835 matches
-
realitate decât are ființa ce se oglindește în ea. Narcis este un exemplu clasic pentru această experiență în care dublul sfîrșește prin a lua locul ființei. Interpretarea gnostică atribuie crearea lumii proiectării unei imagini arhetipice a omenirii, care a rămas prizonieră ca urmare a unei fascinații pentru reflexul său. Imaginea tinde să-și piardă identitatea, nu numai în cazul abaterii sale de la model, ci și în momentul producerii unei iluzii care poate să genereze disoluția realului 14. Teologia creștină a făcut
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în realitate produs de ceva sau de cineva din afara sa, el este dependent de o putere, de contextul care l-a zămislit, nu poate fi rupt de socialul în care s-a format; RS sunt dependente de social, sunt uneori „prizonierele socialului” și joacă un rol important în organizarea și menținerea raporturilor sociale; sunt fasonate de aceste raporturi și vehiculează, uneori direct, dar cel mai adesea indirect, o anumită cunoaștere (competență) socială. Dacă admitem că reprezentările sunt marcate social de condițiile
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
cu urechile lui, de la rădăcina unui pin secular, fâșâitul de deasupra codrilor, săi străbată cu piciorul reliefurile până înăuntrul cetăților muntoase, și mai ales aci, să cunoască acele capodopere unice săvârșite de arhitecți și zugravi locali necunoscuți, mănăstiri și schituri prizoniere ale pământului, care le ține de temelii eterne, să nu poată fi furate și nici duse temporar, ca poezia, muzica și pictura, prin lumea largă. Clopotele de la Putna, după ce au sunat tot felul de mobilizări de-a lungul istoriei noastre
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
renunțe la luptă în urma discursului rostit de mama sa Veturia, însoțită de soția și copiii lui Coriolanus.: „Mai înainte de a-ți primi îmbrățișarea, vreau să știu la cine am venit? La vrăjmașul patriei mele, sau la fiul meu? Oare sunt prizonieră, sau încă mama ta? Am ajuns la cea mai adâncă bătrînețe... ca să te văd vrăjmașul patriei? Ai putut trece prin foc și sabie acest pămînt care te-a născut și te-a hrănit?... Dacă nu ți-aș fi dat viață
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
independente și responsabile, și să prefere situațiile concurențiale celor reglementate de autoritatea statului. Cea de-a doua ar fi populată de o țărănime în curs de îmbătrânire, dependentă etic și economic de voința guvernului, lipsită de inițiativă, cu mentalitate colectivistă, prizonieră a unui tradiționalism pietrificat, exterioară circulației ideilor secolului al XXI-lea și ignorantă în privința disciplinei civice și a exigențelor normative ale Uniunii Europene." 2.2.1.1 Cultură politică și cultură civică Rolul societății civile în performanța democrației este, așa cum
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
la locul de muncă. Bărbații nu le împiedică activ pe femei în a-și exprima punctul de vedere, ci mai curând bărbații și femeile consideră naturală separația rolurilor, cu accentul pus pe supremația bărbaților în sfera publică. Dacă femeile sunt prizoniere ale dominației bărbaților, ele sunt cel puțin parțial și din proprie voință. Dintre caracteristicile socio-economice care influențează acceptarea egalității între sexe au fost alese cele aflate în legătură cu atitudinile tradiționale și moderne, precum și veniturile gospodăriei. Relațiile au fost controlate cu indicele
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
doar rostit în numele lucrurilor pe care le smulge din magma informului. Dar ceea ce se desprinde și luminează, rostindu-și temeiul, e însăși ființa, zvonul care deja îi vestește lumina: "un zgomot pe care-l face Ființa înainte de a se lăsa prizonieră oricărui limbaj:/ înainte de orice împărăție ca un inocent spațiu interior care încă nu suferă sceptrul", "ca o măruntă exultanță a Spiritului în fața Creațiunii". Lumea posibilului este lumea ființei libere, a ființării care nu e închisă în cuvântul ființei, în prezența
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și-a sa podoabă distinsă formau cele două fețe ale brațării lui Moebius. Preocupat cu stăvilirea derapajului, Rică nici nu băgă de seamă că, în virtutea obișnuinței, degetele-i desfăcuseră deja prețioasa verigă în care, aparent, lumea valorilor mercantile îi ținea prizonieră partenera. În realitate, prezența bijuteriei la încheietura mâinii lui Ondine avea exact semnificația opusă. Ea îi înapoiase lui Ian toate cadourile primite de la el, în afară de acel ultim vestigiu rătăcit inițial printr-un fund de valiză și ulterior păstrat, pe undeva
