4,744 matches
-
autonomi și independenți de natură, ne vom putea asigura mai bine securitatea și ne vom elibera. Acum, instinctul morții, pornirea agresivă de a domina și lipsi de viață natura, ne chinuie sub forma amenințărilor globale, cum ar fi schimbările climatice, proliferarea nucleară, creșterea sărăciei și revoltele sociale. Am căutat să devenim mai siguri și am sfârșit prin a fi mai vulnerabili decât oricând În istorie. Am ajuns la pragul anihilării. Instinctul morții a triumfat. Freud nu ne-a spus mult despre
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
în cazul societății românești actuale să vorbești despre personalitatea și comportamentul „românului mediu”. Este evident că adolescentul licean dintr-un mare oraș al României are o altă personalitate decât un țăran român, chiar de vârsta lui. Pe de altă parte, proliferarea grupurilor și rolurilor sociale, mobilitatea geografică și socioprofesională tot mai accentuată ce caracterizează epoca actuală pot duce, îndeosebi la preadolescenți, adolescenți și tineri, la fenomene de vidare, indiferență sau derută valorică. Și mai pronunțată este confuzia axiologică în ieșirea din
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
integrativă și nonredundantă, presupune un grad relativ ridicat de elaborare cognitivă a atitudinii din partea subiecților. Probabil că în lumea zilelor noastre, unde un număr tot mai mare de persoane beneficiază de studii medii și superioare și unde, datorită în principal proliferării mijloacelor de comunicare, tot mai mulți dintre noi suntem expuși la numeroase și variate contacte și informații socioculturale, așa se și întâmplă. În același timp însă, numeroși oameni - și pentru multiple probleme - au, ca suport cognitiv al atitudinii, stereotipiile sociale
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în mod similar unui muzician într-o orchestră (Winkin, 2001). Cu privire la comunicarea de masă, trăsătura ei fundamentală constă în aceea că o sursă emite simultan mesaje către o mare masă de oameni, de ordinul miilor, sutelor de mii și miliardelor. Proliferarea exponențială a mijloacelor de comunicare în masă (cartea, ziarele, filmul și, în special, radioul, televiziunea și mai nou internetul) a reprezentat și continuă să reprezinte un factor de primă mărime în procesul globalizării. Acest lucru a fost remarcat și susținut
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
tipuri de mass-media depinde și de tipul de public: la intelectuali, de exemplu, presa și cartea au mai mare impact decât la alte categorii sociale. Oricum, dincolo de multe diferențe, televiziunea apare astăzi ca având audiența și influența cea mai mare. Proliferarea exponențială a mass-media în prezent înseamnă o creștere pe ansamblu a importanței lor în structurarea și destructurarea mentalităților și opiniei publice. În același timp însă, deoarece proliferarea este concomitent și o diversificare și pluralizare a mesajelor și punctelor de vedere
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
multe diferențe, televiziunea apare astăzi ca având audiența și influența cea mai mare. Proliferarea exponențială a mass-media în prezent înseamnă o creștere pe ansamblu a importanței lor în structurarea și destructurarea mentalităților și opiniei publice. În același timp însă, deoarece proliferarea este concomitent și o diversificare și pluralizare a mesajelor și punctelor de vedere propuse, mass-media au actualmente o influență mult mai puțin univocă decât în trecut. Multe influențe mass-media se anulează reciproc. Altfel spus, influența netă nu este egală cu
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
îi lucra meticulos ca un animal care-și mestecă prada” (Proză cu amănuntul). Mai puțin distilată estetic este piesa de teatru Nuntă la parter (2003), o parabolă a universului concentraționar coagulată în jurul crizei identității. Deși ireproșabil sub aspect tehnic - prin proliferarea și uzurparea identităților personajelor, dezagregarea limbajului și simetria dintre spațiul cazon și spațiul clinic -, aici textul dezvăluie o neinspirată intenție demonstrativă. SCRIERI: Muchii, Iași, 1996; Cheta la flegmă, pref. Ovidiu Nimigean, Iași, 1999; ed. (Proză cu amănuntul), Iași, 2003; Nuntă
LUNGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287919_a_289248]
-
Française. La Cantatrice chauve, scrierea lui de debut ca dramaturg, a ținut afișul la Théâtre de la Huchette aproape patruzeci de ani, record absolut de longevitate pe o scenă pariziană. În afara granițelor Franței, spectacolele pieselor sale devin tot mai multe și „proliferarea ionesciană” e o expresie folosită din ce în ce mai frecvent în vocabularul criticii. Pe măsură ce piesele lui atrăgeau un public tot mai numeros, s-au intensificat și controversele. Atacul declanșat în 1958 de Kenneth Tynan, un proeminent critic britanic, care îl acuza de formalism
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
