1,457 matches
-
nici o speranță.Azi Ion, mâine Ilie sau Gheorghe.Femei cernite ce plângeau în batic, copii uitându-se lung spre drumul de unde ar fi trebuit să vină tata.. Dorul crunt ca o sete neostoită în așteptarea celui drag.Vise frânte în prispa vieții și noianul de lacrimi.. Inițial credeam că mergem la război și tragem în gol.Că dușmanul e atât de speriat încât va ceda nervos și va fugi.. Că acest dușman e murdar,prost, prost echipat.Și noi în comparație cu germanii
INGERI CAPTIVI P5 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343654_a_344983]
-
ci doar de preț se mai interesa și de povești cu alții fără plată apoi la câte-o țuică-i invita, pe drum, doar pulbere în vânt de seară când se întorcea spre casă obosit iar maica îl aștepta pe prispă afară cu masa pusă, chiar de-a adormit, și taica o trezea încetișor și o chema la masă lângă el și îi spunea că ziua i-a fost dor de glasul ei cel cald și subțirel, apoi se îndreptau înspre
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
mergea să vândă boii, niciodatăci doar de preț se mai interesași de povești cu alții fără platăapoi la câte-o țuică-i invita,pe drum, doar pulbere în vânt de searăcând se întorcea spre casă obositiar maica îl aștepta pe prispă afarăcu masa pusă, chiar de-a adormit,și taica o trezea încetișorși o chema la masă lângă elși îi spunea că ziua i-a fost dorde glasul ei cel cald și subțirel,apoi se îndreptau înspre odaieși taica mai punea
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
Lasă-i să-nvețe!! - Mă descurc și sângură! Hai, valea! Asta mi-ar mai trebui! Să-mi dea foc la casă!? - Hai, Leto, treci tu și bagă pe foc! îi zise tata Nițu Letii, care se închipuia la oglinda de pe prispă. Treci la treabă, că nu stau pețâtorii la poartă! - Ei, pețâtorii!? - Ți-e gându’ la măritiș, da’ nu-ți dă inima ghes la treabă!? Văzând că Rița nu vine cu ceaunu’ și că arde focul degeaba, Nițu își ia la
5. TATA NIŢU (FRAGMENT) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378362_a_379691]
-
Toate Articolele Autorului Cum tac, când tac Aseară n-am putut să scriu, că mi-a fost dorul călător Și-a fost pribeag prin alte veacuri, pe-aripi de ciocârlii în zbor. Dar astăzi scriu, că s-a întors pe prispă și în atriu drept Și-acuma tare se frământă, să plece sau să-mi stea în piept? Că a venit un zburător, de la vreo câțiva ani lumină Neobosit și călător, fără popas, fără hodină Să vadă de mi-e dorul
CUM TAC, CÂND TAC de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378967_a_380296]
-
de aer până pe masa timpului primăvăratic , cu bucurie stropit de notele atât de muzicale ale trâmbiței. . . . . . . . . Și iată că într-o vreme ca asta când soarele înveselea pământul și ochii cu razele lui în mireasma aceea scumpă de primăvară, pe prispa Ardealului , deodată s-a auzit o muzică , o melodie venită parcă de pe alte tărâmuri , ce spinteca și sfâșia cu atâta grijă atmosfera aceea dulce de primăvară , inundând satul Bogata de Jos cu o muzică ce-ți străpungea și sufletul și
MOȘUȚU ȘI MUROII de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378916_a_380245]
-
luna bezmetică pe cer, și stelele care parcă încremeniseră pe boltă; nici foșnet de licurici, nici boare de vânt, călca parcă pe vată căci se sculase să meargă în grădină la umbra nucului s-o vadă pe Zina.? Coborî pragul prispei, merse-n grădină, văzu parcă o nălucă-n alb alergând prin umbra nucului care dispăru în livadă. Era sau nu era Zina? Îl strigase sau nu-l strigase Zina? Fusese sau nu fusese vis acea horă îndrăcită din jurul nucului? - strigă
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
rezemat de tulpina nucului și dintrodată își simți mâna dreaptă și piciorul drept moi și se-aplecă spre zăplazul gardului să nu cadă și se târî binișor spre casă, tiptil, fără să mai zică vreun cuvânt... Și se așeză pe prispă să mai doarmă, dar nu mai putu să închidă ochii, aprinsese un muc de țigară și privea pe cer cum se sting tăciunii nopții, ai acelei nopți nenorocite care-l lăsase beteag și blestemat să meargă toată vița în cârjă
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
muc de țigară și privea pe cer cum se sting tăciunii nopții, ai acelei nopți nenorocite care-l lăsase beteag și blestemat să meargă toată vița în cârjă. Veni dimineața cu treburi și cu rosturi noi, dar Norocel rămăsese pe prispă tăcut, privea cerul, conacul și vedea prin curte forfotă mare. -Leliță Brândușo, chemă el femeia care deretica prin casă, vino, te rog, până la mine și-mi ajută să cobor scările că mi-a luat Dumnezeu o mână și-un picior
