1,877 matches
-
anticapitalistă, antiburgheză și, de la un moment dat, antititoistă. Textele oficiale - rapoarte, cuvântări, manifeste, comunicate, decrete, rezoluții - vizează consolidarea regimului instaurat prin îndoctrinarea publicului cititor, „culturalizat” astfel în spiritul noii ideologii. Literatura, atâta câtă există, are un caracter partinic, tezist, violent propagandistic. În 1960 un articol al lui Mihai Novicov, Preocupări ale frontului literar - de fapt un comentariu la lucrările Congresului al III-lea al Partidului Muncitoresc Român -, proclamă ideile normative și dogmatismul vremii : scriitorii au datoria „să dea chip eroului nou
ROMANIA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
revistelor”, „Evocări”, „Note de drum”, „Însemnări de cititor”, „Inscripții”, „Artă și realitate”, „Cotidiene”, „Zigzag”, „Semnal”, „Agenda zilei”, „Creație și angajare”, „Festivalul Național «Cântarea României»” ș.a. Lirica de substanță lipsește. Poezia publicată ocazional este, în faza de consolidare a regimului comunist, propagandistică, agitatorică, imnică, iar ulterior invariabil encomiastică, aducând osanale Partidului și conducătorului acestuia. Numărul versificatorilor din această zonă e mare: Miron Radu Paraschivescu, Eugen Jebeleanu, Dan Deșliu, Nicolae Tăutu, Radu Cârneci, Horia Zilieru, Petre Ghelmez, Victor Tulbure, Dragoș Vicol, Ștefan Tita
ROMANIA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
Premiul Uniunii Scriitorilor, fapt ce îl încurajează să publice doi ani mai târziu, sub titlul Expres ’65, altă proză de gen, reflectând de această dată lumea lucrătorilor feroviari și a muncitorilor de la Atelierele CFR. Chiar dacă în spatele narațiunilor se întrezărește miza propagandistică a construirii „noului tip de societate”, element indispensabil în „protocolul” editării, nu lipsește capacitatea de a accentua nu atât importanța „realizărilor”, cât înregistrarea experiențelor de viață ale celor care se străduiesc să le facă posibile. Acuitatea reporterului, gata întotdeauna să
RUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289399_a_290728]
-
parte antologic, Pasărea măiastră (1961) exprimă, monocord, acest devotament, într-o autoexcitație a viziunii: „E că-ntrevăd în comunism, curând,/ Măiastra pasăre de aur săgetând” (Pasărea măiastră), ici, colo întretăiată de umbra neagră a unui presentiment privind propriul sfârșit. Manifestări propagandistice ajung să compromită și prozele, schițe și nuvele viciate de un maniheism ireductibil (Mâinile și Cei șapte, 1949, Întrunirea, 1963, O zi de august, 1965). De o parte, (răii, „boierii”, „burtă-verzii”), apariții definitiv respingătoare, de cealaltă - eroii pozitivi: muncitorii, țăranii
SAHIGHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
interesat chestiunea respectivă și cei care au o judecată ambiguă asupra ei. Teoretic, acest gen de răspunsuri contează mai puțin pentru configurația opinională de la un moment dat, dar nu trebuie omis că, în conjuncție cu anumiți factori (un anume conținut propagandistic, de pildă), răspunsurile „nu știu”, „nu mă pot pronunța” se pot transforma în opinii (și acțiuni) de o direcție sau alta (pro sau contra). Noțiunea „opinie publică” arată nu numai că este vorba despre opiniile unui public, ci și că
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
prezumția unanimității opiniilor la scară națională. Ceea ce în rare cazuri se întâlnește. Mai mult, în lipsa unor date concrete (sondaje) nu putem fi siguri dacă există chiar un curent de opinie predominant. O altă eroare frecventă - cultivată uneori deliberat în scopuri propagandistice și comerciale - este aceea a reprezentanților opiniei publice. Editorialiști, jurnaliști, oameni politici sau de altă natură nu de puține ori se erijează în purtători de cuvânt ai maselor, ai poporului, ai unor largi pături sociale, vorbesc în numele opiniei publice fără
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
