119,631 matches
-
connaître de détails pour comprendre les poèmes des dernières années. Une Anti-lecture donc, mais pour cause”. Poemul, apărut în volumul postum Schneepart a fost conceput în timpul șederii poetului la Berlin, în zilele de Crăciun ale anului 1967; Szondi, pe atunci profesor la Universitatea Liberă, l-a însoțit și a fost martorul nemijlocit al episoadelor pe care le-a descoperit apoi ca „infiltrate” în text. Chiar dacă precizează din capul locului că această cunoaștere a datelor reale nu se poate substitui interpretării, el
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
nivelul Franței, Germaniei, Angliei, Italiei etc. Oricine poate constata cu ușurință ce nivel atinsese școala românească în perioada interbelică, ce activitate culturală și științifică se desfășura în liceele României. Dascălii se bucurau de un binemeritat prestigiu în societate. A fi profesor la un liceu cu reputație, și nu erau puține în țară, era un titlu de glorie. Majoritatea profesorilor universitari și-au început cariera ca profesori de liceu; de altminteri, Iorga socotea că nu poate fi un bun titular de catedră
Disciplinele umaniste () [Corola-journal/Journalistic/13611_a_14936]
-
interbelică, ce activitate culturală și științifică se desfășura în liceele României. Dascălii se bucurau de un binemeritat prestigiu în societate. A fi profesor la un liceu cu reputație, și nu erau puține în țară, era un titlu de glorie. Majoritatea profesorilor universitari și-au început cariera ca profesori de liceu; de altminteri, Iorga socotea că nu poate fi un bun titular de catedră universitară cineva care n-a trecut prin învățământul preuniversitar. Nu este cazul să revenim la mentalitatea, seriozitatea și
Disciplinele umaniste () [Corola-journal/Journalistic/13611_a_14936]
-
desfășura în liceele României. Dascălii se bucurau de un binemeritat prestigiu în societate. A fi profesor la un liceu cu reputație, și nu erau puține în țară, era un titlu de glorie. Majoritatea profesorilor universitari și-au început cariera ca profesori de liceu; de altminteri, Iorga socotea că nu poate fi un bun titular de catedră universitară cineva care n-a trecut prin învățământul preuniversitar. Nu este cazul să revenim la mentalitatea, seriozitatea și competența care dominau în școala românească până la
Disciplinele umaniste () [Corola-journal/Journalistic/13611_a_14936]
-
învățământul românesc politicului și birocratismului și să-l reașeze pe coordonate europene. Pentru aceasta, revenirea, sigur cu corecțiile pe care experiența le impune, la reformele introduse de Andrei Marga este un imperativ. De altminteri, ministrul Alexandru Athanasiu este el însuși profesor al Facultății de Drept, Universitatea din București, cu alte cuvinte un umanist conștient de importanța disciplinelor spiritului în formarea personalității. În ceea ce privește reforma declanșată de Andrei Marga, la timpul ei actualul titular al portofoliului a apreciat-o și sprijinit-o în calitate de
Disciplinele umaniste () [Corola-journal/Journalistic/13611_a_14936]
-
Universitatea din București, cu alte cuvinte un umanist conștient de importanța disciplinelor spiritului în formarea personalității. În ceea ce privește reforma declanșată de Andrei Marga, la timpul ei actualul titular al portofoliului a apreciat-o și sprijinit-o în calitate de coleg de cabinet al profesorului clujean. Să sperăm că desemnarea sa, adică a unei persoane care cunoaște bine reforma realizată în precedenta guvernare, are semnificația reluării procesului de restructurare în spirit european a învățământului, proces abandonat după alegerile din 2000. Învățământul este un domeniu de
Disciplinele umaniste () [Corola-journal/Journalistic/13611_a_14936]
-
bunele moravuri ale societății. Să ne amintim că și numele lui Titu Maiorescu a fost implicat de Nicolae Ionescu (unul din colegi) într-un scandal de la Școala Centrală de Fete din Iași, în urma căruia a fost suspendat din funcția de profesor. Tot atunci poznașul Creangă citea la „Junimea” îndrăzneața Poveste a poveștilor, care a circulat în epocă doar în exemplarele „ad usum delphini” și care nu a mai fost publicată decât în 1939 la Fundațiile Regale și apoi abia după 1989
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
din cărțile lui Eliade, astfel încât se produsese o relativă deviere în receptarea și interpretarea textelor. De exemplu, în cazul Domnișoara Christina, “pornografia” surclasase orice discuție despre limitele și posibilitățile literaturii fantastice în sine. Cum atacurile vin din garda veche, de la profesorii atacați și de “criniști”, Eliade se aștepta la o susținere din partea congenerilor săi, care însă tac, aflăm tot din Memorii. Eliade va interveni făcând o distincție între scriitorii care introduceau scene ale corporalității din rațiuni de logică internă a textului
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
prin 1933, la Paris, Premiul „Celui mai optimist roman al anului”. Spuneam că personalitatea prințului Ghyka este extrem de atrăgătoare. Cum altfel ar putea fi atâta timp cât în el se împacă aventurierul cu omul de știință, figurantul de pe platourile de la Hollywood cu profesorul universitar de estetică sau cariera diplomatică și militară cu cea literară și filosofică? Cu profilul unui Buddha, cu simplitatea și simpatia cu care descrie lumea, cu arta desăvârșită a relațiilor interumane (afară de aristocrația europeană pe care o cunoscuse datorită statutului
Lumea, scoica lui Matila Ghyka by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13638_a_14963]
-
posesorul premiului II, a intrat mai degrabă în rolul cameleonului, iar ceilalți nouă și-au adus în arșița verii și în împărăția apelor, acolo unde Marea și Dunărea se întîlnesc într-un spectacol irepetabil, rețetele de atelier studențesc, iubirea față de profesori și angoasele de cămin cu dotări sumare.