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
încremenit a început să plângă: -Doamnee, ce blestem a fost ăsta pe capul nostru, de-ai vărsat nenorocirea peste doi nevinovați? Ce ți-am stricat, noi, doi copii, cu iubirea noastră de ne-ai făcut asemenea rău? Coborî încet de pe prispă, ajutat de lelița Brândușa, se sprijini într-un ciomag și șontâcâind, o luă spre conacul cel nou. Când îl văzu, lumea rămase înmărmurită, se-nchină și tăcu. Schiopul merse direct în camera moartei, o privi și-o sărută pe mâinile
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
o balama însă o făcu că unul de-al casei ce cunoștea beteșugul acelei porți. De asemenea din gardul acelei curți lipseau scânduri, intrară în curte la una din ferestrele casei era aprinsă lumină și nu erau trase perdelele pe prispa casei în dreptul ferestrei erau strânși câțiva tineri de prin cartier pe care George îi cunoștea, priveau foarte atenți pe fereastră și chicoteau între ei. George străbătu jumătate de curte îndreptându-se spre acei tineri de lângă geam, întoarse capul și îl
ORIZONTURI ÎNTUNECATE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379931_a_381260]
-
luase pisoiul în brațe. În sfârșit, după ce mâncară cu poftă, copilul adormi buștean, de atâta trudă în pădure. Când se trezi, pisoiul dormea lipit de pieptul lui. Motocel era în stare să doarmă toată ziua, deși el dormise deja pe prispă, la soare, tot timpul cât Ionuț și bunica erau plecați după fragi. După ce se trezi, Ionuț, văzând că până diseară mai era mult, ieși pe toloacă, să vadă ce se mai întâmplă. Un domn cu geantă diplomat urca dealul gâfâind
CU BUNICA LA FRAGI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379963_a_381292]
-
Răvășit de pustiul din case. Prin sobă, un tăciune și vântul Se luptă ca doi nebuni dezbrăcați. Eu i-am lăsat să-și spună cuvântul; Sper când mă-ntorc să-i găsesc împăcați! Afară m-așteaptă câțiva butuci Răsturnați peste prispă grămadă... Gândesc și mă uit tăcut prin uluci: Ce pustiu s-a facut prin ogradă! Parcă aud gălăgie pe drum! Către poartă se-ndreaptă privirea; Aș vrea să ies și să-i văd chiar acum Pe acei ce îi chem
CA O ZI DE BRUMAR! de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380040_a_381369]
-
mașină în spate. Fericită, cu gândul la Mike, se uită în oglindă, dar nu văzu nimic. Parcă în fața micii cabane și zâmbi privind zecile de lumânări ce el le aprinse pentru ea. Încet, urcă cele patru trepte și ajunse pe prispă, apoi deschise ușa și intră în casă. Pe șemineu o aștepta un alt bilet pe care scria: urmează lumânările. În spatele căsuței mai era o altă ieșire care dădea înspre pădure și drumul era trasat cu lumânări. Ieși afară și urmă
PĂCATE DE CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380403_a_381732]
-
tine și s-o prezinți prietenelor tale. E tare tristă mititica - mama ei tocmai a parasit-o. Indiferență, și-a luat sora vitregă de mână și s-a dus s-o anunțe pe Carol. Ce s-a întâmplat pe acea prispa, în acea după-amiază, nu a prea înțeles. Știa doar că, după plecarea lui, Diana era furioasă, iar Șam rămăsese cu ele. - Mami, ce s-a întâmplat? - Să zicem că totul a început acum patruzeci și doi de ani. Un dobitoc
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA! de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380388_a_381717]
-
întreabă de ce am lăsat-o singură în noaptea neagră? Îmi zice că-i e frig și frică, apoi mă trezesc și mi-e frig și frică și mie. Și mă întreb de ce am lăsat-o singură pe nenorocita aia de prispă. Și-mi doresc să dau timpul înapoi, dar nu pot! Iar în nopțile în care sunt norocoasă, reușesc în vis să dau timpul înapoi și îmi iau copilu în brațe, îl strâng la piept, nu-i mai dau drumul și
CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380401_a_381730]
-
culori variate: albe, violet, albastre. Pe la sfârșitul lunii aprilie, când temperaturile devin mai blânde, în lumina curată a dimineții, are loc mirajul mult așteptat. Îmi amintesc că, sunt ani de atunci..., înainte de a pleca la școală, rămâneam câteva minute pe prispa din fața casei și-mi aruncam privirea spre liliacul de la poartă. Vedeam mugurii cum așteptau să-și deschidă petalele și să umple ograda cu parfumul lor îmbătător. Cel care intra în curte, îndată ce deschidea poarta, era întâmpinat de un arbust a
