3,372 matches
-
dezmierda botul „catifelat” al unui măgar care păștea aproape zilnic într-o mică poiană la jumătatea drumului dintre cătunul Plopi unde locuiam și Valea Ierii; urmărea cu interes zborul păsărilor...Era interesat de orice vietate și se bucura de orice priveliște. La facultate a urmat simultan Filosofia, Istoria artelor și Dreptul. Cu o memorie excepțională, constatată de timpuriu și de pediatrul ieșean Grațoschi, a învățat cu mare ușurință limbile străine prinzând îndată muzicalitatea specifică fiecăreia. Din cele 11 limbi, învățate fără
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
precum și peștele Roșioara lui Racoviță, unic în lume, dar și broasca de lac și tritonul crestat, extrem de rare pe glob) este în pericol de dispariție. Monument al naturii, nufărul termal este un dar al tuturor simțurilor oferit vizitatorului, care îmbogățește priveliștea cu piscine și flori minunate mărginite de stejari, goruni, frasini, carpeni, garniță, aluni, păducel, corn, sânger sau lemn câinesc. Invitatul nostru: domnul FLORIAN SERAC, directorul general al Societății Comerciale TURISM FELIX S.A. Cum îi așteptați pe turiști când le deschideți
Felixul, minunea de la capătul ţării, vă aşeaptă… [Corola-blog/BlogPost/92357_a_93649]
-
cetăți, pe care le puteți cutreiera în voie, dar și Muzeul Militar, cafenele, terenuri de baschet și tenis. Zona este foarte întinsă, astfel că ar fi bine să vă planificați ceea ce doriți să vedeți. În orice caz, de neratat sunt priveliștea asupra Dunării și a Savei, mai ales dacă ajungeți într-o zi relativ senină, și Muzeul Militar. Biletul de intrare la acesta costă aproximativ 1,5 euro și vă asigură o plimbare extinsă prin istoria Serbiei. Dacă cea mai mare
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92445_a_93737]
-
ațintită asupra guarzilor naționali care trăgeau” și cântă cuplete sfidând armata și moartea. M-am întrebat ce curaj trebuie să fi avut acel copil, într-o împrejurare în care oamenii maturi tremurau și pe care autorul a descris-o astfel: „Priveliștea era înfiorătoare și plină de farmec. Gavroche, ținta, îi necăjea pe țintași. Părea că petrece grozav. Era ca o vrabie care ar ciuguli vânătorii. Răspundea cu un cuplet fiecărei descărcări de armă. Îl ocheau întruna și dădeau greș de fiecare
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
forestier trebuie să devină un deziderat ce trebuie ridicat la rang de interes național. În păstrarea avuțiilor unui popor, o lipsă de interes din partea celor rânduiți de obște pentru a le administra, poate duce la o prăpădire iremediabilă a acestora. Priveliștea oferită de ceea ce se întâmplă azi în România, ne dezvăluie sumbra previzibilitate a acestui prăpăd. Speranțele stau încă în cei ce cârmuiesc această țară. Inițiativa unui cod silvic, ce se anunța ca o alternativă legislativă cu rol de reglementare a
IMPORTANŢA PĂDURII ÎN EVOLUŢIA VIEŢII ŞI A SOCIETĂŢII – CONCEPT POLITIC ŞI SOCIAL [Corola-blog/BlogPost/92980_a_94272]
-
convenisem cu Olimpia să ne întâlnim într-una din zile, după ce ea își va fi încheiat programul, pe terasa Brühl, pe malul Elbei. Ajunsesem, ca de obicei, înaintea prietenei mele la locul de întâlnire. De aici se deschide o largă priveliște asupra fluviului. La poalele terasei se află debarcaderul Flotei albe, al navelor fluviale, cu alte cuvinte. În stânga, se ridică sinistre ruinele înnegrite ale bisericii Frauenkirche, amintind de bombardamentul din februarie ’45, iar în depărtare se înalță clădirea gărzii vechii Dresde
VLASIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383119_a_384448]
-
intrând și ieșind pe uși și pe ferestre, Biserica, a cărei turlă se va ridica singulară peste ape, Cazinoul, din care - după spusele unora - se vor auzi muzici; alții - noaptea - vor zări lumini. Vilegiaturiști - tot mai mulți - desfătându-se cu priveliștea unui oraș răsfrânt din unde; gândindu-se la vieți subacvatice; se va naște o legendă. Iarna, imaginea va fi estompată de un strat de gheață, nu se vor zări decât forme vagi. Într-un fel de conjurație a tăcerii, localnicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nădragii și Își arătau dosul În semn de dispreț. Deodată, În centrul pasajului apăru un bărbat călare. Era un ins corpolent, cu capul masiv Încadrat de o barbă albă și deasă. Fața poetului se crispă Într-o grimasă, dinaintea acelei priveliști. Chiar și de la distanță și În lumina vagă a făcliilor, Înțelesese de Îndată cine era. — Blestematul, șuieră glasul lui Bargello, care se adăpostise lângă el. Corso Donati, căpetenia acelor tâlhari. În loc să facă pace, e aici ca să Îi asmută Împotriva autorității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu el! Am tresărit siderat: tipul Începea să devină morbid. După câteva fracțiuni de secundă În care parcă se amuză să observe efectul acelor vorbe sinistre asupra mea, Îndepărtă cu un gest calm pledul colorat care Îi acoperea jumătatea inferioară. Priveliștea era terifiantă: membrul stâng al lui Adam Adam era retezat brutal la câțiva centimetri sub genunchi! Am Închis instinctiv ochii de oroare, iar mâinile mi s-au Încleștat Înfiorate pe brațele fotoliului. 3 - Ea este Eva. Tocmai ți-am lăudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
