dă și el glas, într-una din cele mai
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
traducător. Este fiul Mariei, fiică a pitarului Dimitrie Pârâianu, dintr-o veche familie boierească din Oltenia, și al lui Alexandru D. Macedonski, general și ministru de război în timpul lui Al. I. Cuza (acesta se declara descendent al casei Biberstein-Rogala, familie princiară polonă domnitoare în Lituania, dar tatăl său, Dimitrie, sârb din Macedonia, venise în țară după înfrângerea răscoalei împotriva turcilor, condusă de Gheorghi Petrovici, supranumit Cel Negru sau Karagheorghe). Moartea neașteptată a generalului, în 1869 (s-a presupus că a fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
prezente în Germania și Italia Evului Mediu. Numele lor erau destinate să marcheze partidul papal (Guelfii) și partidul imperial (Ghibelinii) pe durata luptei între Papi și Împărații Germani și totodată au fost utilizate în conexiune cu rivalitatea a două case princiare din Germania: Welfii sau Guelfii care erau Duci de Saxonia și Bavaria - si Hohenstaufen (numele de Ghibelini se pare ca derivă de la Waiblinghen, un castel al dinastiei Hohenstaufen). Numele au fost pentru prima dată utilizate în Italia în secolul 13
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
și materiale pentru englezi pe care le transmitea prin intermediul Legației SUA”. Halic Aracic, alt ziarist turc, deconspirat ca „spion în favoarea Angliei”, a fost expulzat în mai 1941, dar pe 20 iulie, a fost semnalat din nou în București, la Hotelul Princiar din B-dul Elisabeta. Prezența lui a fost determinată de o reuniune, din 30 iulie 1941, la sediul Legației Turciei din București, la care au participat, printre alții, ministrul turc din România, Suphi Tanrioer, Basan Rizan, secretarul Legației Turciei, căpitanul Kenan
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
mai 2006, acreditând pe Iacub Iusuf Al Atiki, primul ambasador cu reședința în România. Cu prilejul vizitei în țara noastră, în 14-15 septembrie 2006, a șeicului Nasser Al Mohamed Al Ahmed Al Sabah, primul-ministru al statului Kuweit, membru al familiei princiare, însoțit de o numeroasă delegație, vizită care s-a înscris în continuarea dialogului la nivel înalt româno-kuweitian, a fost inaugurat noul sediu al ambasadei acestei țări în București, în prezența șefilor arabi de misiuni diplomatice, acreditați în România, cât și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
altă parte, coeziunea grupurilor informale de scriitori și artiști, recunoscute că nonconformiste, hartuite de autorități, era mai degrabă legată de proiecte estetice și nu politice. Revista România Mare, organul partidului naționalist radical cu același nume, are pe frontispiciu, alături de stema princiara, deviza „Vom fi din nou ce am fost și mai mult decît atît”. Deși face aluzie la renașterea națională, o asemenea deviza rezumă simbolic programul celor care se consideră „perdanți” ai schimbărilor politice din 1989. Pentru o analiză exemplara a
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Batiștei, care-l avea ca protagonist pe tânărul Jean Moscopol, Iordache Ionescu pe Covaci, unde cânta celebrul violonist al vremii Hristache Ciolacu, sau celebrul La Bufet și grădina Vișoiu, unde se mânca cu specific românesc. Pe marele bulevard Elisabeta erau Princiar, vizavi de Brezoi Palace, apoi chiar Bulevardul, lângă librăria Alcalay, și Gambrinus, la colț cu Brezoianu, care avea specific vânătoresc, de la mistreț la capră sălbatică, rațe, sitari, fazani sau iepuri, preparate cu vin negru de Bordeaux și înghițite pe ritmurile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Braia, cunoscută mai apoi și căpătându-și celebritatea cu numele de Ioana Radu, pseudonim dat de Ion Filionescu, compozitorul și pianistul lui George Enescu, atunci când ea a cântat prima oară la radio. Avea să susțină recitaluri apoi la Potcoava, la Princiar, la Motanul negru și Cina. Tot alături de ea va debuta o altă voce minunată, Eugenia Nedelea, fata cu glas de privighetoare, cu triluri în voce, căreia însuși marele Enescu îi va îndruma pașii carierei, mai întâi numind-o Bujor, datorită