politice maghiare, precum Fr. Kossuth (Românii și maghiarii), Albert Apponyi (Frățietate), Alved Teleki (Să ne înțelegem!), Farkashazy Zsigmond (Să dăm mână cu mână!), Szatmari Mór (Pentru popor) ș.a. Asemenea afirmații chemând la frățietate și concordie sunt de cele mai multe ori doar propagandistice, neavând acoperire reală. De aceea, publicația nu prea se bucură de colaboratori constanți, iar cele mai multe dintre textele literare sunt retipăriri după revistele din România (Vechi datorii de Al. Vlahuță, Emigrantul de Elena Sevastos, Punguța cu doi bani de I. Creangă
LUMINA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287907_a_289236]
-
în aceste decenii, în a șterge cu buretele complicitățile politice și ideologice anterioare Războiului, și a propaga, pe toate căile, ideea că fascismul a urmărit, în primul rînd, distrugerea comunismului, care i-a fost un fel de rival istoric. Beneficiul propagandistic a fost imens. Furet merge pînă la a afirma că obsesia antifascistă a făcut dificilă analiza regimurilor comuniste! încă și astăzi unele istorii ale Estului continuă să împartă ideologiile și politicile antebelice în comuniste și fasciste. Acest maniheism e rodul
Fascism și comunism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17154_a_18479]
-
al excepționalei eficacități dovedite de comuniști în materie de propagandă. Am mai spu- s-o: comunismul a pierdut, una după alta, toate bătăliile pe care le-a purtat cu Occidentul democratic (economică, socială, tehnologică, politică etc.), mai puțin una, aceea propagandistică. Efectul îl trăim și astăzi, cînd orice încercare de a face comunismului un proces se lovește de o rezistență, teribilă nu numai în Est, dar, parcă, mai ales, în Vest. Considerîndu-se pe sine democratic (adevărata democrație!), comunismul a tras o
Fascism și comunism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17154_a_18479]
-
amintiți: W.A. Meeks, J. Ernst, A. Yarbro Collins și W.C. Weinrich. Viziunea lui Jenks ne pare puțin maniheică. Am remarcat deja că Charles însuși se distanțează categoric de teoria lui Bousset. Expresia „consensul Bousset‑Charles” indică mai mult registrul propagandistic. Fără îndoială, nu există, până la Jenks, o luare de poziție explicită și radical polemică referitoare la lucrarea cercetătorului german. Aceasta însă nu înseamnă că toate numele citate de Jenks pot fi trimise într‑o imaginară boxă a „acuzaților”. În 1901
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aducă în ficțiune teza confruntării „noului” cu „vechiul”. Profitând de experiența frecventării mediilor muncitorești (în special, cel al lucrătorilor forestieri) ori imaginând situații referitoare la ilegaliști și activiști de partid, prozatorul se străduiește, totuși, să demonstreze că poate depăși literaturizările propagandistice. Prin urmare, el accentuează latura psihologică a intrigii, strecoară trimiteri simbolice (precum metafora bobului de grâu), vorbind despre înstrăinarea și inadaptabilitatea unor activiști, caută să fructifice în orizontul existenței materialul de obicei conotat exclusiv ideologic. Dar de la intenție la realizare
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
obicei conotat exclusiv ideologic. Dar de la intenție la realizare distanța e considerabilă, totul rămânând la nivelul unor pledoarii în favoarea unui spirit romantic naiv-revoluționar al primelor cadre de partid postbelice. În romanul de debut, La marginea orașului, textul nu depășește dimensiunea propagandistică: reflectarea rolului Partidului Muncitoresc în schimbarea existenței locuitorilor dintr-un cartier sărac, perspectivă prezentă și în povestirile din culegerea Accident banal. Conflictul din Anotimpul posibil se desfășoară în toamna anului 1944, când aveau loc întrunirile Frontului Plugarilor, iar sarcina protagonistului
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
În absența bubulilor, RL, 1994, 45-46; Ioana Pârvulescu, Obsesiile noastre, RL, 1994, 45-46; Lovinescu, Unde scurte, III, 43-46, IV, 312-317; Petraș, Lit. rom., 61-67; Negoițescu, Scriitori contemporani, 383-386; Simuț, Incursiuni, 298-301; Ulici, Lit. rom., I, 347-352; Alex. Ștefănescu, Un roman propagandistic, RL, 1996, 31; Radu Mareș, Mihai Sin și tema „schimbării la față”, TR, 1996, 45; Gheorghe Mocuța, La răspântia scriiturii, Arad, 1996, 108-118; Ovidiu Moceanu, Experiența lecturii, Brașov, 1997, 101-103; Romulus Diaconescu, O lume a dialogului, București, 1998, 139-150; Dicț
SIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
că în 1987 el lăuda încă „brigada artistică de amatori” ca formă spontană de umor popular este grăitor. Odată cu volumul Glastra cu sfecle (1965), care include „microfoiletoane, momente și schițe vesele”, gama tematică și de procedee se lărgește, iar tezismul propagandistic se atenuează. Prozatorul exploatează resursele umoristice ale cotidianului, faptul divers, savoarea dialogului, convențiile și stereotipiile, rutina și micul absurd existențial, noua birocrație, mita măruntă, nepotismul, micile compromisuri și imposturi, noul parvenitism (venal, totuși), noile variante ale mitocăniei etc. O sursă
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
Uniunii Sindicale”, între 1921 și 1924 „Organul Partidului Comunist”, iar din 1928 devine „Organul Central al Partidului Social Democrat din România”. Din 1933 titlul este „Lumea nouă”. Redactor: Constantin Titel Petrescu (mai 1931 - iulie 1940). S. are un pronunțat caracter propagandistic, urmărind „răspândirea și propagarea ideilor socialismului științific” și „să apere și să reprezinte interesele clasei muncitoare”. Există și rubrici literare, dar au caracter sporadic: „Teatru-literatură-artă”, „Carte și cultură”, „Vitrina librăriei”. S. publică sau, mai ales, reproduce, versuri de G. Coșbuc
SOCIALISMUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289743_a_291072]
-
animator este Iosif Vulcan, energia s-a îndreptat mai ales spre strângerea de fonduri. Se intensifică în același timp organizarea de spectacole cu actori diletanți, „reuniunile” de teatru și muzică devenind numeroase, la orașe și la sate. Era o acțiune propagandistică și de aceea criteriul selectării pieselor era cel etico-național. S-au pus în scenă piese accesibile, de obicei comedii inspirate din viața satului, scenete umoristice, vodeviluri, melodrame și, mult mai târziu, drame și tragedii. Autorii cei mai gustați sunt Vasile
SOCIETATEA PENTRU FOND DE TEATRU ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
Europa din ea Însăși și pentru care cultura europeană a disponibilizat instrumentele unor noi discipline, numite astăzi, mai propriu, studii asiatice. În același timp Însă, istoria prezenței Asiei În cultura noastră, plănuită vag mai demult sau, după cum vom vedea, anunțată propagandistic, nu s-a putut și nu se poate scrie decât pe etape, Înregistrându-le și acționând astfel asupra imensei Întârzieri a istoriografiei românești. Există o cantitate atât de impresionantă de pierderi ireparabile În secvențele acestui racord, Încât oricine ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
septembrie 1981 ziarul are un supliment literar-artistic săptămânal. S.t. ilustrează, asemenea tuturor publicațiilor similare, principalele evenimente petrecute în România postbelică, în toate sferele de activitate, inclusiv în cea cultural-artistică. Pe tot parcursul apariției sale ziarul are o evidentă orientare propagandistică, normativă. Profilul politic este mai pronunțat, mai agresiv în primii ani, când periodicul e un for de luptă comunistă, în disputa pentru impunerea ideologiei marxist-leniniste și a modelului politic sovietic, în condițiile instaurării și consolidării noului regim. S.t. reflectă
SCANTEIA TINERETULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
ce înregistrează evenimente politice precum cel de-al II-lea Congres al PMR, din decembrie 1955, plenara din iunie 1958 a Comitetului Central al Partidului etc., publică decrete, rezoluții, comunicate, directive, discursuri ale oficialilor vremii. În aceeași manieră doctrinară și propagandistică sunt relatate și principalele manifestări din sfera culturii și a literaturii, ca primele congrese ale Uniunii Scriitorilor (iunie 1956, ianuarie 1962), urmate de numeroase alte momente similare. În calitatea sa de organ de luptă și educație comunistă, S.t. va