în față pe vârful de înaintare, Broanteș și Barzovie-Vodă se puseră cam pe la mijloc, spătarul Vulture în spate, iar vajnicul Covaliov împinse barca de la mal și, sprinten ca un bizam, sări înăuntru, așezându-se la rame. Ieșiră în largul ghiolului. Priveliștea era într-adevăr minunată. Sub pânza moale, argintie a apei, mii de viețuitoare, într-un deplin consens cu legile naturii, se înfulecau unele pe altele. Știuci cinice, flexibile, numite în popor și „sanitarii bălților”, căutau din priviri indivizii mai slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
teamă, că aici de cum ai intrat, toți te cunosc. Se știe și ce lapte ai supt de la maică-ta”. Iovănuț păși pe Marea Poartă. O, minunăție a minunățiilor! O, desfătare a desfătărilor! în fața ochilor lui se deschise cea mai frumoasă priveliște pe care o putuse gândi vreodată. Nici nu știu la început spre ce să privească mai mult: spre pajiștea înflorită cu iarbă grasă unde pășteau turme mișcătoare de mioare mânate din fluier de serafimi îmbrăcați în frumoase costume populare, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
La un moment dat, după o coajă mai mare se iți capul unui sturion imens, doldora de icre, care aruncă o privire în jur, își dădu uimit seama până unde ajunsese, se scufundă rapid și făcu cale-ntoasă spre Orșova. — Frumoasă priveliște - intră Metodiu în vorbă oprindu-se lângă grec. — Frumoasă, nimic de zis - răspunse căpitanul - dar e o priveliște în care trebuie să fii cu ochii în patru. Frumusețea maschează întotdeauna un pericol, după cum îndărătul apolinicului stă pitit dionisiacul, asta ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care aruncă o privire în jur, își dădu uimit seama până unde ajunsese, se scufundă rapid și făcu cale-ntoasă spre Orșova. — Frumoasă priveliște - intră Metodiu în vorbă oprindu-se lângă grec. — Frumoasă, nimic de zis - răspunse căpitanul - dar e o priveliște în care trebuie să fii cu ochii în patru. Frumusețea maschează întotdeauna un pericol, după cum îndărătul apolinicului stă pitit dionisiacul, asta ți-o spun eu, negustor bătrân. Nu vrei și matale, părinte, o felie să te mai îndulcești? Salivând, Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de-atâta vreme și să se cuprindă și ei de farmecul firii din jur, căci, orice s-ar spune, naratorii sunt și ei oameni. Din apartamentul modest, dar curățel unde locuiesc, naratorii privesc pe geam și se desfată cu luminoasa priveliște. La parterul școlii de vizavi se văd într-o sală busturile sobre ale pensionarilor reuniți într-o pașnică ședință de bloc. Alături de școală, în piață, s-au adus garoafe și tineri veseli cumpără buchet după buchet. Pe alei se aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Înșira acum un pomelnic de nume pentru că ele nu m-ar obliga să ajung nicăieri, să deschid o ușă, să aprind o brichetă. Și iată aceste aripi ca două sugative mari desfășurate deasupra mesei la care scriu uscînd cerneala unei priveliști. Îmbrăcată toată În alb o femeie de hîrtie tremurătoare se Întinde sub mîna mea, nu mai știu să-i desenez ridurile de expresie, nu mai știu unde să-i pun acel punct care o făcea pe vremuri atît de interesantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sau mai mic, mai crud sau mai uscat, pentru că orice bob e altfel decît celălalt. Oamenii aceia fără vedete de cinematograf, fără laureați al premiului Nobel, fără cosmonauți - o uniformitate deplină ca nisipurile dezolant de egale ale lunii. Apăsătoare această priveliște amorfă ca o vitrină cu mărfuri neambalate, ca un oraș fără reclame. Apăsătoare și alienantă și atunci o apărut o cocoașă, un loc dureros În care s-a adunat tot orgoliul unei individualități refulate vrînd să țîșnească afară ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de ani, am plecat tocmai acum în concediu? Hai, urcați la etaj, fiind că nu dă prea bine ca Benjamin să fie văzut de prea multă lume cu o călugăriță și un copil. Și, de altfel, de sus aveți o priveliște mai bună. Informați-vă cât vă place. Eu voi ascunde scara cu Decăderea Domniei Lebedelor. Se potrivește. De sus aveam într-adevăr o priveliște minunată. Peste drum, monumentul eroilor era încă în picioare. Doar nu urmează o oră de muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
