1,903 matches
-
Balaam din Numeri 24,4.16, apoi că arhaism în Rut 1, 20.21, în paralelisme poetice în Ps 68/67,15; 91/90,1 și de pește treizeci de ori în Iov (5,17 etc.); mai rar în cărțile profetice: Ioel 1,15 = Isaia 13,6 și Ezechiel 1,24. Biblia de la Ierusalim nu găsește de cuviință să traducă acest nume, iar în notă la Gen 17,1 declară inexacta traducerea lui cu „Dumnezeul Atotputernic”, sensul lui Šaddai fiind incert
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a plasa acest nume în poziția de maximă accentuare pe care o are în ebraică, si anume la sfarsitul frazei. Din punct de vedere gramatical, ’eƒ": este și adjectiv și numeral 196. Semnificație: unic. 3.1.5.2. În oracolele profetice, Dumnezeu spune uneori despre sine: mibbal‘aday ’Qyn ’elohm (e.g. Is 43,10; 44,6): „în afară de mine nu este dumnezeu”, expresie similară cu numele divin din Coran, L" il"ha ’ill" Huwa. 3.1.6. Transcendent și totodată prezent
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
soteriologic: exilații se vor întoarce și destinul lor este rezultatul unui nou act creator al lui YHWH (Is 48,7), natura însăși va fi înnoita (Is 41,20), Ierusalimul va fi o nouă creație (Is 54,16). Iar în textele profetice post-exilice, actul creator al lui Dumnezeu exprimat de acelasi verb este transferat la sfarsitul timpurilor (Ier 31,22), cănd întregul univers va fi creat din nou (Is 65,17-18)212. În scrierile sapiențiale apare ideea de creare individuală a fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
drept și mântuitor nu este altul afară de Mine!” (t.n.) ‚annón YHWH we țaddq wQ’lohQynó meraƒQm (Ps 116/114,5): „Îndurător și drept e Domnul, Dumnezeul nostru este milostiv.” (t.n.) Această din urmă tema începe în literatura profetica și sapiențiala și devine dominantă în Noul Testament. Ps 145/144,17 rezumă toate manifestările dreptății divine: Țaddq YHWH be-kol der"k"yw we-ƒ"s: be-kol mă‘aœ"yw: „Drept este Domnul în toate căile sale și bun în toate
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și de ambiții retorice, Platon se refuză constant unei posterități indiscrete, dar prea puțin fidelă nedumeririlor esențiale. Acest refuz, marcat de complezență ironică, i-a rezervat peste timp privilegiul rarisim de a nu dezamăgi nici un interlocutor decent. Lipsa de serenitate profetică a Dialogurilor îngăduie, în ceea ce-l privește pe Platon, chiar și divorțurile amiabile. Născut cu peste două milenii mai devreme decât cei mai mulți dintre partenerii săi de dialog, Platon le rămâne, în manieră principială, contemporan. Lumea noastră e plină de semnele
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
societatea americană. A luat poziție, la modul polemic, împotriva unei anumite forme de empirism inspirate de lucrările lui Lazarsfeld, dar și împotriva teoriei generale așa cum o concepea Parsons. Pe de altă parte, i se datorează o punere în gardă aproape profetică în privința birocratizării cercetării și un foarte frumos text anexat cărții sale L’Imagination sociologique ce tratează „meseria de intelectual”. Lucrări principale: White Collar (1951), Les Cols blancs (1966), The Power Elite (1956; traducere în limba franceză: L’Elite du pouvoir
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
maniheismului chaldeean - secolul III al erei noastre - este și el coborâtor din aceste influențe amestecate atunci când opune binele și răul pe același principiu ca și gnosticii. Luptă între Lumini și Tenebre la Ormuz și Ahriman la perși, mesianism apocaliptic și profetic venit din Palestina, inițieri și practici comunitare secrete asemănătoare celor ale discipolilor lui Orfeu, dar și cosmogonii moștenite de la Pitagora și Platon, iată tot atâtea piste care trebuie adâncite pentru a descurca ițele originilor gnozei. Iar apoi să semnalăm în ce măsură
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și dintre cele mai complete studii despre perioada revoluționară, concluziona că „rolul jucat de Lenin și de bolșevici În răsturnarea țarului a fost neglijabil” și că, Într-adevăr „bolșevismul a preluat un tron rămas neocupat”. Iar Lenin nu fusese comandantul profetic care să poată vedea clar situația strategică. În ianuarie 1917, cu o lună Înainte de Revoluția din Februarie, el scria Întristat: „S-ar putea ca noi, cei din generația mai În vârstă, să nu vedem bătăliile decisive ale revoluției viitoare”. În
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
la un an după preluarea puterii de către bolșevici În octombrie 1917, Rosa Luxemburg Îl ataca pe Lenin În exact aceeași termeni. Avertismentele ei cu privire la direcția În care se Îndrepta dictatura proletariatului, venite la atât de puțin timp după revoluție, par profetice. Ea considera că Lenin și Troțki răstălmăciseră complet Înțelesul corect al dictaturii proletariatului. Din punctul ei de vedere, aceasta Însemna conducerea de către Întregul proletariat, ceea ce presupunea acordarea celor mai mari libertăți politice tuturor muncitorilor (totuși nu și claselor inamice), astfel Încât