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
al VII-lea nu știesăprofite de impulsul dat de Ioana. Nu are importanță că o lasă să lupte singură, fără mijloace materiale și că nu face nimic pentru a o răscumpăra și a o salva de la moarte atunci cînd, luată prizonieră de cei din Burgundia, este predată englezilor și condamnată pentru erezie de judecătorii tribunalului ecleziastic. Supliciul ei este arsă de vie la Rouen la 30 mai 1431 îi este chiar de folos monarhiei naționale, căci îi oferă un martir. Întărit
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
încercam față de ea devenea pătimaș: o iubeam". Surorile de caritate și "nașele de război" Dacă tânăra Clara este obsedată într-așa măsură de iubirea pentru Lisbeth, motivul este fără îndoială raritatea contactelor cu băieții. "Gineceul" în care fata se simte prizonieră are totuși, "ca mai toate instituțiile [...], câteva breșe". Tânăra trimite și primește "scrisori de la protejații plecați pe front [...], și, din vreme-n vreme, câte o carte poștală din partea vreunui cunoscut dinainte de război care, având câteva clipe de răgaz, își închipuie
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Belle Époque, a intrat, vreme de un flirt, în pielea unui personaj. Se pusese în pericol, acceptând o situație cât se poate de ambiguă. Și de ce? Aici nu se pune problema fiorului erotic ori a dragostei. Pentru tânăra fată, încă prizonieră a tabuurilor și inhibițiilor sale profunde, era vorba mai degrabă de "a săvârși un act cu-adevărat gratuit", de "a atinge libertatea cu degetul". Procedând în felul acesta, tânăra Simone dăduse în mod magistral cu tifla mediului său social și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
educației, chipurile, sănătoase.138" Cuvintele îi aparțin Juliettei Gréco, supranumită "muza", "zeița din Saint-Germain-des-Prés", dar care arăta atunci mai curând ca o mâță jupuită, ca "o larvă grunzuroasă și îngălată", decât ca o vedetă. În timpul războiului, tânăra fusese arestată, ținută prizonieră la Fresnes și torturată. În 1945, mama și sora ei s-au întors din lagărele de concentrare. Dacă își redobândește, în Saint-Germain-des-Prés, forța și bucuria de a trăi, asta se datorează poetei Anne-Marie Cazalis, care o ajută să urce din
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să analizeze stilistic ceea ce scrie și să fie obligatoriu criticată pentru eventualele deficiențe. Oamenii din compartimentul trenului începură să se agite, semn că trenul se apropie de gară. Prin ceață murdară, vedeam felinarele reflectându-se în apă Dâmboviței. Intrăm iarăși, prizoniera a tăcerii în cel mai mitic dintre orașele nuvelelor fantastice ale lui Eliade. ÎNTÂLNIREA L-am recunoscut pe șeful cenaclului imediat ce am pășit în sala 16 a Casei Scânteii, străjuita de oglinzi imense de jur împrejurul unei mese ovale cu scaune
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
sac, prin toată curtea. Adelheid văzu cu lacrimi În ochi cum slujitoarea ei credincioasă dispare În spatele unei uși grele de lemn, trântită cu violență și-i auzi Îngrozită țipetele, din ce În ce mai depărtate. Ceilalți slujitori, care rânjeau batjocoritor, urmărind groaza de pe chipul prizonierei, o poftiră să-i urmeze. Când Încercă să se Împotrivească, unul dintre ei, desigur căpetenia, se răsti: — Vreți să vă târâm ca pe slujitoare? Nu ne siliți să vă tratăm cu mai puțin respect decât vi se cuvine! Apoi se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Fata se Îndreptă spre fereastră. Geamul murdar era acoperit cu praf și cu o pânză deasă de păianjen. Abia stăpânindu-și dezgustul, Încercă să-l deschidă și, după câteva Încercări, Încuietoarea cedă și aerul proaspăt al nopții pătrunse În odaie. Prizoniera se aplecă În afară. Pricepu că se află În turnul cetățuii. Sub ea se căsca departe jos, mai degrabă se bănuia prin Întuneric, o prăpastie neagră și adâncă, parcă fără fund. În zare se vedeau, vagi, contururile mun ților. Deci
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la soarta Berthei. „Cine știe dacă mai trăiește. și cred că mai bine i-ar fi să moară decât...“ Ușa era masivă, bătută În cuie mari de fier. De aici nici o nădejde. „Numai un Înger mă poate salva“, Își spuse prizoniera, și În Închipuirea ei Îngerul avea ochii violeți și buclele negre ale lui Bodo. „Bodo va afla fără doar și poate că am dispărut și mă va căuta. Așa cum Îl știu eu, n-o să se lase până nu mă eliberează