prea multă lume cu o călugăriță și un copil. Și, de altfel, de sus aveți o priveliște mai bună. Informați-vă cât vă place. Eu voi ascunde scara cu Decăderea Domniei Lebedelor. Se potrivește. De sus aveam într-adevăr o priveliște minunată. Peste drum, monumentul eroilor era încă în picioare. Doar nu urmează o oră de muzică? am întrebat eu și, în chip de răspuns, Adél aproape că m-a pălmuit. Dar până la urmă n-a mai făcut-o. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
niște străini care nu înțelegeau limba celorlalți, cu acest prilej a trebuit inventată o nouă limbă, plină de cuvinte cu treizeci și trei de silabe și un stil nou, în care au fost făcute aparatele și tot mobilierul, de la scaunul pilotului până la priveliște. Așadar a fost construită, se vedea pe ea de la o poștă c-o să funcționeze, apoi au dus-o undeva în Sud, într-unul dintre deșerturile de piatră. În ziua lansării s-a adunat acolo toată lumea, nu numai cunoscuții, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
găsit seara și l-am aruncat în lac, ca atâtea alte lucruri, plângând. Apoi a plutit descompus zile întregi, până ce Gertrud l-a pescuit furioasă. Am moștenit o masă la Babilon. Trăiam cu pâine, cu cafea, precum și cu Baár Andor. Priveliștea dădea chiar către vila Engelhard, a cărei cheie mi se răcise în buzunar. Mergeam acolo numai ca să dorm, să mă spăl și după cărți. În rest, doar o observam din Babilon. Priveam pe fereastră turiștii care stăteau descumpăniți în fața porții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
rămas în oraș fiindcă nici măcar nu merseseră la liceu în reședința de județ. Domnul Watkins a trimis o scrisoare la ziar în care spunea că nu a văzut niciodată atâtea femei gravide pe stradă și că era dezgustat de această priveliște. Apoi ziarul a primit o groază de scrisori de la femeile însărcinate care îl întrebau ce ar trebui să facă în această privință. Una dintre femei a scris că e curioasă să știe de ce domnul Watkins și soția sa nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
rămas în picioare pentru o vreme, rezemată de perete, oferind timp lichidului să pătrundă în tot corpul ca să nu facă bulbuci prea tare când voi începe să merg. Ușa dinspre grădină era în fața mea și panoul de sticlă prezenta o priveliște atrăgătoare a unui zid de cărămidă împânzit de frunze. înapoi la natură, alături de păsările dimineții. Aș fi ieșit afară să comunic cu răsăritul, să-mi reîmprospătez spiritul pe dinăuntru... Dar visul mi-a fost în curând fost ruinat. în grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de asemenea a mahala. Decădere și schimbare era tot ce vedeam. Pânze de păianjen la uși, mizerie îmbibată adânc în covoare, iar în aer plutea mirosul greu de țigări și bere. Până și eu, care eram destul de rezistentă la asemenea priveliști, am fost copleșită. M-am împiedicat de ceva pe hol și uitându-mă să văd ce e am găsit un pachet cu mâncare, urme de curry uscat, agățându-se ca niște viermi galbeni pe care până și pisica le refuzase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de genul acesta, nici cea mai mică urmă. În acel loc era plat, deși înfățișarea chiloților putuse cumva, eventual, sugera altceva. Normal, din pricină că domnul director comunica cu alte lumi în toiul acestui dans, nu putea fi deloc conștient de oroarea priveliștii pe care o constituia el însuși. Mișuna în continuare, muzical, o placă umană albă fără semnul masculinității. Unduindu-se nevralgic, Michael era mai degrabă asemeni unei cadâne aparținând unei ordini răsturnate, încercând din răsputeri să se deznoade dintr-o legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ajuta să nu moară de frică în fața satanicului director al Liceului de Reparat Garnituri de Tren. Cu o ultimă sforțare, icnind, nevinovata elevă reuși totuși să-și facă auzit glăsciorul: - Deschideți ușa, domnule director, vă implor... spuse, rezistând cu greu priveliștii nici unei priveliști pe care ajunsese să o întrupeze demonul Michael Clossettino. Făcând aerul să vibreze cu o energie ce aproape că-i scoase ochii din orbite Roxanei Dobrescu, Michael întinse o mână oribilă, ale cărei unghii erau acoperite de ojă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]