SCANTEIA TINERETULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
cu imperativul subordonării esteticului de către politic. O destindere a spiritului dogmatic, vizibilă și în scrierile apărute în S.t., are loc după 1964, când purismul realist-socialist începe să facă unele concesii elementului estetic. Literatura își menține însă același caracter partinic, propagandistic, respectând în continuare cerința angajării în slujba politicului. Astfel, în 1964, cotidianul, reproducând o cuvântare a lui Gh. Gheorghiu-Dej, afirmă că literatura trebuie să reflecte viața contemporană, opera „grandioasă” de construire a socialismului, faptele „mărețe” ale omului „nou”, iar judecata
SCANTEIA TINERETULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
și eseurile literare sporesc calitativ și numeric, reunind noi colaboratori, precum Perpessicius (Postumele, într-un număr omagial, închinat în 1964 lui Mihai Eminescu), Șerban Cioculescu, Nicolae Balotă, Marian Popa, Dinu Flămând, Emil Manu, Adrian Popescu ș.a. Alături de textele programatice și propagandistice, abundente mai cu seamă în primele două decenii de apariție a publicației, semnate de Ion Vitner, Paul Cornea, Al. Oprea, Ion Brad ș.a., cotidianul face loc și articolelor comemorative, consacrate unor scriitori clasici români, precum Mihai Eminescu și I. L. Caragiale
SCANTEIA TINERETULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
poate de grăitoare: Un DA unanim al oamenilor de artă și cultură pentru politica marxist-leninistă a Partidului (august 1969), Ce calități sunt definitorii pentru eroul literaturii noastre (decembrie 1971), Munca și creația - acorduri la „Cântarea României” (1977) etc. Acelorași țeluri propagandistice le răspunde și nesfârșita masă a articolelor de direcție, care au împânzit neîncetat paginile publicației cu tematica lor abuzivă și opresivă, începând, bunăoară, cu „materialele” care, în preajma sărbătoririi a nouăzeci de ani de la nașterea lui V. I. Lenin, vădesc un
SCANTEIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289534_a_290863]
-
Ion Cucu și de Gheorghe Cucu. În primele luni ale anului 1982 din conținutul publicației se deduce o întărire a controlului exercitat de organele de partid, date fiind renunțarea treptată la obiectivele novatoare și creșterea ponderii materialelor docil aliniate exigențelor propagandistice oficiale. Nicolae Ceaușescu e glorificat tot mai stăruitor, se înmulțesc articolele „înflăcărate”, encomiastice, versurile de slăvire, sunt ilustrate oportunist campaniile momentului (pentru pace, împotriva înarmării, împotriva bombei cu neutroni, împotriva implantării rachetelor cu rază medie de acțiune în Europa etc.
SCANTEIA TINERETULUI. SUPLIMENT LITERAR-ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
cu antologări abundente de texte supuse șabloanelor, următoarele tomuri relevă competiția dintre generații (anul 1954), triumful realismului socialist, bilanțurile și prioritățile tematice succesive, „despărțirea” de Titu Maiorescu și de autonomia esteticului, stadiul discursului critic la Congresul Scriitorilor din 1956, anexarea propagandistică a unor concepte - bunăoară clasicul -, sinusoidele unor glorii, războiul cu diaspora, stadiile recuperării și „valorificării moștenirii literare” și ale reintegrării unor veterani ostracizați, ca Lucian Blaga sau Ion Vinea, pe pragul deceniului al șaptelea. Crestomație cu arie largă de cuprindere
SELEJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289609_a_290938]
-
concentra pe sentimentul de posesiune. Aceasta are ca semnificație „identificarea” cu obiectul reclamei. Altfel spus, nevoia de „a fi” sau de „a imita” „modelele” cărora li se face reclamă. De fapt, este vorba despre „modele dominante calitativ”, care, prin repetiție propagandistică continuă și prin prezența lor din abundență, „închid” sau mai exact spus „acoperă/confiscă” viața indivizilor, a colectivităților umane. Din acest moment „cursa procurării” este dată de dorința de „a avea”, dar și de angoasa de „a nu ajunge în
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]