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu guler plisat. N-avea spadă la cingătoare, doar un cuțit scurt de vânătoare cu prăsele de fildeș, pe care mâna lui uriașă le strângea spasmodic. Deși părea liniștit, se putea ghici cât era de ner vos și nerăbdător. Dar prizoniera era prea slăbită ca să-i ob serve nesiguranța. Cavalerul făcu câțiva pași prin odaie și se opri, Înclinându-se ușor, cu aceeași politețe Întunecată cu care primea poruncile la Curte. Adelheid tăcea. Era prea surprinsă ca să poată scoate vreun cuvânt
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ajutară să se reculeagă și să-și recapete, cel puțin În aparență, sângele rece, În timp ce ministerialul era din ce În ce mai descumpănit. În sfârșit, spuse: — Ce situație neplăcută, nobilă Adelheid. Nu m-aș fi așteptat să vă Întâlnesc În această stare umilitoare, de prizonieră a domnului Adalbrecht de pe Stouff... Se opri. Își dădea seama că Începuse prost discuția. Totul decurgea altfel de cum plănuise. Dacă nu te-ai fi așteptat să mă Întâlnești aici, n-ai fi venit, cavalere. și rușinea nu o simt eu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
spune-mi, prințesă, În ce calitate? N-am nici o Îndreptățire legală ca să te Întovărășesc! Un cavaler străin care Însoțește o doamnă pe drumuri singuratice de pădure va pune desigur În pericol reputația acelei doamne. Un nobil cavaler care eliberează două prizoniere nefe ricite din mâinile răpitorilor și le redă familiilor lor merită numai cuvinte de laudă, domnule ministerial. Este tocmai ceea ce prevede codul cavalerilor, cel pe care ai jurat să-l respecți atunci când ai primit din mâna tatălui meu pintenii de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fură de părere ca jupân Urs să rămână pe loc, În aștep tarea veștilor de la iscoadele lui, iar părintele Bernhard se Întoarse la castel, nădăjduind că, așa cum promisese Conrad, În scurtă vreme vor afla și oamenii lui unde se afla prizoniera. Bancherul Îl urmă pe pustnic până la chilia unde zăcea Bodo. — Părinte, spuse el, aș vrea să vă vorbesc Între patru ochi. Pustnicul Încuviință pe tăcute, apoi se apropie de patul ră nitului. Scoase dintr-o desagă veche o mână de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
burată doar de slujitorul mut cu fața Împietrită, care-i aducea o tavă cu de-ale gurii, o punea pe masă și o lua pe cea din ziua precedentă. Apoi dispărea ca și cum ar fi părăsit o odaie goală. La Început, prizoniera ținuse socoteala timpului, zgâriind linii scurte pe perete cu o pietricică scoasă din crăpătura zidului. Apoi Începu să uite dacă trăsese linia sau nu. În disperarea ei, Își spuse că oricum nu mai avea nici o importanță și că nu-i
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
un semn. Va veni să mă elibereze și eu trebuie să trăiesc pentru el.“ Se strădui să-și recapete puterile și să recâștige noțiunea timpului. Își spuse că disperarea, groaza prelungiseră orele, făcând-o să creadă că era de mult prizonieră, când, de fapt, era prizonieră doar de câteva zile. „Bodo n-a știut de Îndată unde sunt. Acum a aflat și o să pună În mișcare cerul și pământul ca să mă scoată de aici. O să ceară ajutorul lui Conrad. Așa cum Îi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mă elibereze și eu trebuie să trăiesc pentru el.“ Se strădui să-și recapete puterile și să recâștige noțiunea timpului. Își spuse că disperarea, groaza prelungiseră orele, făcând-o să creadă că era de mult prizonieră, când, de fapt, era prizonieră doar de câteva zile. „Bodo n-a știut de Îndată unde sunt. Acum a aflat și o să pună În mișcare cerul și pământul ca să mă scoată de aici. O să ceară ajutorul lui Conrad. Așa cum Îi cunosc, nimeni și nimic nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
oarecum altfel, așa că În toarse capul. Nu se Înșelase, era altcineva, altă siluetă decât cea butucănoasă și scundă cu care era obișnuită. Omul puse tava pe masă și-și scoase gluga de pe cap, ducând În același timp degetul la buze. Prizonierei i se păru o clipă că visează. Dar nu, era adevărat. În fața ei se afla făptura uscată a cioplitorului În piatră, care cu câteva zile Înainte Îi salvase viața... XIV Când, seara târziu, Bertold nu se Întorsese Încă de la vână
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
față până la sfârșit. Apoi a plecat râzând. Aceeași pedeapsă i se cuvine și lui! Conrad era palid ca un mort. Așa ceva nu mai văzuse. — Fii sigur, Neidhard, că nimeni nu scapă de dreapta sa osândă! XVI Nu mică fu mirarea prizonierei când recunoscu sub glugă chipul lui Simeon. Picioarele i se muiară și s-ar fi prăbușit dacă pietrarul n-ar fi prins-o În ultima clipă. Suspina ca un copil, cu capul sprijinit pe umărul lui. Dintr-odată pierise toată
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]