306,021 matches
-
un fel, Ceaușeștii și-au pregătit procesul, impunînd Justiției să se supună comenzii politice, în nenumărate procese transformate în mascarade judiciare în ultimii ani ai totalitarismului de familie din România. Cronicarul e de acord cu cei care consideră azi că procesul Ceaușeștilor e scandalos, privit după standardele unei Justiții normale. Dar unde era normalitatea Justiției române în decembrie 1989?
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13292_a_14617]
-
la lumină a dosarelor foștilor turnători. Prin urmare, redactorul-șef al „Adevărului” vedea soluția în extinderea activității acestei instituții (sau a alteia) asupra întregului sistem care a generat astfel de situații îngrozitoare. Fără să rostească sintagma, el propunea un veritabil proces al comunismului. La rândul său, Mircea Dinescu părea să fie adeptul teoriei că trebuie făcut ceea ce, realist, se poate face. Adică să se aducă la lumină cât mai multe cazuri, astfel încât prin creșterea masivă a numărului de colaboratori ai Securității
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
teoriei că trebuie făcut ceea ce, realist, se poate face. Adică să se aducă la lumină cât mai multe cazuri, astfel încât prin creșterea masivă a numărului de colaboratori ai Securității deconspirați să se ajungă la rădăcina răului. Adică tot la un proces al comunismului prin atingerea unei mase critice de personaje și întâmplări relevante pentru esența monstruoasă a regimului decedat oficial în 1989, dar care supraviețuiește în sute și milioane de situații și personaje până în ziua de azi. Partea slabă a acestui
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
eu cred că de pierdut pierdem cu toții. Cu adevărat fundamental nu este să facem analize ale eșecurilor de până acum, ci să propunem o soluție de viitor. Orice acțiune viabilă nu are, însă, dreptul să ignore realitatea din „teren”. Oricâte procese ale comunismului am dori să inițiem, e limpede că ele se vor lovi de rezistența bine organizată a profitorilor de azi ai acelui regim. În general, e vorba de actori de mâna a doua (foști directori ajunși patroni ai întreprinderilor
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
notele informative către Securitate? Cine a fost adevăratul Doinaș? Marele om de cultură, sau unealta zbirilor, care trimitea cu cinism oameni la închisoare? Sunt prea multe motive pentru ca în România mileniului al III-lea să nu văd nici o șansă unui proces al comunismului. Va muri, probabil, întreaga generație de stâlpi ai bolșevismului românesc fără să i se întâmple nimic. Pentru că după ei urmează fiii lor, ucenicii lor și păcatele lor. Păcate care vor trebui, mereu și mereu, ascunse. Lipsa de interes
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
fără să i se întâmple nimic. Pentru că după ei urmează fiii lor, ucenicii lor și păcatele lor. Păcate care vor trebui, mereu și mereu, ascunse. Lipsa de interes, chiar în mediile intelectuale, față de o colecție editorială cu un titlu explicit („Procesul comunismului”, de la Humanitas) îmi dovedește că partida e pierdută. Dacă abia câteva sute de români sunt dispuși să investească prețul a trei-patru beri în astfel de cărți, dacă ecourile un serial de televiziune precum „Memorialul durerii” sunt nule, înseamnă că
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
captivitatea modelului realist și emanciparea de sub presiunea figurativului univoc. Într-un anumit fel, Paciurea încearcă, mobilizînd un sentiment răsăritean latent, să recupereze un anumit tip de transcendență pierdută, să concilieze sculptura cu un iconoclasm sui generis. Prima treaptă a acestui proces este transferul, adaptarea stilistică, preluarea aproape mecanică a viziunii din pictura bizantină. Asemenea lui Mestrovici, un alt exponent al climatului oriental-ortodox, chiar dacă el era de origine croată, Paciurea încearcă, în Madona Stolojan, hieratizarea sculpturii prin adaptarea în relief a drapajului
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
România așa de mult. Este un loc minunat, cu oameni de un spirit deosebit.” Vă mai mențineți această opinie, mărturisită d-lui Handoca în interviul amintit - acum cînd, ani buni de la moarte, Eliade este „acuzat”, ponegrit ș...ț, tîrît în procese fictive? Acest conflict (!) pare să ia amploare, alimentat fiind de diverși așa-ziși exegeți ai operei lui Eliade. Scandalul mondial declanșat în 2002 de apariția volumului Alexandrei Laignel-Lavastine - „Cioran, Eliade, Ionesco. LÎOubli du fascisme”6)vine să confirme acest lucru
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
suntem întotdeauna scutiți de acele derapaje, sechele ale vechilor mentalități, mai sus amintite, contrariante pentru preopinent. Astfel, bunăoară, până și dl Pomogáts Béla evită să privească în ochii istoriei maghiare atunci când conchide, poate prea peremptoriu, că de vină pentru înghețarea procesului de reconciliere din anii ’30 ar fi numai partea română, deoarece atunci „[...]viața politică și spirituală românească a fost umbrită de o puternică raliere spre dreapta, de o intoleranță naționalistă și de sentimente xenofobe față de minorități.” Dar oare nu și