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
culori variate: albe, violet, albastre. Pe la sfârșitul lunii aprilie, când temperaturile devin mai blânde, în lumina curată a dimineții, are loc mirajul mult așteptat. Îmi amintesc că, sunt ani de atunci..., înainte de a pleca la școală, rămâneam câteva minute pe prispa din fața casei și-mi aruncam privirea spre liliacul de la poartă. Vedeam mugurii cum așteptau să-și deschidă petalele și să umple ograda cu parfumul lor îmbătător. Cel care intra în curte, îndată ce deschidea poarta, era întâmpinat de un arbust a
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
țintirim , sub lespede de piatră, În ceruri, sus, cu Dumnezeu la sfat. Un înger alb i-a primenit menirea, Bătrânul meu e Făt - Frumos pierdut, Înfășurat în mantie de pluguri, Iar crucea de la cimitir e scut. Noi, vara stam pe prispa încălzită, Iarna priveam la focul unui vis... Bătrânul meu cu tâmpla poleită Împarte mere dulci în paradis. Era sfătos și înțelept moșneagul, Cu sufletul ca pâinea aburindă, Mă mângâia și îmi spunea în șagă Că ȚARA trece pe la el prin
BUNICUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379435_a_380764]
-
și înțelept moșneagul, Cu sufletul ca pâinea aburindă, Mă mângâia și îmi spunea în șagă Că ȚARA trece pe la el prin tindă. E toamnă, iar... Mi-e tare dor de tine, Bunicul meu cu tâmple argintii, De mieii albi, de prispa cu Ilene, De mere dulci, de nea, de vremuri vii. Când primăvara vieții va surâde Pe alt tărâm, pe-aleile cu tei, Bătrânul meu blajin ca pâinea caldă Va spune iar povești la nepoței. Copilăria mea cu dalbe plete, Demult
BUNICUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379435_a_380764]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > BĂTRÂNUL Autor: Emil Șușnea Publicat în: Ediția nr. 1970 din 23 mai 2016 Toate Articolele Autorului Îngândurat și singur, pe prispă stă la soare, Tristețea îl doboară, privind către livadă. În brațele-i bătrâne putere nu mai are Și se usucă pomii, iar casa stă să cadă. Că grea mai e de-o vreme, mama ei de viață! Necazuri vin întruna
BĂTRÂNUL de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379554_a_380883]
-
durerea nașterii unui mugur în primăvară. Volumul de poeme ” Între iubire și ură” este o pledoarie a întoarcerii la origini - este harta drumului spre revenirea spre satul natal, un ghid al lumii poetului Sorin Șirineasa - este un dor permanent de prispa casei, de clipa revederii, de poteca din aduceri aminte, care: ”călăuzește poetul spre satul natal/ milioane de sori pe-un spic,/ miriștea, iată, face semn cu inima,/ sărutând cerul” (pag. 102 ”Tot cerul”), aceeași potecă din ”Flori de mac”: ”la
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
durerea nașterii unui mugur în primăvară.Volumul de poeme ” Între iubire și ură” este o pledoarie a întoarcerii la origini - este harta drumului spre revenirea spre satul natal, un ghid al lumii poetului Sorin Șirineasa - este un dor permanent de prispa casei, de clipa revederii, de poteca din aduceri aminte, care: ”călăuzește poetul spre satul natal/ milioane de sori pe-un spic,/ miriștea, iată, face semn cu inima,/ sărutând cerul” (pag. 102 ”Tot cerul”), aceeași potecă din ”Flori de mac”: ”la
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ȚI-AM SPUS... Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 2010 din 02 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Ți-am spus c-am adormit pe prispa gândului tău în timp ce mă căutai în sufletul cerului și mângâiai trupul meu din pielea unei amante trimise de întâmplare, de inima mea să-ți iasă-n întâmpinare? Ți-am spus că viața nu e decât o joacă cu reguli simple
ȚI-AM SPUS... de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381394_a_382723]
-
her it is not all my grief,And yet it may be said I loved her dearly;... XX. ȚI-AM SPUS..., de Mihaela Tălpău , publicat în Ediția nr. 2010 din 02 iulie 2016. Ți-am spus c-am adormit pe prispa gândului tău în timp ce mă căutai în sufletul cerului și mângâiai trupul meu din pielea unei amante trimise de întâmplare, de inima mea să-ți iasă-n întâmpinare? Ți-am spus că viața nu e decât o joacă cu reguli simple
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]