711 matches
-
pe lângă frumusețea naturală a locurilor împrejmuitoare, trebuie amintit faptul că această așezare omenească se remarca de la primele ei începuturi ca un centru industrial. Orașul se află în apropierea paralelei 45. Este înconjurat de dealuri ca Tâlva Mare, Tâlva Mică, Colilia, Prisaca, Dealul Mare, Lup, Rol, Marila, de o înălțime mai mică, relieful înalt fiind reprezentat de Munții Aninei. Situându-se în sud-vestul țării, Oravița se bucură de influența climei mediteraneene. Aici iernile sunt mai blânde, primăverile mai timpurii, verile mai lungi
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
elevi din 160 copii de vârstă școlară; 814 vite mari. Datele statistice din 1910 indică populația satului de peste 2800 de persoane, iar aici funcționau: o biserică, o școală, o stație poștală și câteva prăvălii. În apropierea localității se află o prisacă, o livadă și o podgorie. La 27 martie 1918 Sfatul Țării votează Unirea Basarabiei cu România. În 1919 se deschide prima școală de VII clase cu predare în limba română. În 1924 funcția de primar era deținută de Gheorghe Arman
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
Mașcăuți este o localitate-centru de comună în raionul Criuleni, Republica Moldova. Denumirea Mașcăuți se trage de la Macicăuți, sat cu prisacă și vaduri de moară, care și-a luat denumirea de la Macico Rusul, care a stăpânit, după cum arătau răzeșii de pe jumătate de jos a satului, vadul vechi de moară, vadul cel din jos, unde au fost moara lui. Despre formarea satului
Mașcăuți, Criuleni () [Corola-website/Science/305156_a_306485]
-
Mărăndeni, sat mare în jud. Bălți, volostea Slobozia-Bălți, spre est de șoseaua Bălți-Sculeni. Are 172 case, cu o populație de 920 de suflete. Țăranii posedă pământ de împroprietărire 1231 desetine. Proprietarii Agop și Sergiu Popovici au 2172 desetine. Sunt vii, prisăci și livezi de pomi..., Ce epidemii și cataclisme au putut să zdruncine atât de mult populația că în decurs de 7 ani (1897-1904) au micșorat satul cu 350 de suflete? Țăranii au trecut la muncă în orașul Bălți, ori s-
Mărăndeni, Fălești () [Corola-website/Science/305168_a_306497]
-
care domnul Moldovei întărește lui Sima (Sema) Gureș lui Necora și fraților lui, Morzinco, Roman și Cristina, satele de pe apa Răutului, anume "Miciulenii", "Peticenii" și "Chiulenii", din privilegiul lui Alexandru voievod și pe Nistru, satele "Samoleuca" și "Tilișeuca", cu toate prisăcile, cumpărate cu 170 „lei" tătărești de la Ivan (Oană) Popșa și Moișa (Moișe) Filosoful.
Susleni, Orhei () [Corola-website/Science/305196_a_306525]
-
avea 134 de ogrăzi cu 732 de locuitori. Recensămîntul din anul 1897 fixă la Bulboci 990 de locuitori (485 bărbați și 505 femei). Dicționarul geografic al Basarabiei (1904) înregistra în satul Bulboci 214 case, 1028 de locuitori, o biserică, grădini, prisăci, două heleșteie. În 1911 ia ființă în apropierea localității satul Bulbocii Noi, sătul vechi numindu-se de acum înainte Bulbocii Vechi.