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
ordine și paraordine, rapoarte și pararapoarte, regulamente și pararegulamente, statistici și parastatistici, taxe și parataxe, vizite și paravizite etc.”. Structura expresivă familiară este încă în uz și îi putem găsi ușor atestări jurnalistice recente: “Nu s-au lăsat nici morți. Procese și paraprocese la care alții ar fi renunțat” (EZ 2308, 2000, 1); “Au început procese și paraprocese, care de care mai șocante și soluționate mai halucinant” (EZ 27.04.2002); „după discuții și paradiscuții, același ministru socotea la sfârșitul anului
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
vizite și paravizite etc.”. Structura expresivă familiară este încă în uz și îi putem găsi ușor atestări jurnalistice recente: “Nu s-au lăsat nici morți. Procese și paraprocese la care alții ar fi renunțat” (EZ 2308, 2000, 1); “Au început procese și paraprocese, care de care mai șocante și soluționate mai halucinant” (EZ 27.04.2002); „după discuții și paradiscuții, același ministru socotea la sfârșitul anului 1998 că MApN are nevoie de 60 de aparate” (jurnalul.ro, 19.10.2000). Structura
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
discerne fără să judece. Fără speranță este și nu este un rechizitoriu al comunismului în general și al epocii staliniste în particular. Judecata este lăsată istoriei, viitorului și lui Dumnezeu, naratoarea doar oferă o cantitate enormă de probe pentru acest proces. Astfel se explică tonul paradoxal de calm, resemnat, în ciuda unor privațiuni greu de conceput. Tonul relatării este mereu calm, decent și reținut. Pomenind de momentul morții soțului, Nadejda Mandelștam scrie doar atât: „o femeie în starea în care mă aflam
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
București. Sau cum scrie ROMANIA LIBER|: “Privatizare la stînga-mprejur!” Ce ar putea urma? Fie că Uzina Republica va fi scoasă din nou la privatizare, fie că va fi declarată falimentară, crede ziarul amintit. Cu această ocazie a fost anulat și procesul de privatizare al combinatului Oltchim, spune ZIARUL FINANCIAR. Probabil ca nu cumva polițiștii de la celebra Secție a 5-a bucureșteană să nu se simtă abandonați într-ale infracționalității un comisar de la Poliția Galați, Nicușor Petre, a fost prins luînd mită
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13355_a_14680]
-
-și comunice gândurile exhibându-și posteriorul, înseamnă c-am luat-o razna de tot. Marea problemă a năstăsioților nu e, însă, poporul. Și-au dat și ei seama că vehementele campanii de la televizor, plus gudurarea populistă, sunt arme imbatabile în procesul dresurii politice început chiar din primele zile de după executarea lui Ceaușescu. Problema sunt cadrele. Nu că n-ar exista suficienți milogi și destule gioarse disupuși să se pună la dispoziția partidului. Ei trebuie să dețină un anumit savoir-faire, o rafinată
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
un fel de "auto-vivisecție" și exorcism, o "mărturie împotriva lui însuși și dovadă că a fost prima victimă a crimelor pe care le denunță", că s-a făcut în aceste pagini "comisar politic al propriei anchete și își montează propriul proces", așteptînd verdictul cititorului din secolul XXI. Nu sînt atît de naivă încît să nu bănuiesc și în prolog un artificiu literar pentru captarea cititorului, îndemnat să vadă în povestea personajului Miron un itinerar exemplar și în arhitectura cărții, "criptograma unor
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
și ca orice român (cred) urmăresc din greu la Discovery și Animal Planet" (domino.kappa.ro). Sensul cantitativ-intensiv provine, destul de transparent, din ideea de efort, de străduință pentru atingerea unui scop; ironia familiar-argotică e așadar produsă de aplicarea expresiei la procese și situații care nu implică strădanie și intenție. E posibil ca la actuala răspîndire a locuțiunilor care cuprind cuvîntul greu să fi contribuit și unele analogii cu engleza (în echivalări: "pur și simplu Ťhard workerť (care muncește din greu)", lumeam
"La greu..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12030_a_13355]
-
Se observă acum că Bacovia este pentru Constantin Călin mai mult decât un obiect de investigație neutră: este ocazia mărturisirii unei experiențe de viață. Mai clar și mai direct spus: opera bacoviană a devenit pentru critic propria viață, într-un proces de identificare capabil să ofere accesul spre calea de înțelegere din interior. Cu puțină perspicacitate, se pot observa în carte stratificările exegezei în timp, ca depunerile succesive de rocă, depistate la o investigație de structură a solului. Textul critic s-
