701 matches
-
brațe de schelet; de multe ori am așteptat dintr-acolo, cu fior adânc, cele mai arzătoare ceasuri ale anilor mei de-atunci. O istorie de demult, 1908 Fiorul a apărut prima dată în Viața românească, nr. 10 din octombrie 1907. Profira Sadoveanu notează că o anume Polixenia, „femeie simplă“, ar fi fost modelul real. Codrultc "Codrul" Eu știu de la bunicul Manole multe istorii vechi. Deștepta el din când în când lumea lui, a tinereții, adormită în veșnică liniște - și totdeauna când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dânsa de întâmplare. Ochi de urs, 1938 24 iunie a apărut prima dată în Însemnări ieșene, nr. 4 și 11/1938. 24 iunie 1937 este chiar data reală a unei vânători în bălțile Dunării. Nuvela a fost scrisă la Copou. Profira Sadoveanu își amintește vorbele prozatorului adresate celor care îi admirau această povestire: „Eu n-am nici un merit. Am spus toate așa cum s-a întâmplat și atâta tot“. „Una dintre capodoperele lui cel mai puțin știute, sintezăde descriere și de invenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
loc de casă iaste lângă Vasile ciubotariul... ci iaste împotriva Ciubotării. Și acest zapis s-au făcut... dinainte preutului Ion de la Curălari, și dinainte preotului Roman de la Curălari și... a Radului ciubotariul”. Tot despre această uliță aflăm și din zapisul Profirei și a fiului ei Ștefan Canano condicar de divan, făcut la 9 mai 1772, prin care vând lui Mihai o dugheană în Ciubotărie. Când a dat cu ochii de Baia turcească, fata m-a întrebat cu o curiozitate demnă de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
am avut cinstea să te întâlnesc; pentru că, ori de câte ori mă abăteam pe aici cu treburile tainului, îmi făcea față jupâneasa Ilinca. Prea bine mă înțeleg eu cu această jupâneasă, cu toate că se arată cu mult mai strânsă la mână decât era jupâneasa Profira, cea dinaintea ei cu vreo zece ani. Mai dând unul, mai lăsând altul, am ajuns a fi și cu jupâneasa Ilinca în bună prietenie. Numai cât am s-o ocărăsc pentru că te-a ținut atâta vreme departe de ochi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vechi. [3] Doi oameni merită spânzurați în această țară de felinare prin linch-justitz ca-n America, C. A. Rosetti și Boerescu. Unul pentru că e grec, arhigrec, o canalie care-a făcut din fiii lui pungași și din fata lui o curvă (Profira), altul pentru ea e lacheul galonat al Austriei pentru // [că] spurcă numele român fondând societăți jidovite, pentru că acestui secui [î]i pute sufletul și inima de vicleșug cum îi put picioarele. ["RASĂ DE PEZEVENCHI"] 2292 Ca un băiat de grec
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
fundul mării Și în palate splendizi de cristal, Când vîntu-a trece peste-a apei ării Tu-i auzi cântarea lui pe val; Ți-i închina viața ta visării, 270Vei fi oceanului monarchul pal... Ți-oi da palate de mărgean și profir Cu bolți lucrate numa-n aur d-Ofir. Ca să-mi ajungi nevrednica-mi iubire Ai părăsit al cerurilor cort - 275Dar nu e chipul tău cel peste fire Ce-n fundul sufletului meu îl port. O geniul meu, mi-e frig L-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
săracă. Iar Ghițișor i-a dat hectarul lui din Rotonda lui fiică-sa cea mai mică, adică Mariei. Odată cu cooperativizarea agriculturii, țăranii au fost nevoiți să-și ia tălpășiță către oraș. Gheorghe al lui Ghițișor, după ce s-a însurat cu Profira lui Tortabeci, cu care s-a mutat într-un canton la Ghițișor, a plecat la Iași la lucru, mai precis la Ciurea, la făcut butoaie și o dată la o săptămână sau la două venea și el la Profira lui. Nu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
însurat cu Profira lui Tortabeci, cu care s-a mutat într-un canton la Ghițișor, a plecat la Iași la lucru, mai precis la Ciurea, la făcut butoaie și o dată la o săptămână sau la două venea și el la Profira lui. Nu mică i-a fost surpriza când l-a găsit pe Ghițișor în pat cu Profira, amândoi în pielea goală. Catrina știa de Ghițișor al ei că trage la rame la noră-sa Profira, dar nu-i spunea lui
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