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
aveau loc fiecare a doua sîmbătă după-amiază în locuința criticului, din Bulevardul Pache. Viața cenaclului nu avea nimic programat, orînduirea manuscriselor ce se citeau era o improvizație înțelept vegheată de Vladimir Streinu. Acesta, pe care eu și Tonegaru îl numeam «profesorul», cu o gesticulație olimpiană a gîndirii, și Șerban Cioculescu, lansînd sentințe subtile din care nu lipsea de obicei sarea calamburului, conduceau discuțiile dintr-o perspectivă critică elevată, uneori marcată de o valoroasă și îndreptățită aristocrație a spiritului”. Într-o duminică
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
piața cărții apar nenumărate ghiduri de dezvoltare personală și autocunoaștere, scrise, pe înțelesul marelui public, de psihologi, educatori, terapeuți etc. (și la noi, de exemplu în seria „Humanitas practic”, au fost traduse multe titluri din această categorie). Martin E. P. Seligman, profesor la Universitatea Pennsylvania și fost președinte al Asociației psihologilor americani a propus, la sfîrșitul anului trecut, o nouă abordare terapeutică a suferințelor nevrotice, prin prisma psihologiei pozitive. Cartea lui apărută la Free Press, purtînd lungul titlu Authentic Happiness: Using the
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13628_a_14953]
-
Mihail Sadoveanu, îl răsplătește cu un premiu pentru cercetări istorice. Și în presa străină (franceză, belgiană, elvețiană, austriacă, bulgară, cehă) apar consemnări elogioase despre activitatea lui Bezviconi”. Între timp editase, cu sacrificii, revista „Din trecutul nostru” (Chișinău, 1933-1939). Apreciat de profesorul Iorga, va fi chemat de acesta la Institutul pentru studiul istoriei universale și va deveni membru în societăți științifice străine. Tînărului i se deschidea o carieră strălucită, datorită puterii sale neobișnuite de muncă și inteligenței. Dar, odată cu venirea comuniștilor la
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
literar" unde, începând din 1994 și până în anul 2002, a publicat numeroase pagini memorialistice, cronici literare dar și senzaționale, neștiute documente, precum și amintiri pline de haz însoțite de desenele prietenului său din tinerețe Eugen Ionescu. Odinioară, Lucian Boz urmase cursurile profesorilor Stoicescu, Dongoroz, Istrate Micescu, Vermeulen - astfel cucerise o diplomă de absolvent al Facultății de Drept... Dar Lucian Boz în loc să practice magistratura ori avocatura - s-a apucat să pledeze și să judece nu împricinații ci poeții, prozatorii - făcându-le uneori aspre
Amintirea lui Lucian Boz by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/13763_a_15088]
-
dicționar și acela), ori din literatura sa de călătorii. Din palmaresul numeroaselor piese ale savantului istoric este lăsată de o parte cea mai valoroasă, în opinia noastră, și anume Doamna lui Ieremia Vodă. Despre bogata recoltă în drame istorice ale profesorului, un spirit răutăcios din epocă afirma că, împovărat de lucrări ce nu-i lăsau o clipă liberă, Nicolae Iorga își rezerva pentru piese lungile călătorii prin străinătăți cu trenul. Atunci, le șuiera prin somn, în timp ce, un secretar, meșter în alexandrini
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
Citeai "România literară", întotdeauna de la sfîrșit spre început, nu ratai niciodată cronica lui Manolescu și tableta lui Bogza, sau emisiunile de la "Europa liberă" Actualitatea românească și Teze și antiteze la Paris. Încă din studenție simțeai că participi la marea cultură, profesori pe care îi respectai îți spuseseră că îți citesc articolele, intrai în altă categorie, așa că nu-ți pierdeai vremea, ca majoritatea prietenilor tăi cu tot felul de chestii frivole cum ar fi fetele de vîrsta ta. De-ai mai putea
Pagina albă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13774_a_15099]
-
e o povară, e o responsabilitate, e un blestem, poate să ne aducă bucurii foarte mari, poate să ne aducă suferințe îngrozitoare, e ca o graviditate monstruoasă pe care o purtăm. D.P.: Ai fost cea care ai ținut Laudatio pentru profesorul Nicolae Balotă, la primirea titlului de Doctor Honoris Causa al Universității "Babeș-Bolyai". La apariția ta în Aula Magna, s-a creat spontan o rumoare de simpatie, lumea a început să se foiască, pentru că n-aveai cum să fii recunoscută imediat
