1,083 matches
-
de pe pereți, cine atinge în transă catifeaua, inul, mătasea, brocartul, dar și oțelul lucitor și ebonita rece, cine se mbată cu mirosul de lămâiță, mosc, lavandă, nisip încins, oregano, cine adoră orăcăitul broaștelor pe malul apei dimineața, suspină la trilurile privighetorilor, leșină la aroma cafelei, la vederea nuferilor pe lac, sau la atingerea blănurilor, indiferent de torcătoarea lor proveniență), iar pe de alta: că fiecare dintre aceste senzații inefabile are o cauză cât se poate de material-elementară, o determinare concretă, direct
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ton solemn, uneori liturgic și o muzicalitate de lied. Predicatele și adjectivele se înlănțuie în frază, ținându-se de mână, fără să respire pe spații lungi, înnobilând astfel subiectul ce trebuie să cadă la sfârșit, după baia de cântec de privighetoare, cum adesea folosește autorul comparația. Sentimentul că acțiunea se petrece în vremuri mai mult sau mai puțin intuite dar sigur în timpurile când se căuta rețeta nemuririi și piatra filosofală ți-l sugerează nu numai gravurilor amintite mai sus, ce
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
ei dau zăpezile în lături și scot fetele pe-alei. Mă întreb, nu-i frumos oare din Alecsandri să știi: „Vin Floriile cu soare și soarele cu Florii!” Sau să-nveți, cum ne cuvântă alt poet și el vestit: „Veniți, privighetoarea cântă și liliacul e nflorit”! Inima înseninată ca la dragostea dintâi, strânge-n brațe lumea toată cu planeta sub călcâi. Toate zilele sunt pline de-o prealuminată stare, primăvara pe coline scoate plantele la soare. Anu-acesta, mai târziu, este Paștele
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Preotul este ca o rădăcină Care picură și stoarce limfa ascunsă Ca să dea rod planta fericită. Preotul este ca umbra la soare Care însemnează și urmează mișcarea luminii, Lumină care este Cristos în fapte și cuvinte. Preotul este ca o privighetoare Pe care pământul înviat primăvara Lăudând invită la-nălțare-n zbor. Preotul ca fluviul îndreaptă Spre acel chei, o moarte, unde este eternul. Pentru că pământul este numai trecere și încercări. Preotul este ca o cascadă: Sosește apa, în timp ce se prăbușește, Pierdut în
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
zace. (340) El aude - un cântec dulce, plin de lacrimi și de noduri, Doină de simțire ruptă ca jelania-n prohoduri, Împlând codrul de zăpadă, sufletu-i de-o jale mare, Pare-i că din piept de fată cântă o privighetoare: Așa-mi vine când și când (345) Să mă iau pe drum plângând, Lumea ce-a fi să mă vadă Nici să poată să nu-mi creadă; În zădar mă mai jelesc, Vara vine, codri cresc, (350) În zădar m-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Râzi, puiule, râzi - Unde-s păsări în copaci - Taci, puiule, taci - S-adun fete și flăcăi - Dormi, puiule, hăi! Și cum cântă, cum suspină Glasul codrului o-ngînă, Și cum doina-și tragănă Teiul mi se leagănă, Adormind-o florile Și privighetorile. 90 {EminescuOpVI 91} Sună dulce, o auzi ici, Începutul unei muzici, Triste și aeriane Ca sunarea din organe. Mum - adoarme, pruncul râde, Teiul vechiu i se deschide. Es trei zâne ca pe-o poartă, Cîte-o stea în frunte poartă, Ele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vede - apuind. Prin lacrimile credinței Chipului tău mă închin Și spre jertfă aduc ție Ne-ncetatul meu suspin. Sufletu-mi pun zălogire Câtă vreme viu voi fi, 390 {EminescuOpVI 391} Cu jertfirea cea mai vie Numele tău voi slăvi. 7 Taci privighetoare Cu glasul cel dulce, Căci a ta cântare Durere mi-aduce. Taci și tu mierlușcă C-oi să amețesc, Ah! că n-am o pușcă Ca să te lovesc. Firea veselește Ca să omorâți Cu dulcea cântare Pre nenorociți. Taci privighetoare Că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Taci privighetoare Cu glasul cel dulce, Căci a ta cântare Durere mi-aduce. Taci și tu mierlușcă C-oi să amețesc, Ah! că n-am o pușcă Ca să te lovesc. Firea veselește Ca să omorâți Cu dulcea cântare Pre nenorociți. Taci privighetoare Că m-am spăimântat, Căci dulcea cântare Preste tot m-au săgetat. Nu mai sunt în stare Ca să te privesc, Că de-a ta strigare Văz că-nnebunesc. Și tu cuculeț, Păsăruică sură, Dulce cântăreț Care inimi fură, Ajungă-ți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pasiune. Știe să vorbească mi-nu-nat despre luptele domnului Hanibal, ale domnului Napoleon, Jukov și ale altor generali vestiți. Firește, ca toți oamenii fricoși, se dă în vânt după isprăvile altora..." Profesorul Ioniță Dragu se întoarse. Spuse răgușit: ― O am acasă... Privighetorile morții, documente din primul război mondial. Nemții inventaseră gazele de luptă. A fost prăpăd în tranșeele aliaților. Raul Ionescu tresări. Se răsuci iute ca un șarpe. ― Gaze! Asta ar putea fi într-adevăr o idee! Cum dracu' nu ne-am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