la Iași la lucru, mai precis la Ciurea, la făcut butoaie și o dată la o săptămână sau la două venea și el la Profira lui. Nu mică i-a fost surpriza când l-a găsit pe Ghițișor în pat cu Profira, amândoi în pielea goală. Catrina știa de Ghițișor al ei că trage la rame la noră-sa Profira, dar nu-i spunea lui fii-su Gheorghe, că o bătea cu funia udă Ghițișor. Gheorghe a vrut să o lase pe
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
două venea și el la Profira lui. Nu mică i-a fost surpriza când l-a găsit pe Ghițișor în pat cu Profira, amândoi în pielea goală. Catrina știa de Ghițișor al ei că trage la rame la noră-sa Profira, dar nu-i spunea lui fii-su Gheorghe, că o bătea cu funia udă Ghițișor. Gheorghe a vrut să o lase pe nevastă-sa, dar frații ei își aveau casele gard în gard cu al lui Ghițișor. Și a promis
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Nu tu ești tatăl meu ... Ghițișor e tatăl meu. La un moment dat, după ce Catrina a căzut bolnavă, Gheorghe a ieșit la pensie pe caz de boală, că a înnebunit de câte i-a făcut Ghițișor. Pentru a fi lângă Profira lui, după câțiva ani de la moartea Catrinei, a căzut și Ghițișor la boală și a zăcut la pat mai mult de șapte ani și nu-l mai strângea Dumnezeu și cu chiu cu vai a acceptat să se spovedească. Mărturisind
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
anilor. Grădina lui Cioabă era destul de mare, toată era plină cu copaci, avea și vie în câmp, nu era un om rău sau zgârcit. Cu baba lui a avut o familie unită, iar copii lui au fost: Tudor, Anica, Gheorghe, Profira, Dumitru și Vasile, care au rămas în casa bătrânească, cu fântână în curte, cu budui din piatră cioplită ce se află în stânga casei. Tot în stânga se află și ulița pe care urcă dimineața vitele satului spre pășune, iar seara cobor
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
zâmbet care-i alungară îndată urâtul. Era subțirică, desculță și cu o băsmăluță albastră legată cochet pe cap. ― Ascultă, fetițo, îi zise oprind-o. Ești de aici, de la curte? ― Sunt numai de câteva zile, răspunse fata. M-a adus tușa Profira, a de-i bucătăreasa boierului ăl bătrân, că de mult mă tot chema să viu negreșit, să-i dau ajutor, că tare i-e greu și deloc nu se învoiește cu celelalte fete... ― Și cum te cheamă? ― Marioara! zise ea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e greu și deloc nu se învoiește cu celelalte fete... ― Și cum te cheamă? ― Marioara! zise ea, adăugând după o scurtă pauză: A Irinii lui Vlad Ciungu. Maică-mea, că tăicuțu a murit acu patru ani, e soră cu tușa Profira. ― Ei, bravo, Marioara, făcu tânărul, ocrotitor. Dar pentru că ești fată așa de drăguță, spune-mi, aveți învățător în sat? ― Cum nu, conașule! Avem. Foarte de treabă și tânăr. E chiar de aici, și-i însurat, și-i trăiesc părinții, că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aproape de capul satului, înspre Ruginoasa. Îndată ce se depărtară puțin de horă, Petre întrebă: ― Marioara pe unde-o fi, mamă, că n-am zărit-o printre fete? Pe când Smaranda îi spunea că pe Marioara a luat-o la curte mătușă-sa Profira, bucătăreasa, și are o simbrie bună și muncă ușoară, Pantelimon își aduse aminte că, de dragul lui Petrică, a uitat pe Domnica. Din urmă se auzea iar cântecul lăutarilor, semn că hora reîncepuse. Pe lavița de lângă poarta ogrăzii, la sediul postului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
maică-sa, care se arătă foarte bucuroasă de gândurile feciorului. Ea l-a îndemnat destul și, de-ar fi ascultat-o, azi ar fi așezat gata. Smaranda începu a doua zi tocmeala cu mama Marioarei și apoi cu mătușă-sa Profira. Fiindcă se afla în toiul tocmelii când l-a întîlnit Chirilă Păun și i-a spus lui ce-a pătimit de la arendaș, Petre i-a răspuns scrîșnind: ― De, nea Chirilă, eu nu I-aș fi iertat, măcar de m-ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu l-a întrebat pe el: ― Stai, cucoane, să te lămuresc eu, că dânșii sunt proști și nu... ― Eu cu oameni necuviincioși și fără obraz nu vorbesc, zise bătrânul Miron, măsurîndu-i cu dispreț, și apoi urmă către ceilalți: Spune tu, Profire, vasăzică... Ascultând spusele încurcate ale celor întrebați, Miron Iuga simțea cum i se urcă tot sângele în obraz. Îndrăzneala lui Trifon îi fierbea creierii, oricât se sforța să se calmeze și oricât își dădea seama că ticălosul înadins caută să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mâinile la spate. Acuma zăcea întins, cu mâinile pe piept, pe canapeaua dintre două ferestre. Hainele îi erau mânjite de pământ, iar pe față parcă purta o mască de lut. Bătrânul vizitiu Ichim l-a cules dintre picioarele țăranilor, bucătăreasa Profira a așternut cearșaful alb pe canapea și i-a aprins la căpătâi o lumânare a cărei flacără se perpelea între ferestrele sfărâmate. Profira se trudea să curățe puțin pământul de pe hainele și figura mortului. Primarul Ion Pravilă, aflat acolo printre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