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
la intrare s-a transformat instantaneu într-o tăcere absolută, în clipa în care ai început să citești Laudatio, iar textul a fost îndelung aplaudat. Tocmai de aceea insist: care este poziția femeii în universitate? Cum te simți tu, ca profesor universitar, între foarte mulți bărbați? Percepi cumva din partea lor o neîncredere în capacitatea, în prestația ta intelectuală? M.P.: Eu nu sînt atentă la reacțiile colegilor, eu sînt atentă la reacțiile studenților. Iar cu studenții am relații foarte bune. Mă simt
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
Echinoxul", nu uit că a dat mari personalități, iar eu îmi iau ca model valorile ei de vîrf. D.P.: Te simți bine acolo, e mediul tău. M.P.: E locul meu, e rostul meu să predau. Eu am fost multă vreme profesor de liceu și credeam că nu-mi place, deși, de fapt, îmi plăcea foarte mult, ca dovadă că în unicul an în care n-am predat, în 1990, cînd am ieșit din învățămînt, am fost foarte tristă. Cînd a început
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
cînd am ieșit din învățămînt, am fost foarte tristă. Cînd a început școala, în septembrie, și toată lumea mergea la școală, numai eu nu, m-a apucat jalea și dorul de a preda. Atunci am descoperit că îmi place să fiu profesor, că îmi place să predau, că am nevoie de copii sau de studenți în fața mea. Eu am nevoie să comunic. Să comunic, să explic. Mă pregătesc pentru toate cursurile, chiar dacă e același curs pe care îl reiau a doua și
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
munca. D.P.: În același timp, știi să rîzi cu o poftă cum eu n-am rîs niciodată. Ce anume te face să rîzi? M.P.: Cînd eram copil și mergeam la școala din Jucu, în clasele primare și gimnaziale, aveam un profesor de matematică, domnul Runcu, cu care făceam geometrie și algebră, și care, din cînd în cînd, ne spunea glume. Era un om minunat. Eu rîdeam atît de tare încît se auzea peste trei săli de clasă, deși zidurile sînt groase
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
fost o chestie colosală, parcă eram în străinătate. Mă atrăgeau, în special, săsimea și civilizația germană. Nimeni nu știa că scriu poezii și erau, ce e drept, proaste. Și culmea, plimbându-mă eu așa, singur, mă întâlnesc cu directorul liceului, profesorul Bălăceanu, de limba română. Îl salut, luându-mi șapca neagră cu bentiță galbenă de pe cap, și el zice: Băiețică, dar tu ce cauți aici?. Eu m-am pierdut și am tăcut, lăsând capul jos, pentru că directorul crezuse ori că fumam
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
și el zice: Băiețică, dar tu ce cauți aici?. Eu m-am pierdut și am tăcut, lăsând capul jos, pentru că directorul crezuse ori că fumam, ori că aveam întâlnire cu vreo fată. Și nu era nici una dintre acestea. După care, profesorul Bălăceanu zice: Or scrii poezii?. La care, eu n-am spus nu, ci am lăsat capul și mai jos. El m-a mângâiat pe cap și mi-a spus la revedere. A doua zi, luni, în timpul orelor, a venit la
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
crede că vei fi poet, pentru că erai foarte romantic. Eu am fost foarte intrigat și fericit chiar. Așa că am înțeles să scriu, și mai abitir, poezii aiurite și slabe, de adolescent. Devenisem poetul liceului. Trec șase luni sau mai mult. Profesor de limba franceză era chiar un francez, monsieur Landry, venit printr-un schimb franco-român de profesori. Un tip înalt, frumos, distins, cu o mustăcioară și care preda altfel, era foarte popular, foarte apropiat de noi. Rupea și binișor românește. Într-
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
chiar. Așa că am înțeles să scriu, și mai abitir, poezii aiurite și slabe, de adolescent. Devenisem poetul liceului. Trec șase luni sau mai mult. Profesor de limba franceză era chiar un francez, monsieur Landry, venit printr-un schimb franco-român de profesori. Un tip înalt, frumos, distins, cu o mustăcioară și care preda altfel, era foarte popular, foarte apropiat de noi. Rupea și binișor românește. Într-o zi, ne-a dat un extemporal de 10 minute, în limba română, așa cum obișnuia el
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]