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de negociere cu organele de stat, În numele femeilor muncitoare care organizaseră creșe și cantine. În cele din urmă, Opoziția Muncitorească a fost scoasă În afara legii, iar Alexandra Kollontai - redusă la tăcere, nu Înainte, Însă, de a lăsa moștenire o critică profetică. Pamfletul ei ataca partidul de stat, pe care Îl compara cu un profesor autoritar, cam În aceeași termeni ca și Luxemburg. Autoarea se plângea, mai presus de toate, de faptul că relația dintre comitetul central și muncitori devenise unilaterală, de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Historical Consequences Falsify Ideas? Or, Karl Marx After the Collapse of the Soviet Union”. Lucrare prezentată la Political Theory Workshop organizat de Departamentul de științe politice din cadrul Yale University, New Haven, 1976. În acest context, un document-cheie Îl reprezintă lucrarea profetică și dizidentă a lui Raymond Aron, The Opium of Intellectuals, traducere de Terence Kilmartin, Secker and Warburg, Londra, 1957. Cu cât proiectele sunt mai vaste, mai centralizate și necesită mai mult capital, cu atât atrag coordonatori mai puternici și mai
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și ea poetică - a divinității. La înaltele țeluri morale ale poeziei, în concepția sa s-a adăugat mesianismul lui Hugo, sporind și aureolând imaginea poeziei ca nobilă armă de luptă pentru civilizare, emancipare națională și cultură. Poetul devenea un geniu profetic ce pășește înaintea popoarelor „cu lira în mână”, creator de limbă, de legi și de religii. Mereu preocupat de îndrumarea vieții artistice și de educarea publicului, H.-R. a scris numeroase articole, prefețe, prelegeri care cuprind expuneri de principii estetice
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
evidență necesitatea propovăduirii principiilor de dreptate, pace și înțelegere, noțiuni pe care foștii profesori nu le accentuaseră în cursurile lor. De aceea, credea N. Nicolaescu, învățământul teologic avea nevoie de o schimbare: „Astăzi, când vedem împlinindu-se întocmai aceste cuvinte profetice, să ne aducem aminte că cei dintâi creștini s-au recrutat dintre pescari, plugari, muncitori manuali, hamali, sclavi, liberți și oameni săraci din popor, care năzuiau spre fericire, pace, dreptate și prosperitate nu numai în viața viitoare, ci și în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ale lumii asiatico-mediteraneene și anume rolul izbăvitor al celui Drept („alesul“, „unsul“, „neîntinatul“, „trimisul“) pe care îl asimila însă cu proletarul 127. În plus, el îmbogățea acest mit străvechi cu o întreagă ideologie mesianică, iudeo-creștină: pe de o parte, rolul profetic și funcția soteriologică pe care i le recunoaște proletariatului, pe de altă parte, lupta finală dintre Bine și Rău, asemuită fără greutate cu înfruntarea apocaliptică dintre Cristos și Anticrist 128. Nu este lipsit de importanță faptul că Marx preia speranța
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
conștiința națională labilă“, care merită o stăruință specială în dezbaterea de idei cu privire la geneza comunismului românesc. La finele acestor raționamente, Cioran pune o concluzie menită să genereze noi întrebări: „România are enorm de învățat de la Rusia“13. Încă o cugetare profetică? România va învăța de la Rusia bolșevică, peste doar câțiva ani, cum se poate distruge o societate în temeiul unui nou „ideal de împrumut“, de această dată integral fals. Dar Emil Cioran nu este singurul intelectual român care a desperat din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la mamă și apoi la femeie bătrînă reprezintă fazele arhetipale din viața unei femei. Spiritul de femei În vîrstă de dezvoltă În femeie În perioada postmenopauză, conform lui Leslie Kenton, și aceasta devine „profundă și spontan sexuală, asertivă, directă, incoruptibilă, profetică, intuitivă și liberă... calitățile ce sînt cele mai Înspăimîntătoare pentru cultura patriarhală În care trăim ”8. La mijlocul perioadei menopauzei mele, ce implica multiple provocări emoționale și fizice, o nouă energie părea treptat să se ivească, o forță ce părea să
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
romantică, de mare efect, cea a unei profeții critico-poetice, facerea textului de către Hermeneut, un fel de Înger al reprezentării trimis la judecata textelor, zburând peste tomurile mucegăite de critică și coborând În noi ca o rugăciune senzuală. Dar iată, chimvalul profetic se face harfă, atenție la erupția de metafore și la jocul acestora. E o combinație extravagantă, concettistă, ce ambiționează să spună tot, consumând toate formele discursului critic, ducându-ne la tăcerea din fața sublimului (textului poetic). Nu e prea mult? Dar
