1,257 matches
-
Abulafia, dar fără să Îndrăznească să recupereze rândurile astea și să le supună umilinței electronice. Citindu-le, ți se pare că urmărești o Întâmplare bine cunoscută, cele petrecute la *** Între 1943 și 1945, unchiul Carlo, partizanii, oratoriul, Cecilia, trompeta. Cunosc prologul, erau temele obsesive ale unui Belbo Înduioșat, ale unui bețiv dezamăgit care suferea. Literatura memoriei, o știa și el, era ultimul refugiu al oamenilor de nimic. Dar eu sunt un critic literar, Încă o dată sunt Sam Spade, care caută ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
„Imaginația, În sensul propriu al termenului, nu era unul dintre talentele lui Wakefield.“ Nathaniel Hawthorne, Wakefield, 1835 WAKEFIELD PROLOG CÎndva, tîrziu, În secolul al XXlea Într-o zi se arată Diavolul. — Am venit să te iau. — Nu sînt gata, zice Wakefield. — De ce nu? N-ai nici un motiv să trăiești. Wakefield se scandalizează. — Ești Într-o dungă? Cum poți spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
schimbări revoluționare într-o societate patriarhală, preponderent rurală și profund marcată de inerții conservatoare, era dublată de sentimentul - apăsător - al unui „sfîrșit de veac” și de lume. Lansarea simultană în Franța (Le Figaro) și România (în revista craioveană Democrația, fără prologul din Le Figaro) a primului manifest futurist al lui Marinetti a făcut obiectul mai multor investigații istorico-literare. Cele mai amănunțite dintre ele aparțin Michaelei Șchiopu („Ecouri și opinii despre futurism în periodicele românești ale vremii“, în Revista de istorie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poeziei de către cinematograf, ca posibil antidot al standardizării și „maladivului” pe care acesta tinde să le propage. „Notele de pictură” ale lui Ion Vinea, cronicile sale la expoziții de Marcel Iancu și M.H. Maxy, profesiunile de credință abstracționiste culminează cu prologul avangardist din apelul (nesemnat) „Pentru contimporani“ (nr. 34, 10 martie 1923). Ulterior, în nr. 37-38, un text intitulat „Pentru cetitori și scriitori“ anunța și mai apăsat schimbarea profilului revistei: „ne-am asigurat colaborarea efectivă și inedită a scriitorilor și artiștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de Corina Sfetea (Danse Noire și Danse des élephants de Cyril Scott, Dandy Schimmy de O. Lutting ș.a.). În ultima parte a programului a avut loc o reprezentație de teatru „nou” cu piesa Moartea veselă, „arlequinadă într-un act cu prolog și cuvînt de încheere de N. Evreinof, în românește de F. Brunea” (direcția de scenă — Sandu Eliad, plastica — M. Iancu, muzica — H. Schwartzman, dansurile — D. Constant, regia — Felix Florian). Costumele realizate de Marcel Iancu vădeau un interes special pentru Commedia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai fidelă a partiturii dramatice. Primul spectacol - un „spectacol-rodaj”, grevat de stîngăcii regizorale (cf. Sașa Pană, op. cit., p. 148) - a fost cel cu feeria postromantică Legenda funigeilor a lui D. Anghel și Șt.O. Iosif (singura piesă originală), precedată de Prologul la Cometa (monolog performat de Armand Pascal). Au mai avut loc reprezentații după Vicleniile lui Scapin, Medicul nestatornic și În fața porților de aur, alte piese anunțate la categoriile „teatru clasic”, „teatru modern eclectic” și „teatru original” fiind Paharul vrăjit de La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cade”. Modificînd după zece ani, probabil la indicația lui Șestov, unele dintre personajele alegorice (Deșertăciunea devenind Rațiunea și Luxura - Nebunia), Fondane va rescrie într-o manieră mult mai modernă - pre-ionesciană - textul piesei, amalgamînd „printr-o fatalitate tragicomică” cronologia, introducînd un prolog („Înaintea Cortinei”) menit să „actualizeze în manieră grotesc-ironică tot ce va urma, eternizînd întîmplările înfățișate și imprimînd autosacramentalului valorea de parabolă”. Un zugrav evreu, sclav în Babilon, vorbește despre exploatarea capitalistă, personajele alegorice (Rațiunea, Spiritul, Nebunia) îi citează pe Aristot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