Bulboci, Soroca () [Corola-website/Science/305206_a_306535]
-
la V. de șoseaua dintre Otaci la So-roca. Dealul dinspre N.-E. are o înălțime de 142,64 stânj. deasupra n. m. după harta st. maj. rus. Numărul caselor 343; biserică, școală cu 1 clasă elementară rusească. La 1896, avea prisăci cu 685 stupi, iar la 1900 cu 53 stupi. Grădini; 6 mori de vânt. Medic ("Sora Medicala") 0-230-41247 Azilul de bătrâni 0-230-41430 3 km - distanța directă până la Satul "Grigorăuca" din Raionul Soroca. 3 km - distanța directă până la Satul "Sobari" din
Bădiceni, Soroca () [Corola-website/Science/305205_a_306534]
-
zicînd, că diresurile ce au avut ei de danie de la Alexandru Vodă pe un loc pustiu la Ciulucul cel mare la fîntîna Ciobanilor, la gura pîrîului adînc și cu loc de moară în Ciulucul cel mare și cu loc de prisacă la Frasini, ce să cheamă acum satul la Biliciu, acele urice a lor au perit la Tătari, în zilele lui Iancu Vodă cînd au răzbit țara noastră, cînd el însuși Ioan Vodă au perit, deci și noi văzîndu a lor
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
zapis în limba sârbească, din care aflăm, că în 1600 Ionașcu Barboșel din Biliceni a vândut a cincea parte din moșia s. Dereneu drept 66 taleri lui Nicoară logofătul. La 31 martie 1615 Dilea din Biliceni vinde un loc de prisacă la Dereneu lui Ioachim, fost vornic de Suceava, care apoi îl face danie Mănăstirii Bistrița. Draga din Biliceni apare la 13 iulie ca martor în zapisul prin care Drăgan și fiul său vând lui Matiaș Sturza o parte de moșie
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
a. 1904) a lui Zamfir Arbore, la acea dată țăranii din Lucăceni posedau 181 desetine de pământ de împroprietărire, iar proprietarul D. Bantâș 800 desetine. Pe moșia cătunului Alexandreni proprietarii Banariu stăpâneau 503 desetine. Satul mai avea vii, livezi și prisăci. Conform recensământului general din 1930, satul Lucăceni se compunea din 59 capi de familie cu 132 bărbați și 123 femei, în total 255 suflete, iar cătunul Alexandreni, care ulterior s-a alipit cu Lucăceni, era compus din 70 capi de
Lucăceni, Fălești () [Corola-website/Science/305230_a_306559]
-
cu 417 oameni, în acel an s-au născut în sat 91 de copii și au murit numai 10 oameni. În anul de învățământ 1912-1913 I. Pavlov instruia în singura clasă a școlii sale 30 de copii. Satul avea multe prisăci. Copiii din școală deprind și creșterea viermilor-de-mătase. În 1923, aici erau 115 case. Două mari recensământuri, din 1979 și 1989, înregistrează 702 locuitori și, respectiv, 757 de locuitori. Dicționarul statistic al RM informa în 1994 că satul avea atunci 189
Ciobanca, Strășeni () [Corola-website/Science/306051_a_307380]
-
unii cercetători și contestată de alții. În cele din urmă, Tonciulescu precizează că termenul "ultra silvas" a fost greșit tradus prin „Transilvania”, argumentând că, potrivit diplomei, limită stăpânirii ungare, și deci a Transilvaniei, se află pe Olt. Anume, sunt menționate „prisăcile” ("indagines") Hălmeag ("Castrum Almage"), Ugra, azi Lunca de Sus ("Castrum Noilgiant") și Micloșoara, azi în orașul Baraolt ("indagines Nicolai"). În continuare, menționează că "ultra silvas" se traduce literal, „peste păduri”, Țara Bârsei nefiind inclusă în Transilvania nici chiar două secole
Diploma Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/306226_a_307555]
-
zisul logofăt. Acestuia i-ar fi urmat Iordache Cantacuzino, mare vistiernic, și apoi Gheorghe Ursache care a lăsat-o moștenire fiului său Dumitraș Ursache, sulger mare. La 30 iunie 1522, Ștefăniță Voievod (1517-1527) dăruiește Episcopiei de Rădăuți un loc de prisacă, la obârșia Crasnei, anume Hruzca, unde a fost de demult prisaca domnească. Ulterior, la 11 ianuarie 1613, domnul Moldovei, Ștefan al II-lea Tomșa (1611-1615), întărește Mănăstirii Putna satul Crasna din Ținutul Suceava, dăruit de Filoftei, fost episcop de Huși