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Întrebării: chiar nu mai există tragism În istorie? Nicolae Turcan: Asta vine să Întâlnească o altă Întrebare pe care voiam să o pun, În legătură cu geneza locurilor memoriei. Există personaje privilegiate care pot, printr-o anumită forță, printr-o anumită capacitate, profetică, de forță, să impună un anumit loc al memoriei? Există un anumit punct de plecare legat, spre exemplu, de un personaj istoric cu o anumită forță sau locurile memoriei se nasc la niveluri colective, În relații interpersonale, fără aportul vreunui
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
încheierea la biografia lui Possidius pe care o vom cita mai jos, la pagina ???. În opera sa, Augustin examinează întreaga Carte a Psalmilor și nu doar secțiuni ale acesteia, așa cum se făcuse până atunci. În schimb, dintre cărțile biblice, cele profetice nu s-au bucurat de o atenție particulară din partea lui Augustin, așa cum se întâmplase în cazul lui Ieronim. Cercetătorii au observat că aceasta este o atitudine specifică pentru exegeza occidentală: Ieronim, care constituie o excepție, trebuie considerat un exeget inspirat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de entuziasm a creștinilor pentru a sublinia starea gravă în care se găsea Biserica. b) Către Biserică O astfel de atitudine, după cum se vede, nu e doar moralizatoare, așa cum au observat cei mai mulți cercetători, ci și foarte angajată: e o atitudine profetică, așa cum bine a înțeles Leonardi. Într-adevăr, e tipică pentru profet acuzația de idolatrie adresată lumii ne-creștine, îndepărtate de Dumnezeu; și tocmai în starea aceasta se găsește chiar Biserica. În patru cărți, din care prima e dedicată laicilor, cea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dumnezeu a devenit creștinul, clericii nefiind excluși, adică aceia pe care Cassian îi voia ca pe niște sfinți. c) Cârmuirea lui Dumnezeu Opera cea mai cunoscută a lui Salvian, în care este reluată și extinsă în mod totalizator această viziune profetică, este Cârmuirea lui Dumnezeu (De gubernatione Dei) care mai poartă și un alt titlu, Judecata de-acum a lui Dumnezeu (De praesenti iudicio). Cârmuirea lui Dumnezeu e cea care susține lumea și nu cea omenească, pe care Salvian o vedea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care, în sine, nu e foarte semnificativ, este important măcar pentru faptul că a făcut să ne parvină unele din interpretările lui Tyconiu. Comentariul lui Primasius este foarte alegorizant pentru că el are intenția de a face o legătură între textul profetic și Biserica din vremea sa ori cea de la începuturi. Spre deosebire de Tyconiu, Primasius nu descoperă în textul Apocalipsei evidentele referiri la Imperiul Roman. Scriitorul își încheie opera cu un rezumat de teamă să nu se întindă prea mult. Primasius a mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
minori. În prefețele celor două scrieri, Chiril recunoaște că alții au făcut acest lucru înaintea lui, însă speră să poată spune ceva nou și (așa afirmă în comentariul la cei 12 profeți) să contribuie la clarificarea pasajelor obscure ale discursului profetic. Efrem din Antiohia (în Fotie, Biblioteca, cod. 229) și florilegiul intitulat Doctrina Sfinților Părinți despre întruparea Logosului atestă că Chiril a comentat și Psalmii, iar în unele manuscrise ce conțin serii de pasaje biblice s-au găsit și comentarii fragmentare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
exegetul trebuie să procedeze ca albina, adică să aleagă și să pună la un loc acele lucruri din Sfintele Scripturi care pot ilustra misterele referitoare la Cristos (Comentariu la Iona, ed. Pusey, vol. I, pp. 562-565). Spre deosebire de elementele narative, discursul profetic nu are nevoie, crede Chiril, de interpretarea alegorică pentru a dezvălui un sens cristologic, caracteristica sa fiind tocmai faptul că este o profeție despre Cristos. În acest sens, deși se bizuie oarecum pe alegorie, comentariul lui Isaia pune în evidență
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
călugăr la Tyr, apoi în Palestina, la laura lui Gherasim în apropierea Iordanului, înainte de a întemeia, prin 520, propria sa mănăstire la Sindenai, la nouă kilometri de Cezareea (în Palestina). După cum spune Evagrie Scolasticul (Istoria Bisericii IV, 7), avea calități profetice și a anunțat cutremurul care a distrus Antiohia în 528. Probabil că nu a scris nimic, dar au rămas de la el niște Capitole (kephalaia e unul din titlurile din manuscrise; primul editor, în 1683, a intitulat scrierea Alloquia, „Conversații” și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]