MARCO SALVADOR LONGOBARDUL Traducere din limba italiană și note de GEO VASILE Pentru Aurora Epilog în chip de prolog Călugărul cu numele de Teja mă fixa bănuitor. Am crezut că din pricina veșmintelor mele, prea scumpe pentru un preot. Dar nu era vorba despre asta, acum știu. Pur și simplu el nu avea încredere în cei care puneau piciorul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în odaia mea. Mi-am pus pe masă cărțile, cinci la număr, din cel mai bun pergament. Aveam o Evanghelie a lui Ioan pe care mi-o dăruise episcopul catolic din Concordia, cel care fugise la Nove, ca să găsesc în prolog dovada ereziei mele ariene, lucrarea De Civitate Dei a lui Augustin de Hipona, o culegere de formule notariale și Institutiones în două volume, cu numeroasele mele adnotări referitoare la alte legi, cum ar fi gawarfide-le longobarde. Cândva avusesem și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a avut o răbdare infinită. Mama mea, Helene Diamant și fiica mea, Emilia Diamant, mi-au ținut inima sus. Tatăl meu (a cărui amintire e o binecuvântare) a crezut mereu că într-o bună zi am să scriu un roman. PROLOG Nu mai știm nimic una de alta de atâta timp. Numele meu nu înseamnă nimic pentru tine. Amintirea mea e praf și pulbere. Nu e nici vina ta, nici a mea. Legătura dintre mame și fiice a fost ruptă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Michel Houellebecq PARTICULELE ELEMENTARE Roman Traducere de EMANOIL MARCU Ediția a doua revăzută POLIROM PROLOG Această carte este În primul rând povestea unui om care șia trăit cea mai mare parte a vieții În Europa occidentală, În a doua jumătate a secolului XX. Singuratic de regulă, a avut totuși, din când În când, legături cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
picioare lângă un copac unghiular, contemplând ruperea svasticii în greacă". * Așa se termină nota marii descoperiri care mi-a dat-o Don Fulgencio. Și cu aceasta termin și eu partea mea, acest apendice, căci dacă, după prologoepilogo-urile acestei ediții și prologul și epilogul primei, încep să umflu acest apendice, se poate inflama, și această operă ar putea suferi de apendicită, care este una dintre cele mai rele dureri ce pot afecta o operă științifică sau literară. Boală la fel de rea ca și
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
o băgase În seamă - de atunci, poate, stricăciunea. Nici o stricăciune, atîtea discuții pentru un măr! Iar copii cărora li se pierdea urma erau de cînd lumea; Marika transformase drama ei În tragedie, o luase razna. Thomas trecuse repede aproape tot prologul - țesut pe spusele femeii - În seama lui; devenind personaj: În prima secvență, deschidea ușa clinicii Cryos. Berg. Thomas s-a tot gîndit, În drum spre casă. În vreme ce mînca. În timp ce făcea ordine În casă. După ce s-a urcat În pat. Singur
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
alambicată dedicație de o pagină în onoarea unui suveran (Ducelui de Bejar, Marchiz de Gibraleón, conte de Benalcázar y Beñares, viconte de La Puebla de Alcocer, Domn al orașelor Capilla, Curiel și Burguillos etc.). apoi i se adresează cititorului prin intermediul unui prolog etalat pe 11 pagini (Cititorule lipsit de alte treburi, și fără să mă jur m-ai putea crede că tare-aș vrea să fie cartea asta, ca una ce-i odrasla minții mele, cea mai desfătătoare și mai înțeleaptă din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
că mi-am intitulat cronica "Daniel Bănulescu, poet" l-a făcut pe autor să nu-mi mai vorbească vreo șase luni. Aș risca și acum, afirmând că cel mai reușit pasaj al romanului este poemul din final (de fapt, și prolog al volumului de poezie Balada lui Daniel Bănulescu, culeasă și prelucrată de el însuși). Aș fi însă nedrept, fiindcă acesta chiar este un roman. POSTFAȚĂ CELE CÎTEVA ȘANSE ALE LITERATURII ROMÎNE
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
al scrierei - dacă vom [băga] bine de samă. Și să vedeți de ce: Pentru cine nu citește decât titlul [unei] cărți, partea cea mai interesantă a cărței - adică care l-a interesat - [e] [în]suși titlul, pentru cine nu citește decât prologul unei cărți, partea cea mai interesantă e tocmai prologul, pentru că numai pe el [l-] a citit. Am vrut să rectific titlul de pe doașcă. Cum? Această operă bună *** nu e tradusă din chinezește, după cum subsemnatul sau mai bine [ne]subsemnatul a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să vedeți de ce: Pentru cine nu citește decât titlul [unei] cărți, partea cea mai interesantă a cărței - adică care l-a interesat - [e] [în]suși titlul, pentru cine nu citește decât prologul unei cărți, partea cea mai interesantă e tocmai prologul, pentru că numai pe el [l-] a citit. Am vrut să rectific titlul de pe doașcă. Cum? Această operă bună *** nu e tradusă din chinezește, după cum subsemnatul sau mai bine [ne]subsemnatul a avut onoarea d-a spune în șirul al doilea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Polirom, Iași, 1999 Tismăneanu, Vladimir, Reinventarea politicului. Europa Răsăriteană de la Stalin la Havel (traducere de Alexandru Vlad, studiu introductiv de Dan Pavel), Editura Polirom, Iași, 1999 Tucă, Marius, Ultimele zile ale lui Ceaușescu. Dramă românească în cinci acte cu un prolog și un epilog, Editura Machiavelli, București, 1999 Tudor, Corneliu Vadim, Jurnalul Revoluției de la Crăciun la Paște, Editura Fundației România Mare, București, 1999 Țârlea, Ion, Moartea pândește sub epoleți. Sibiu ’89, Editurile Blassco 2000 și Mustang, București, 1993 Urdăreanu, Tiberiu, 1989
