3,283 matches
-
anacronismul! Căci el formulează, până la ultimele lui consecințe, panteismul naturalist și, de fapt, materialist... Jan și Albert din Brno, fratele său, au trăit vreme de douăzeci de ani într-un grup ținând de sărăcia voluntară, la Köln, și opt ani profesând libertatea spiritului. Urmărit de puterea ecleziastică, Jan abjură, apoi se alătură dominicanilor și colaborează cu ei în ceea ce constituie specialitatea acestora: activitatea de persecutare a foștilor săi tovarăși libertini. Cu acest preț, scapă de rug. Istoria păstrează de la el un
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
eretice. Ostil martiriului, căruia nu-i vede nici utilitatea nici profitul, el retractează. Bun retor, abil dialectician, el obține pedeapsa cea mai mică: să arboreze în exteriorul locuinței un semn care să-l prezinte ca eretic. El persistă totuși să profeseze, cu discreție aceleași idei. Nu îndeajuns de discret totuși, pentru că, în 1544, este arestat, torturat și ars pe rug. Fusese pe punctul de a retracta și pentru a doua oară! O victimă în plus din rândul filosofilor liberi asasinați de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
unui subiect care solicită concursul și ajutorul altor instanțe decât rațiunea pură. Edificat prin lectura Dialogului asupra liberului arbitru, evit să mai comentez eroarea de a citi Despre plăcere î1431) ca pe un manifest hedonist și epicurian ortodox! Valla nu profesează aici o credință creștină indefectibilă pentru a apăra în altă parte o poziție epicuriană radicală și susținută în mod emblematic, de fapt, nu de el ci de o a treia persoană participantă la ...dialog. Cu atât mai mult cu cât
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe care-l va arde mai târziu. Exegeza bigotă vorbește de o criză spirituală a lui Ficino, rapid depășită grație unei cumințiri de factură creștină, o tresărire mântuitoare! Ne mai putem imagina și că nu se cuvenea, creștin fiind, să profesezi simpatii pentru Epicur și pentru discipolii lui în acele timpuri. Osândirea la rug trimite atât la ispășirea prin foc a unui păcat din tinerețe, cât și la o elementară prudență atunci când aspiri să faci carieră în Biserica catolică... 2. Voluptățile
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
către Lucilius o demonstrează în mod repetat. Seneca însuși, cinstit, nu pregetă să utilizeze cutare sau cutare teză a lui Epicur dacă o găsește corectă. în chestiunea morții, a sinuciderii, a renunțării la bunurile pământești de exemplu, Grădina și Porticul profesează opinii identice. Montaigne trece dincolo de prejudecățile de școală. Câtuși de puțin stoic într-o anumită perioadă, epicurian apoi în alta, el preia câte ceva, când de ici, când de colo. De la Stoici, ideea că nu există o obiectivitate a durerii ci
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
din Bordeaux are cincizeci și cinci de ani, ea douăzeci și trei. Evident, dacă Michel și Marie întrețin o relație amoroasă, sexuală chiar, ei nu vor etala în piața publică taina poveștii lor: Montaigne este căsătorit, e tată de familie, profesează niște moravuri libere, desigur, dar face în textul său elogiul discuției în caz de infidelitate. I se datorează ideea, s-o amintim, că pentru o căsnicie reușită este nevoie este nevoie de „un bărbat surd și o femeie oarbă”. Și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
î.Hr.) și Prodicos din Kea î470 î.Hr.?), s-au născut înaintea lui Socrate î469-399 î.Hr.), alții după el, cum ar fi Hippias din Elis î443-343 î.Hr.), Critias din Atena î455-403 î.Hr.) sau Thrasimas din Calcedon î459 î.Hr.?), însă toți au profesat ca exacți contemporani ai filosofului cu cucuta... Antiteza lui Socrate. Antiphon din Atena înaintează în istorie mascat: zone de umbră persistă în ceea ce privește datele sale - o ignorăm pe cea a nașterii, iar cea a morții, care a făcut obiectul unor îndelungate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și pâine. Mai mult, și mai bine: toate corpurile se întrepătrund prin particulele invizibile - expresia apare în text... - care urmează niște trasee și au pasaje deschise datorită existenței porilor. Ansamblul se unește sub formă de abur. Cum s-ar putea profesa mai clar un materialism după toate regulile? A-ți devora aproapele devine deci un exercițiu filosofic: nimic imposibil în asta, mai întâi pentru că unele populații de pe planetă acționează în acest fel, dar și pentru că nimic nu se pierde, iar economia
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe Socrate, confiscat complet de Platon. Prăpastia dintre figura istorică reală și ceea ce, după Deleuze, voi numi personajul conceptual este de o adâncime insondabilă. Absența detaliilor asupra unuia sau a altuia ar putea face să se creadă că filosoful Academiei profesează cuvinte evanghelice: să luăm mai degrabă travestirea platoniciană ca pe o nefastă perdea de fum interpusă între realitate și ficțiune. Dintr-o persoană, Platon face un personaj; cu ajutorul unei figuri, el construiește un actor: pe scena filosofică, Platon fabrică tragedii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