față parcă purta o mască de lut. Bătrânul vizitiu Ichim l-a cules dintre picioarele țăranilor, bucătăreasa Profira a așternut cearșaful alb pe canapea și i-a aprins la căpătâi o lumânare a cărei flacără se perpelea între ferestrele sfărâmate. Profira se trudea să curățe puțin pământul de pe hainele și figura mortului. Primarul Ion Pravilă, aflat acolo printre alți oameni, îi zise domol: ― Lasă, muiere, lasă-l să se odihnească așa cum a orânduit Dumnezeu... Voia să spună că până va veni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rosti aspru: ― Care n-aveți treabă aici să faceți bine să ieșiți afară! Nu mai așteptă să vază dacă I-au ascultat, ca și când ar fi fost sigur că așa va fi. Și în curând mortul rămase numai cu Ichim, cu Profira și cu Marioara să-l privegheze. Petre, cu același glas hotărât, cărăbăni pe toți țăranii care mai rătăceau prin casă. Când ajunse în cerdac, se întîlni cu o ceată care nu se îndura să plece cu mâna goală. Se înfurie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
până la Costești. Trimise pe Marioara să ceară un rând de haine, oricât de rupte, de la unchiul ei și să le aducă prin dos, să n-o vadă nimeni, făgăduindu-i o răsplată bună și recunoștință veșnică. Cu hainele veni însăși Profira, să-i ia în schimb pe cele nemțești, ca să nu păgubească dacă cumva contabilul nu s-ar mai întoarce. ― Ei, țațo Profiro, Dumnezeu să-ți răsplătească binele ce mi I-ai făcut, că mi-ai salvat viața! zise lăcrimând și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
da toată cinstea creștinească! Ș-apoi după-amiazi avem înmormîntarea femeii lui Melentie... Hai, hai! Mergea greu și se sprijinea în cârjă și se oprea să se odihnească pe drum. La curtea Iuga se mărise gălăgia. Castelul ardea mereu, înfundat. Bucătăreasa Profira sărută mâna preotului și-l conduse în odaia mortului. ― Of, Doamne, Doamne, amară soartă ai hărăzit omului! bolborosi preotul, punîndu-și patrafirul, după ce s-a uitat o clipă la cadavrul boierului Miron. Ascunse sunt cărările tale, Doamne, blagoslovit fie numele tău
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
băgare de seamă, ca un cercetător străin, întorcînd capul când încoace, când încolo, fără a zăbovi însă lângă ruine. Deodată din ograda argaților apăru logofătul Leonte Bumbu, speriat, parcă nu și-ar fi crezut ochilor, iar din conacul vechi bucătăreasa Profira, care începu să bocească cu un glas răgușit ca de bărbat, repezindu-se să sărute mâna și umplîndu-i-o de lacrimi. Tânărul Iuga puse câteva întrebări și ascultă răspunsurile cu o figură rece, ca și când le-ar mai fi auzit sau nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca un aghiotant credincios. În partea cealaltă, până la gardul dinspre ograda conacului, din care numai câțiva stâlpi se mai aflau în picioare, se îngrămădeau toți oamenii curții, cu Isbășescu în frunte și cu argații la urmă. Nevasta logofătului și bucătăreasa Profira plângeau cu sughițuri multe, dar fără bocete gălăgioase, rușinate parcă de răceala lui Grigore. Ochii lui, roșii și tulburi, cuprindeau în aceeași privire amândouă coșciugurile. Erau la fel de mari, din același lemn, parc-ar fi fost comandate de mult. În sufletul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la îndeplinire a prevederilor prezenței hotărîri. Dr. Petru Groza, Gh. Gheorghiu Dej, Vasile Luca, Teohari Georgescu, I. Chisinevschi, Chivu Stoica, Gh. Vasilichi, Lotar Radaceanu, Miron Constantinescu, Emil Botnaras, Al. Sencovici, V. Vaida, Al. Barladeanu, A. Bunaciu, Petre Borila, Ing. N Profiri, I. Vinte, N. Popescu-Doreanu, Stanciu Stoian Gh. Gaston Marin, Eduard Mezincescu, Steian Nițulescu. --------------
EUR-Lex () [Corola-website/Law/157072_a_158401]