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
arestați, Tănase a fost pe baricade, Iliescu, Roman, Voican-Voiculescu și Sergiu Nicolaescu au făcut parte din Puterea constituită după fuga ceaușeștilor). Teoria complotului extern a fost susținută chiar de Nicolae Ceaușescu (în luările de cuvînt din timpul evenimentelor și de la procesul său a vorbit despre agenturile străine care urmăreau dezmembrarea României), dar și de Radu Portocală ("corolar al perestroikăi"), Filip Teodorescu (complot al Occidentului și URSS pentru debarcarea lui Ceaușescu; Ungaria și Iugoslavia ar fi avut și ele un rol major
Revoluție și/sau conspirație? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12062_a_13387]
-
apărători ai fostului regim (Nicolae Ceaușescu, Ion Coman, Filip Teodorescu), agenți ai Securității, membri ai trupelor USLA sau simpatizanți ai "aripii naționaliste", a Securității. Ideea complotului intern (a loviturii de stat din interiorul aparatului) este susținută de Elena Ceaușescu în procesul de la Tîrgoviște (unde este împărtășită și de soțul său) și dezvoltată de o serie de ziariști români și străini: Liviu Vălenaș, Victor Loupan, Michel Castex, Elisabeth Spencer, Călin Cernăianu, Antonia Rados. În fine, ideea mixajului revoluție-complot apare la mai mulți
Revoluție și/sau conspirație? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12062_a_13387]
-
spus, materia asediază abstracțiunile, cotropește transcendența ca instrument al unui absolut ŕ rebours. Oscilația între lumină și beznă a unor Blake, Poe, Baudelaire, Arghezi capotează printr-o fixare a materiei ce preia prerogativele spiritului, umplîndu-i rînd pe rînd receptacolele. Uneori procesul este insidios, de pildă mascat de un simbol biblic, în interiorul căruia proliferează generosul concret alimentar: "eram orb și pîngeam/ mi-era foame/ Dumnezeu mă-ntîmpină la răscruci/ cu o pîine - și în Pîine/ erau mereu multe pîini" (Psalm șeram orb și
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
vizitator. De la percepția detaliului, cum ar fi structura și textura zidurilor, la concentrarea asupra unui element definit (fîntîna, de pildă) și pînă la îmbrățișarea globală, totul funcționează pentru că totul este semnalat. Spre a o indentifica și, mai apoi, introduce în procesul de comunicare, artiștii au folosit Cetatea în întregul său, atît ca spații construite cît și ca spații vide cărora le-au adăugat propriile lor semne. Și, în felul acesta, pentru prima oară în spațiul românesc , o acțiune artistică include în
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
conversia la un alt tip de realitate, totul a fost îngropat în măruntaiele casei de nebuni pe care Ceaușescu și-o construise sieși, pe numele ei Casa Poporului, întrucît, în mod evident, comanditarul era... poporul însuși. Întocmai ca pe vremea proceselor staliniste, în procedura cărora mai întîi se dădea sentința și după aceea se făcea rechizitoriul, și în cazul Muzeului... mai întîi s-a făcut repartiția și abia după aceea s-a început, printr-o sofistică sincopată și greoaie, inventarierea calităților
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
mai ales categoria derivatelor în -(ăr)ie (mândrie, prostie, beție, măcelărie); celelalte apar tot mai mult ca preluări din registrul cult. Excepția formulată ca o subregulă nu este atît o trăsătură intrinsecă a sistemului lingvistic, cît o regularizare impusă în procesul relativ recent (din ultimele două secole) de normare a limbii române, în care pare să fi acționat în bună măsură criteriul estetic-eufonic. În 1863, B.P. Hasdeu publica, în Lumina, Iași, nr. 15 (Rapsodii gramaticale), câteva observații despre genitivul feminin articulat
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
măsura dezincriminării calomniei. Partea bună am văzut-o: dezinhibarea totală a celor care scriu în presă. Partea rea este aceea că poți fi calomniat fără vreo urmare pentru calomniator. Cel mult să primească o amendă după un lung și întortocheat proces în care spălarea obrazului te costă mai mult pe tine decât pe acela care ți l-a murdărit. Ca să nu mai vorbim de faptul că la fel de curat ca înainte tot nu vei ieși. Știa el ce știa eroul lui Beaumarchais
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
germanei care-și cere insistent dreptul la supremație. Pe firul asocierilor care antrenează preferințe muzicale, circumstanțe istorice, adnotări de cititor profesionist se schițează o "pledoarie" pentru "latina gintă", nu ca mumie venerabilă de colecție, ci, dacă prinzi puțină bunăvoință, ca proces viu, care se diversifică tot timpul. Sînt, fără sofisticare inutilă, niște memorii "sport", ca un schimb rapid de mingi care-și păstrează, în orice clipă, eleganța. O poezie a faptului divers, foarte bine "prinsă", chiar și în notații lapidare, dă
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]