înseamnă a început să vorbească? Așa, din senin, la ora 6 dimineața și-a amintit de primul război mondial? ― Nu, râse Ionescu, bătrâna cu motanul văzuse la Scarlat în bibliotecă o carte. Maiorului îi luciră ochii. ― Ce fel de carte? ― Privighetorile morții. Are o copertă frumoasă celofanată, și i-a atras atenția. L-a întrebat pe profesor dacă a citit-o. ― Ăla a început să-i povestească câte ceva din subiect, printre altele istoria cu gazele. Îl văzu îngîndurat și continuă: Domnule
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în care un geniu al memoriei stoca informațiile și le ducea mai departe, în cele „39 de trepte” ale lui Hitchcock și John Buchan. Geniile din spatele acestei regii elaborate sunt cele două siluete flancându-l pe cervantescul Rico-Rico : Mélodie Gaël, privighetoarea Bretaniei, și piticul Roland, jumătatea malefică a maestrului păpușar. Cu siguranța unui private eye al lui Chandler, protejat de ereditatea magică a țigăncii din Gibraltar, Corto pătrunde în acest labirint de păpuși și de oglinzi, spre a-l salva pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
el chestia asta. E prea important pentru mine, Întâlnirile și sexul sunt o altă poveste, una atât de Încurcată... — Magie! a exclamat Asya. Cine are nevoie de magie? Poveștile lui Layla și Majnun, Yusuf și Zulaykha, Molia și Lumânarea sau Privighetoarea și Trandafirul... Feluri de a iubi de la distanță, de a face dragoste fără măcar să atingi - Amor platonicus! Scara dragostei pe care fiecare trebuie să urce tot mai sus, Îmbătându-și propriul Eu și pe al Celuilalt. Platon privește clar orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mamei ei cu o privire iscoditoare. Când șeful formației a Întrebat dacă voiau să ceară un cântec anume, mătușa Zeliha l-a Înghiontit cu cotul pe Aram și a spus pe un ton de flirt: — Haide, cere un cântec. Cântă, privighetoarea mea! Roșind, Aram s-a aplecat În față, a tușit și apoi i-a șoptit ceva la ureche șefului formației. De Îndată ce orchestra a atacat melodia cerută, spre marea surpriză a lui Armanoush, Aram a Început să cânte - nu În turcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
De data asta, chiar ating fundul“, se gîndi el. În materie de fraze care să te Întîmpine cînd te trezești din somn, cunoscuse unele și mai bine aduse din condei, chiar dacă nu avea pretenția să fie legănat de triluri de privighetoare cînd se dădea jos din pat: nu era genul lui și, de altfel, privighetorile cîntă mai ales noaptea. Habar n-avea cît era ceasul. Își dădu seama că cea mai nefastă parte a creierului lui, oricare i-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să te Întîmpine cînd te trezești din somn, cunoscuse unele și mai bine aduse din condei, chiar dacă nu avea pretenția să fie legănat de triluri de privighetoare cînd se dădea jos din pat: nu era genul lui și, de altfel, privighetorile cîntă mai ales noaptea. Habar n-avea cît era ceasul. Își dădu seama că cea mai nefastă parte a creierului lui, oricare i-ar fi fost numele, scoarță sau cortex, lob, nucleu, labirint, hipocamp, tocmai se trezise Înainte de restul corpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o linie estetică și mai radicală se înscriu prozopoemele lui Adrian Maniu, incluse ulterior în volumul Figurile de ceară: „Cîntec pentru cînd e întuneric“, dedicat „lui Maeterlinck” - în nr. 1, concentrata caricatură iconoclastă a macedonskienei „Noapte de mai“ (în care privighetoarea e substituită de pitpalac, cîntecul e un „sgomot cît o muzicuță de tinichea”, iar „liliacul are un miros dulce de parfum prost... se repetă, devine plicticos, plicticos...”) și „Mirela“ - episod erotic „dramatic”, absurd-parodic - în nr. 3. Cel mai extravagant dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