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
sau „consubstanțialitate” și, respectiv, diferență ipostatică). Michel Henry nu are însă pretenția unui acces privilegiat la acest mister fundamental al dogmaticii creștine decât în lumina textelor Noului Testament pe care le interpretează. Un punct crucial în această reflecție îl constituie Prologul ioaneic din „Evanghelia Evangheliilor” (Origen), unde este tematizată tocmai relația de „interioritate reciprocă” dintre Cuvântul „prin care toate s-au făcut” și Dumnezeu „întru care” „la început era Cuvântul”. Debutul teologic al Evangheliei după Ioan îi permite lui Michel Henry
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Bucur Obor/Acolo sunt raioane speciale/cu hârtie fotografică, tișlaifăre, portocale/jocuri optice, autosalvări/rechizite și peisaje sculptate în lumânări./ Acolo te servesc în halatul roz și vioi/cu zâmbetele vâlvoi/elevele în practică de la liceul Economic doi”. În acest prolog sui-generis, deși figurile de stil propriu-zise sunt puține (în afară de epitetele „vioi” și „vâlvoi”, care atrag atenția mai cu seamă prin ineditul combinațiilor în care intră, merită semnalate asociațiile la fel de neașteptate de termeni lexicali pitorești, ca „tișlaifăre” sau „farfise”), verva parodică
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
se dezvelește, O fantomă-ncoronată din el iese... o zăresc... Iese... vine către țărmuri... stă... În preajma ei privește... RÎul Înapoi se trage... munții vîrful Își clătesc. Ascultați... ! marea fantomă face semn... dă o poruncă...” Acest „ascultați” cheamă la ordine imaginația descriptivă. Prologul s-a Încheiat. Urmează un alt fel de Împresurare a temei: pur didactică, oratorică, Întreruptă din loc În loc de judecăți morale: „Întreprinderea-ți fu dreaptă, a fost nobilă și mare.” După voiajul istoric, discursul revine la punctul de plecare. Împresurarea nopții
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
învăț o grămadă de lucruri, să nu mai nechezați ca prostovanul ăla, să nechezați mai deștept“. Râse până și Pârnaie. Calu bătea din potcoave de săreau scântei. În cele din urmă își aplecă, în semn de omagiu, greabănul. — Eu sunt prologul, intonă. Comedia poate să înceapă. Îl luă pe Chisăliță în spinare, apoi se săltă pe picioarele dindărăt. Cavalerul ridică sabia, statuia ecvestră era perfectă, lui Chisăliță i se împurpurară obrajii, îi venea să plângă. Nimeni nu-l ridicase vreodată atât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
stareța din opera lui Geoffrey Chaucer, are calitatea de a fi expansivă, dominatoare, se face auzită și remarcată, dar, în același timp, poate adopta o poziție rezervată, distinsă, elegantă. Târgoveața este volubilă, locvace, pe când stareța se înfățișează oarecum tăcută. În Prologul general, naratorul ni se confesează că târgoveața râde și domină prin glasul ei, simțindu-se bine în compania în care se află, pe când primul atribut ce i se conferă stareței este acela al timidității, al discreției, al liniștii. Este cel
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Chaucer poate fi văzută ca o încercare de a argumenta problematica feminină, criticii literari au sesizat că pelerinii încearcă să rezolve acea „marriage debate”44 (dezbatere despre căsătorie), o polemică inițiată de târgoveața din Bath, atunci când a declarat ferm, în Prologul ei, că bărbații trebuie conduși de soțiile lor. Boccaccio dedică colecția sa de nuvele femeilor, percepute drept spirite nobile, ce au totuși nevoie de ghidare, de compasiune și de sprijin într-o societate masculină misogină. și alte creații boccaccești vor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
consimt la acest lucru, chiar împotriva voii proprii, văzând în această supunere o formă de castitate.75 Târgoveața din Bath, atât în basmul despre tânărul cavaler și bătrâna care l-a determinat să o ia în căsătorie, cât și în Prologul autobiografic, era mai mult preocupată de obligațiile soților, decât de 71 Ibidem, p. 151. 72 Ibidem, p. 152. (trad. n.) 73 Britton J. Harwood, The Wife of Bath and the Dream of Innocence, în „Modern Language Quarterly”, vol. 33, nr.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]