în Franța). De altfel, în scrierile sale românești pot fi întrezărite elemente ce vor fi dezvoltate în marea dramaturgie pe care o va crea mai târziu. Unele fără o legătură evidentă între ele. De pildă, realitatea unei lumi copleșite de proliferarea, necontenita aglomerare a obiectelor ce invadează spațiul, paralizând și anihilând făptura umană (ca în Les Chaises și în Amédée), e anticipată de cea din Elegii pentru ființe mici. Jucăriile din „țara de carton și vată”, venind - așa cum le identifică Ion
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
neschimbată în Vară târzie (1985), un text „despre iubiri în vremuri de pace și război”, dar subiectul se desfășoară acum pe mai multe paliere temporale și scripturale. Scoțând la înaintare artileria grea a textualismului - distorsionarea fabulei, metatextul, punerea în abis, proliferarea centripetă a semnificațiilor etc.-, S. compune o epică arborescentă în care geometria discursului își subordonează iarăși anarhia vieții. Deși relevă o modificare a perspectivei, cărțile de după 1989 rămân ancorate în același univers al comunismului acaparant. Apărute cu o întârziere de
STAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289856_a_291185]
-
ai comunității. Așadar, „Anticristul” apare cu aceste însușiri: mincinos, fals profet, amăgitor. Spre deosebire de textele mesianice analizate până aici, epistolele ioanice nu sunt caracterizate de o atmosferă de angoasă eshatologică, ci vădesc o vie preocupare de ordin dogmatic. Autorul admite că proliferarea anticriștilor constituie un semn neîndoielnic al „ceasului de pe urmă”. El insistă asupra așteptării parusiei - chiar dacă nu se exprimă lămurit în acest sens - tocmai pentru a sădi în spiritul comunității respective sentimentul responsabilității imediate. Raționamentul său pare a fi următorul: potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aduc justificări credibile întârzierii celei de‑a doua parusii. Această întârziere este fie explicată, prin introducerea unor elemente noi (katechonul de la 2Tes. 2,6), fie pur și simplu negată, prin intermediul unei exegeze radicale, care insistă asupra actualității eshatonului, dată fiind proliferarea mișcărilor eretice (1 și 2 In.; Didahia). Este vorba de faimosul tandem nondum/iam („nu încă”/„deja”) despre care vorbește Oscar Cullmann în Christ et le temps și pe care Peerbolte este bucuros să îl adopte. Acceptând această schematizare, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
credincioși. După întâia venire a Mântuitorului, el îndrăznește să rostească blasfemii împotriva Creatorului său, făcând din eretici instrumentele sale. Iustin, pe care Irineu susține că îl urmează (26, 2), este cel dintâi care propune o teorie demonologică, pentru a explica proliferarea ereziilor și intensificarea persecuțiilor după întrupare. Din păcate, nici un text al lui Iustin referitor la dezlănțuirea furiei diavolului post incarnationem Christi nu a ajuns până la noi. Trebuie deci să presupunem că această teorie a fost dezvoltată într‑unul dintre tratatele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
paradoxal Întoarce lumea la ordinea spiritului, la valorile morale. Vom Încerca să explicăm acestuia. Nebunia nu poate fi negată. Ea poate fi cel mult ignorată și, ceea ce este mult mai grav, neînțeleasă sau interpretată greșit. Dar ignorarea nebuniei va favoriza proliferarea ei. Psihozele colective sunt, de exemplu, o explozie a nebuniei dincolo de orice formă de cenzură morală sau lege socială, o acceptare a Răului, considerat ca formă de eliberare cu aparență de libertate, dar haotică și absurdă, este confuzia morală dintre
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
lexicul englez, sub forma tope. Evenimentul, marginal chiar și pentru primii discipoli ai lui Eugène Burnouf, a fost notat de Lordul Elphinstone, În An Account on Afghanistan (1839), cu localizare la vest de Peshawar. Avem toate argumentele, foarte surprinzătoare pentru proliferarea uriașă a studiilor despre monumentele funerare budiste, să arătăm că Înaintea lui Elphinstone (1779-1859), În 1835, Honigberger a definit chiar mai exact, și de asemenea de la fața locului, monumentele „afgane”. E drept, primele mărturii sunt cele din corespondența Încă inedită
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
oamenilor, cuvintelor și mărfurilor bariere și chiar ziduri care întorc din drum poveștile, transformându-le în ecou destinat doar urechilor sale. Terapia e un spectacol de teatru revelator, care luminează mințile locuitorilor orașului. La Mila 33 o anomalie aparent naturală - proliferarea tumorală a brădișului care sufocă totul - este supusă unui tratament fabulatoriu de Agachi Gherasim, negustorul ambulant de povești, care izbutește să readucă lucrurile înapoi repovestindu-le: „după ce a terminat de povestit, brădișul din Deltă dispăruse, parcă o mână nevăzută îl culesese
SAVU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
Patapievici și Ion Bogdan Lefter), demonstrând faptul că, fie din resentiment, fie dintr-un optimism utopic, orientările declarat democratice și europene din cultura noastră actuală sunt adesea parazitate de elemente premoderne, uneori chiar de impulsuri fundamentaliste. În opoziție cu această proliferare a „simulacrelor” ideologice, Ș. pledează, în eseul central al cărții, Maiorescu și românii, pentru o întoarcere la modelul maiorescian, nu înainte de a întreprinde el însuși o amplă reconstrucție/reactualizare a proiectului cultural inițiat de mentorul junimist. Altfel spus, urmărește să
SIULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289712_a_291041]
-
ambiții și proiecte, are o acoperire cu totul modestă în spațiul efectiv al versurilor. Dincolo de trama pe care mai curând o etalează/ forțează didactic decât o construiește, lirica se desfășoara în jurul unei scheme invariabile: patinare dezordonată pe gheața obținută prin proliferare metaforică. Derapajul poetic prin rețeaua deasă de metafore se produce sub semnul unei simbolistici încărcate, apăsătoare, psihotice, ce eliberează la răstimpuri aluzii intertextuale. În acest fel, Triptic (I-III, 1997-1999) marchează prolix traseul dintre incipit („privesc un obiect / obiectul privit
SISMANIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289709_a_291038]
-
în stâncă lovitura de toiag a lui Moise. Acolo-i puterea și viitorul nostru”. Prin asemenea îndemnuri, directorii publicației, Alexandru Vlahuță și George Coșbuc, se străduiau să mențină și să revitalizeze orientarea tradițională a literaturii române, amenințată, după ei, de proliferarea spiritului occidental modernist, care aducea „în altarul vieții sufletești a noastre câte și mai câte bolnave idei și cu totul străine spiritului românesc”. Programul „Sămănătorului” a fost însușit de alte noi reviste, precum „Făt-Frumos” din Bârlad, „Junimea literară” din Cernăuți
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
cât mai ales a grupurilor social-umane de indivizi. Efectul sanogenetic, dar și cel morbigenetic pentru starea de sănătate mintală este dat în primul rând de „atmosfera” pe care sistemul de comunicare o creează și întreține în interiorul unui mediu social. În funcție de proliferarea sistemelor de comunicare-informare în masă, de diversitatea, complexitatea și prezența lor în viața individului, putem aprecia starea de sănătate mintală a grupurilor social-umane, precum și „riscul morbigenetic” pe care mijloacele de comunicare îl prezintă. Este absolut de necontestat faptul că „informația
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
asimilare se vor epuiza. Apar fenomene de oboseală și chiar, așa cum vom vedea mai departe, o nouă categorie de tulburări ale stării de sănătate mintală. În ce constau aceste schimbări ale societății și ale vieții oamenilor, legate de progresele și proliferarea vertiginoasă ale formelor moderne de comunicare? Putem nota, în sensul acesta, următoarele aspecte principale: a) criza comunicării, caracterizată prin deplasarea comunicării interpersonale de la individ la sistemele tehnice de comunicare; b) tehnica comunicării va formaliza relațiile interpersonale, reducându-le la schimbul
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
uman nu mai are garanția securității sale, nici pe cea a posibilităților de autorealizare. Se produce o „ruptură” între nevoi și aspirații, pe de o parte, și ofertele situației reale, pe de alta. Nevrozele colective cresc, în mod paradoxal, o dată cu proliferarea factorilor de progres social, cu dezvoltarea și mărirea complexității vieții, evoluție căreia indivizii, pe de o parte, nu îi pot face față, iar pe de altă parte, are acces numai un număr din ce în ce mai redus de indivizi. În mod paradoxal, prin
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
poate desprinde faptul că un grup populațional, considerat normal în raport cu valorile modelului său sociocultural, începe treptat să se conformeze la noile valori și experiențe oferite de un model sociocultural alienant, situație care rupe echilibrul social dintre „funcțional” și „disfuncțional” în favoarea proliferării deviației. Datorită aspectelor sale complexe și polimorfe, nu se pot face afirmații absolute și definitive și nici nu se pot crea formule standard în privința devianței. Fiecare formă de societate definește și configurează p. 143 RĂU POPULAȚIE NORMALĂ TENDINȚA PRIMEI FAZE
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
pierdut capacitatea de a mai controla personalitatea și conduitele umane; în acest caz, lipsit de un reper moral și socio-cultural, individul suferă un proces de dezechilibru valoric interior, corespunzător celui exterior, social; sănătatea mintală suferă profunde modificări ca urmare a proliferării conduitelor deviante de tip sociopatic și a creșterii marcate a bolilor psihice, în special de ordin reactiv-nevrotic, de inadaptare și stres; se observă o mare frecvență a violenței și a suicidului; d) societățile care promovează reforme ale modelului socio-cultural și
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
vorbea în sala tronului./ Șambelanul își încerca norocul./ Sub tron o virgulă elegantă/ roșie ca focul./ Pe când regele rostea ultimele silabe/ regina umbla prin palat/ în patru labe/ izbind în uși cu ciocul” (Capricii, II). În altele se observă o proliferare a materiilor, mai ales imunde, și o accentuare a melancoliei , ca în invocarea ruinelor, conotată politic, dar care reia, în subtext, o mai veche temă suprarealistă. Oricum, în versurile de după 1968 și în ineditele publicate în antologia Cât vezi cu
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]