încîntate sculptează de-a dreptul în jăratec. (Irina) Codreanu elansează ideal sinteza flacărei. Iancu înalță arhitecturi de neon. Maxy precizează formele veloce ale mobilelor și imensifică razele lămpilor sale. Minulescu ritmează versuri albe terenurilor petrolifere, nesfîrșite tuburi inelare ce aleargă. Privighetorile lui Voronca discută cu ale lui Vinea și cu ale frumoaselor regine poete asupra priorității unei imagini de lansat în apropiata lună plină. Marcu stabilește esența latină a cîntului lor fluid și timbrat. Vom putea silabisi mai bine frumoasa limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ghicite pe mare dau semn. Viespii se-nchid în cristale de lemn. Se strânge în țărnă de nu știu ce chin, ca o mână crispată, amarnicul spin. Adie sud cald prin urnele sparte, prin sângele meu, prin fluier departe. Din Hades cântând privighetorile vin, s-așază pe masă 'ntre pîne și vin. [1931] * HOTAR Calea Lactee abia ghicită se pierde scrisă în noapte fierbinte și calmă, ca linia vieții runic săpată într-o imensă zăbavnică palmă. Pașnic ca untdelemnul cel veșnic se scurge subt
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
un ghimpe muiat în azur ca de-un spine cu foc de albină. Muri poetul ucis sub soare de-un trandafir, de-un ghimpe muiat în simplu albastru, în simpla lumină. De-atunci, în frunzare-aplecate privighetoarele toate-amuțiră uimite de cele-ntîmplate. Privighetorile ceasului, din rarele noastre grădini, amuțiră-n lumina ce-apare-n zadar și fără de semne, de-atunci. Și nu știu nimic pe pământ ce-ar putea să le-ndemne să cânte iar. CÎNTECUL OBÎRȘIEI La obârșie, la izvor nici o apă nu se
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
-ncing. LUCRĂTORUL Te irosești în încordări de arc lângă roțile mari de oțel. Strivești între degete sânii materiei. Iți sunt de păcură mînile și afumate în zorile. Lucrătorule, cu șorțul de piele albastră, pentru tine mașinile cântă mai frumos decât privighetorile. Lucrătorule, cu șorțul de piele albastră, tu știi că frumoase sunt numai lucrurile ieșite din puteri omenești. Tu știi că nici o stea n-a fost făcută de mâna ta, și-ți zici: orce-ar spune prea mulții gureșii poeți, nici o stea
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
e de ajuns și prea de-ajuns. O sincopă și chițcanul s-a dus. Bineînțeles de-aceea nu ne prind nici pe noi. Fâl fâl, fâl fâl, fâl-fâl, fâl. În laț nu mă poate prinde nimeni, că doară nu-s privighetoare sau canar. Bietele de ele! Noroadele-astea cântărețe nu pricep nici sticla nici cercul, nu pot deosebi ființa de asemănare, și pac! Cad în laț! Sau se dau cu capul de geamuri, nătângele, după câte o grăunță. E adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mult douăzeci de ani, când va fi sexagenar, acest admirabil medic uman, având foarte numeroase realizări profesionale remarcabile, va intra În galeria marilor chirurgi români, din domeniul urologiei, alături de Theodor Burghele, Nicolae Hortolomei, Gheorghe A. Olănescu și Eugeniu Proca. O „privighetoare” aromână Doamna Sultana Iane, născută Lascu, este nu numai excelentă profesoară de fizică, dar și pilduitoare cunoscătoare a dialectului macedoromân și a tradițiilor milenare ale aromânilor, pe care le cultivă neîncetat Împreună cu soțul său, inginerul Gheorghe Iane, de asemeni aromân
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cultivarea dialectului matern și patern, a folclorului macedoromân, confirmând plenar zicătoarea de duh „Din stejar, stejar răsare.” De mulți ani, de la nunți, botezuri, aniversări și alte petreceri familiale, În care se respectau integral tradițiile ancestrale, Îmi este cunoscută vocea de privighetoare a Doamnei Tana, pe care am Îndemnat-o neîncetat ca să se afirme În public, Încontinuu, ca astfel cât mai mulți aromâni să fie fascinați de glasul ei nespus de dulce, fermecător și viguros, de autentică interpretă de muzică populară macedoromânească
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
dus În pădurea, dragă lui, acolo și-a montat hamacul și s-a culcat. Când s-a trezit din somn stelele licureau pe cerul minunat al patriei române. Vântul adia ușor ca o mângâiere de dulcinee peste lume. Prin pădure, privighetorile cântau de mama focului. Revenindu-și din amorțeală și dezmeticindu-se, și Înțelegând unde se află și pentru care motiv, coborâ, Îngenunghe, Își făcu mai multe rânduri de cruci, iar la urmă rosti, cu glas tare, și sigur pe sine
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
stânca și de lângă pădurea și de deasupra adâncimii văii de dedesupt. Soarele, când răsare, pare că iese, de pe undeva, de prin niște ascunzișuri de basm. Și apare Încet, Încet, ca o ciripire de poet, În limbajul său, am Înțeles, fiind privighetoarea, care, Întreaga noapte, dar, mai cu seamă către dimineață, Își intensifică inconfundabilul concert, dimpreună cu alte și alte surate, de prin Împrejurimi. Și, el, Bobu Filipel, sta, sta, cu fața spre soarele, care, se ridica spre cer, ca un fel
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]