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
și apoi Gheorghe Ursache care a lăsat-o moștenire fiului său Dumitraș Ursache, sulger mare. La 30 iunie 1522, Ștefăniță Voievod (1517-1527) dăruiește Episcopiei de Rădăuți un loc de prisacă, la obârșia Crasnei, anume Hruzca, unde a fost de demult prisaca domnească. Ulterior, la 11 ianuarie 1613, domnul Moldovei, Ștefan al II-lea Tomșa (1611-1615), întărește Mănăstirii Putna satul Crasna din Ținutul Suceava, dăruit de Filoftei, fost episcop de Huși. Apoi, la 4 martie 1652, Ieremie, Ileana comisoaia și Alexandra visterniceasa
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
15 iulie 1701, Constantin Duca voievod (1700-1703) întărește Episcopiei Rădăuți - unde era Nicolae Vasilievici episcop - stăpânirea peste daniile domnilor de mai înainte și ale ctitorilor, printre care se pomenește de un alt uric de la Ștefan Voievod pentru un loc de prisacă ce se cheamă în fundul Crasnii, numit Hrușca. La 10 august 1724, în Iași, Mihai Racoviță Voievod comunică lui Calistru, episcopul de Rădăuți, că jumătate de Crasna, Ținutul Suceava, a trecut la Miron Gafenco, moștenire de la socrul său, căpitanul Alexandru Ilschi
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
la 15 septembrie 1583. Domnul Moldovei, Petru Șchiopu, prin hrisovul său a poruncit: „...am dat și am miluit sfîntă mănăstire Galata, un sat anume Petreștii, în ținutul Cîrligului supt bucovină și cu poieni buni de fîneță și cu locuri de prisăci în deal, la fîntînă. Care sat Petreștii au fost drept domnescu, asculătoriu de ocolul Iașilor”. Comuna Petrești se află la o distanță de 12 km nord de centrul raional Ungheni, la 1 km de calea ferată Ungheni - Bălți și de
Petrești, Ungheni () [Corola-website/Science/305835_a_307164]
-
oprit pentru accesul lumii”, „loc în pădure oprit pentru accesul oamenilor sau vitelor”, „pădure în care este interzisă tăierea copacilor, păscutul vitelor; rezervație naturală”, „loc întărit; cetate, fortificație”. "Vraghia" - (la Vrabia) Cu siguranță este vorba de un antroponim, atestat documentar "prisaca lui Vrabie". "Budișoara"- Potrivit opiniei lingvistului Anatol Eremia provine de la cuvântul budă - „așezare în locul de exploatare a potasei și silitrei”, având la origini sensul de „locuință” (casă, cocioabă, baracă, bordei, colibă, adăpost). Toponimele Buda au putut denumi în trecut atât
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
Căbăiești din 6 aprilie 1673. Totuși, potrivit unor investigări, prima atestare documentară trebuie considerată Actul de danie a lui Ștefan al II-lea din 6 martie 1443, prin care voievodul întărea lui Mihul pisar mai multe pământuri și sate, precum și prisaca lui Vrabie de pe râul Cotovțea (Bîc). Anume această prisacă se consideră a fi baștina viitoarei localități Temeleuți. Mihul Pisar (Mihai), era fiul lui popa Iuga. A deținut următoarele dregătorii: Grămatic 25 decembrie 1422 ; logofăt și pisar (scrie și hrisoave) 30
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
prima atestare documentară trebuie considerată Actul de danie a lui Ștefan al II-lea din 6 martie 1443, prin care voievodul întărea lui Mihul pisar mai multe pământuri și sate, precum și prisaca lui Vrabie de pe râul Cotovțea (Bîc). Anume această prisacă se consideră a fi baștina viitoarei localități Temeleuți. Mihul Pisar (Mihai), era fiul lui popa Iuga. A deținut următoarele dregătorii: Grămatic 25 decembrie 1422 ; logofăt și pisar (scrie și hrisoave) 30 ianuarie 1425 - 30 mai 1443; logofăt 29 noiembrie 1443