e trupul, și invers... Aceeași remarcă și pentru opoziția dintre Epicur și Aristip în privința plăcerilor sufletului și a celor ale trupului. Tradiția afirmă că în Grădină se consideră că durerile sufletului sunt superioare celor ale trupului, în vreme ce la Cirene se profesează teza contrară. Pentru că filosoful cu pâinișoarele limitează suferința pshică doar la clipă, în timp ce durerile sufletului ar cunoaște în plus suferințele și chinurile venite din trecut sau din viitor; ceea ce confirmă și spusele gânditorului parfumat: pedepsele aplicate celor vinovați se exercită
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu sexism, nu falocrație, nu reducerea feminității la ovare, ci o practică liberă și comună a filosofiei, între egali. Tradiția a păstrat numele câtorva așa-zise filosoafe printre pitagoricieni - Theano, Perictione, Phintys, Melissa și Myia; ele străluceau ca sărăcie intelectuală, profesând supunerea față de soț, virtuțile tăcerii, perfecțiunea în ascultare, toleranța față de isprăvile soțului și alte asemenea prostii aferente domesticității conjugale. Istoria epicurismului păstrează numele unor Mammarion, Hedeia, Erotion și Nikidion, Leontion și Themisa, tot atâtea pretinse curtezane cu care, dacă e
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dublată foarte adesea de o ură față de cel care gândește mai departe decât timpul său, care sapă mai adânc, lucrează solitar, fară să-i pese de ce zice lumea despre el. De cele mai multe ori, luciditatea nu-i aduce celui care o profesează decât disprețul mulțimilor, al maselor și al celor care trăiesc din exploatarea mizeriei intelectuale a celor mulți. Foarte adesea, este vorba despre preoți și Bisericile lor, principi și statele lor... -4- Prietene, nu există prieten... Antichitatea s-a aplecat asupra
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
libertinajul în forma lui modernă. în această privință, Lucrețiu este contemporanul nostru. Evident, învățătura lui se află la antipozii creștinismului, care proslăvește virginitatea, celibatul, asceza și se decide să tolereze sexualitatea doar pentru a nu se expune ridicolului de a profesa o doctrină nepracticabilă, față de care credincioșii să-și ia zilnic anumite libertăți! Asociind sexualitatea, iubirea și procreația, supunând de altfel regimul sexual unui a priori sentimental și afectiv, Părinții Bisericii elaborează gândirea dominantă pentru întreaga noastră civilizație. Epicurismul propune o
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
blamului de care era și este încă asociat termenul), ei nu au făcut mai puțin o funcție perfect similară. Lucrul e posibil și în cazul în care unul, ori altul dintre „sofiștii” mai vechi sau mai puțin vechi împărtășește și profesează vederi politice declarat oligarhice. Știm asta de la Marx, cel puțin cu privire la Balzac (mutatis mutandis, pe plan teoretic și el un fel de „sofist”), și tot de la Marx am învățat să judecăm fenomenele dialectic, in actu, prin acțiunea lor practic esențială
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nici o influență asupra drepturilor și îndatoririlor cetățenilor (...) (Constituția Republicii Finlanda, 17 iulie 1919); „Libertatea de conștiință și de religie (...) implică dreptul pentru fiecare cetățean de a alege, de a avea și de a răspândi convingeri religioase sau atee, de a profesa orice religie sau de a nu profesa nici una și de a acționa conform convingerilor sale, cu condiția de a respecta legile statului” (art. 3, Legea privind libertatea religioasă, Republica Rusia, 25 octombrie 1990) (Fonta, 1994). 6. Influența religioasă Influența religioasă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Constituția Republicii Finlanda, 17 iulie 1919); „Libertatea de conștiință și de religie (...) implică dreptul pentru fiecare cetățean de a alege, de a avea și de a răspândi convingeri religioase sau atee, de a profesa orice religie sau de a nu profesa nici una și de a acționa conform convingerilor sale, cu condiția de a respecta legile statului” (art. 3, Legea privind libertatea religioasă, Republica Rusia, 25 octombrie 1990) (Fonta, 1994). 6. Influența religioasă Influența religioasă este un fenomen pregătit, elaborat și are
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
rubrici în revistele „Teatrul”, „Cinema”, „Contemporanul”, „Libertatea”, „Cronica română”. Cea dintâi carte, Vizite, îi apare în 1985. Actorul de mare suprafață, cu voce baritonală, puternică, plină, cu dicție impecabilă, sever și subtil ironic chiar și atunci când interpretează roluri de comedie, profesează o poezie rafinată, cu asociații metaforice căutate, revendicându-se fie din folclor, fie din atenta cântărire a temelor și procedeelor teatrale. Organizate în jurul marii treceri de dincolo de ființă, poemele exprimă o stare melancolică, discretă și tihnită: „dulapurile se sufocă / de
ALBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285229_a_286558]
-
SUA), poetă și traducătoare. Născută din părinți români, emigrați în America, al șaptelea copil din cei zece ai Paraschivei și ai lui Nicolae Mărgineanu, viitoarea scriitoare se întoarce împreună cu mama sa, rămasă văduvă, în ținuturile de obârșie de la Ocna Sibiului, profesând ca învățătoare. A.-M. a făcut studii de teologie la Sibiu (1947) și a urmat la Cluj cursurile Facultății de Filologie (1949). Debutează cu proză pentru copii și cu traduceri în 1933, la „Satul și școala”, ulterior mai semnând sporadic
ADAMS-MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285181_a_286510]
-
București (1949), devenind medic la Institutul de Endocrinologie al Academiei RSR, unde este cercetător până în 1973. Concomitent, până în 1956, a predat și la Catedra de endocrinologie a Institutului de Medicină și Farmacie din București. În 1973 pleacă în Germania, unde profesează ca medic până în 1989, când se stabilește la Bonn și se va dedica exclusiv literaturii. Este membru al Academiei de Științe din New York și al Societății Internaționale de Biometeorologie. Și-a tipărit primele versuri în 1939, în revista „Prepoem”. Editorial
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
la București, absolvind în 1904. Participă la campania din Balcani (1913) și la primul război mondial, fiind decorat cu Steaua României în grad de cavaler și Coroana României. Licențiat în drept la Universitatea din Iași (1920), se înscrie în barou, profesând avocatura. Mutat la București cu gradul de general și cu misiunea de a reorganiza justiția militară (1928-1938), funcționează în paralel ca profesor (1932-1936) la Institutul Superior de Științe Penale al Universității, fiind și autorul unor lucrări de drept militar. Fondează
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
Răul nu provenea nu doar din probabilitatea crescută ca specialiștii și birocrații să ia decizii inadecvate. Această atitudine mai avea alte două urmări. În primul rând, ea reflecta o „neîncredere față de capacitățile creative ale muncitorilor”, ceea ce era nedemn de „idealurile profesate de partidul nostru”. În al doilea rând, și acesta este lucrul cel mai important, Înăbușea spirtul moral și creativ al proletariatului. Frustrați din cauza atitudinii specialiștilor și funcționarilor, „muncitorii au devenit cinici și spun «lasă să aibă ei grijă de noiș
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
lui Eminescu și a lui Caragiale, dar gratulează literați mărunți, din preajma revistelor pe care le conducea. Rar i se întâmplă să revină cu judecăți mai echilibrate, elogiul poeziei eminesciene, rostit în 1889, fiind o astfel de excepție. Poet el însuși, profesează o artă a durității, susținută de vâna satirică, pamfletară a temperamentului. Preferința pentru „o poezie neagră”, „de granit”, „mișcată de teroare și palpitând de ură” (Viersul), aplecarea spre viziunea grotescă și invectiva nestăpânită, fulminantă (Complotul bubei, Odă la ciocoi) îl
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
Mariei (n. Naumescu) și al lui Ion G. Ionescu-Quintus, scriitor și om politic liberal. Absolvent al Liceului „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești (1934) și al Facultății de Drept de la Universitatea din București (1938), obținându-și licența cum laude, a profesat avocatura în Ploiești, începând din 1940. Membru fondator al grupului „Gânduri și rânduri”, se află între cei care întemeiază și editează revista cu același nume (Ploiești, 1937-1938). Întors de pe frontul de Răsărit (va fi decorat mai târziu cu Coroana României
IONESCU-QUINTUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287592_a_288921]
-
I.-R., desfășurată sub semnul școlii critice a „Contemporanului”. Teza de bază de la care tânărul critic purcede privește condiționarea socială, mediată, a artei. Discipol al lui C. Dobrogeanu-Gherea, cu interpretările lui sociologice, el stăruie asupra caracterului de clasă al literaturii. Profesează, nu fără alunecări în sociologism vulgar, o estetică deterministă. Militând pentru o artă cu rădăcini în realitate, intră în conflict cu adepții esteticii junimiste. Adversar pătimaș și adesea incomprehensiv al Junimii, I.R. își însușise totuși, prin Gherea, teoria maioresciană a
IONESCU-RION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287594_a_288923]
-
, Elisabeta (8.VII.1941, București), poetă și prozatoare. Este fiica scriitorilor Magda Isanos și Eusebiu Camilar. După absolvirea, în 1965, a Facultății de Limba și Literatura Franceză din cadrul Universității din București, a profesat în învățământul secundar. A debutat cu un grupaj de versuri în „Iașul literar” (1964), prima ei carte fiind volumul de poezii Orașe nostalgice, apărut în 1969. A colaborat la revistele „Ateneu”, „Orizont”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Sinteze” (Bacău), „Bucovina literară
ISANOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]