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
una dintre culmile carierei Vioricăi. Cortez s-a apropiat de el cu prestigiul chipului și al sta turii sale, înaltă și trufașă, cu incisivitatea prezenței scenice, unde protagonista a părut nu doar dominată, ci aproape absorbită de con diția sa princiară. În favoarea sa a adus un instrument complex, strunit pe rafinamente de mare clasă. Totalitatea interpretării sale, vocală și sce nică, a rezultat într-o creație autentică, în care marea artistă s-a contopit cu figura unei femei din cea mai
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
O știu nu doar fotbaliștii, dar orice bărbat, căci ca băiat a bătut mingea În drum. Adaug deci zisele cnemide, care din protecție a fluierelor picioarelor devin chiar podoabă, precum cnemidele din argint - metal cumplit de moale - găsite În mormântul princiar de la Aghighiol. Cu ce să porți sabia dacă adversarul Îți retează brațul? Deja gladiatorul din Circus maximus are brațul drept Îmbrăcat În fier. Însă doar Evul Mediu, În care viața seniorului - singurul luptător și dumnezeu local - e scumpă, adaugă fier
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
unde are loc defilarea în onoarea sa. Odată încheiată defilarea, trupele se îndreaptă spre portul orașului Brăila, unde fusese ridicat un arc de triumf în cinstea solemnității unirii Dobrogei cu România. La orele 12, Domnitorul s-a îmbarcat pe iahtul princiar Ștefan cel Mare însoțit de către Ion C. Brătianu, primul ministru al României, de episcopul Melchisedec al Dunării de Jos și de către reprezentanți ai autorităților civile 406. Pe malul dobrogean, la Ghecet (Smârdanul Nou), îi aștepta o mulțime de oameni cu
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
navigație, precum și directorul general al societății engleze ce administra calea ferată Cernavodă-Constanța, inginerul John Trevor Barclay. Acesta din urmă venise la Cernavodă cu un tren special pregătit și decorat pentru a-l transporta pe Domnitorul României la Constanța 512. Trenul princiar a plecat din Cernavodă la orele 8 în dimineața zilei de 18 octombrie 1879, îndreptându-se spre Constanța. Călătoria a durat aproximativ 2 ore deoarece trenul a staționat atât la Medgidia cât și la Murfatlar unde Domnitorul era așteptat de către
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
următoare, prezența lui Carol și a Elenei este semnalată la diferite acțiuni sociale ori la evenimente mondene. În acest timp, Prințul Mihai a stat la Sinaia, în grija bonei și a valetului (doamna și domnul St. John). După revenirea perechii princiare din Grecia, raporturile dintre soți se deteriorează treptat, ajungându-se la separare în 1925. Lui Mihai îi va fi dat să crească într-o familie în curs de destrămare. În lipsa soției, dar și după revenirea acesteia în țară, Carol a
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
în Regatul Arabiei Saudite, cu reședința la Ryadh și în Statul Qatar, cu reședința la Doha, în 1992. În cele două acreditări ca ambasador a stabilit raporturi de bună conlucrare cu membri ai familiei regale din Arabia Saudită și ai familiei princiare din Qatar, cu membrii guvernelor celor două state arabe din Golf, cu alte personalități politice, economice și culturale, care au susținut inițiativele și propunerile ambasadelor române din Doha și Ryadh privind schimbul de vizite ale șefilor de stat ai României
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
țepeș — și asta e o Înclinare de care românii ar trebui să Învețe să se ferească. Poate că un țepeș, astăzi, n-ar fi rău pentru stârpirea corupției și un plus de ordine, dar atunci cum rămâne cu democrația? Galeria princiară a românilor — foarte prezentă și astăzi În conștiința națională — implică recursul la autoritate și ilustrează o Înclinare Încă vie spre marile modele ale trecutului. Dar nici locurile În Panteon nu sunt garantate. Se petrec avansări, retrogradări și chiar excluderi: nu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]