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
ca domn al lui Ștefan cel Mare, a plecat în Polonia, de unde a refuzat să se întoarcă, cu toate insistențele domnului, care-i promitea că îl va ține la mare cinste. În acest context, după ascensiunea marelui domnitor al Moldovei, prisaca Vrabie va trebui să-și schimbe proprietarul. Actul din 17 august 1483, de vânzare-cumpărare a prisăcii alături de seliștea Leucăuții vine să confirme această supoziție. Prisaca și seliștea este vândută contra 80 de zloți de către un grup de persoane, care le
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
întoarcă, cu toate insistențele domnului, care-i promitea că îl va ține la mare cinste. În acest context, după ascensiunea marelui domnitor al Moldovei, prisaca Vrabie va trebui să-și schimbe proprietarul. Actul din 17 august 1483, de vânzare-cumpărare a prisăcii alături de seliștea Leucăuții vine să confirme această supoziție. Prisaca și seliștea este vândută contra 80 de zloți de către un grup de persoane, care le dețineau în devălmășie, logofătului Tăutul. Cu siguranță este vorba de Marele logofăt Ion Tăutul (d. 1511
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
îl va ține la mare cinste. În acest context, după ascensiunea marelui domnitor al Moldovei, prisaca Vrabie va trebui să-și schimbe proprietarul. Actul din 17 august 1483, de vânzare-cumpărare a prisăcii alături de seliștea Leucăuții vine să confirme această supoziție. Prisaca și seliștea este vândută contra 80 de zloți de către un grup de persoane, care le dețineau în devălmășie, logofătului Tăutul. Cu siguranță este vorba de Marele logofăt Ion Tăutul (d. 1511), care se afla în fruntea boierilor țării pe timpul lui
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
vrut să-l înmormînteze conform tradiției creștine. În timpul ceremoniei mama defunctului s-a prosternat în fața mașinii, spunînd că nu va permite o înmormîntare comunistă. De față erau prezenți preotul și dascălul bisericii. Dascălul mai deținea și funcția de prisăcar la prisaca colhozului. Secretarul organizației de partid le-a ordonat să plece, la care preotul și dascălul au refuzat. Peste căteva zile prisăcarul satului, care era atunci Eftodi Teodosie, a fost destituit din post. Dar sadministrația comunistă nu a ținut cont de
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
Lindner Eduard (n. 23 iunie 1903, Vama, județul Suceava - d. 27 mai 1964, București) a fost un inginer și un pilot sportiv de performanță român. Lindner Eduard s-a născut în comuna Vama, satul Prisaca Dornei, raionul Câmpulung, regiunea Suceava. Tatăl său, Lindner Franz, născut la Botoșani în anul 1876 din părinți germani emigrați din Bavaria, a fost mecanic-morar în Bacău. Mama sa, Lindner Laura, (născută Köhler, în 1876, în comuna Pojorâta, Suceava) a decedat
Eduard Lindner () [Corola-website/Science/314521_a_315850]
-
Stejăreni este un sat din comuna Lozova, raionul Strășeni, Republica Moldova. În izvoarele documentare timpurii din sec. XIV - XV satul actual Stejăteni este atestat cu denumirile: Cârlanei, Cârlani, Gârlanici, sat în hotar cu Mănăstirea și prisaca lui Chiprian, în hotar cu Ciuciulenii. Tot în această perioadă sunt menționate și toponimele Poiana Cârlanilor, în hotar cu Mănăstirea Căpriana și Podul lui Gârlanici, adică pod lângă Cârlani. Cel mai timpuriu Podul Gârlanici este menționat într-un uric al
Stejăreni, Strășeni () [Corola-website/Science/313732_a_315061]