13,470 matches
-
mod direct, ci mai curînd să se pună în discuție coerența și consistența întregului". "Și aceasta, desigur, avînd în vedere marea bogăție a operei, caracterul complementar al operelor individuale față de un ansamblu unitar. Pe de altă parte, discutarea unei opere propriu-zise, dar și a unei meta-literaturi exclusiv pe criteriul modei (literare, culturale, academice ș.a.m.d.) nu implică întotdeauna utilizarea instrumentelor celor mai adecvate înțelegerii ei. Mai ales că, așa cum arată Rennie, în interpretările operei lui Eliade și-a făcut loc
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
artiști clujeni: La New York, succesul e fără cusur. Actul III - din nou acasă, se dau puține reprezentații în sala Departamentului de Teatru. Același public de teatrofili devotați. De fiecare dată, maxime eforturi ale realizatorilor, de la curățenia sălii, aranjarea decorului, jocul propriu-zis, pînă la "dez-vrăjirea" ambalării recuzitei și altă spălare (la propriu) a "urmelor". Apoi, mutarea în incinta Teatrului Național Cluj, în spațiul Sălii Atelier cu ocazia Festivalului "Eugen Ionesco" - exact la un an după New York. Public entuziast. Aplauze frenetice. Cîțiva asistă
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
și română. Orizontul pe care mi l-au dat ele a fost hotărîtor, pentru că în liceu se deschide orizontul real al tînărului. Ce urmează în Universitate se poate învăța, să zic așa, în biblioteci, dar în liceu se modelează personalitatea propriu-zisă. Acolo se învață și limba ta în profunzime fiindcă nu tot românul știe românește, să-mi fie cu iertare, dar cînd auzi vorbindu-se cîteodată la radio sau la televiziune ți se face părul măciucă, și limbile străine. Era acest
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
aripi, precum îngerii, ele zburau prin piață pe deasupra coșurilor de fructe, cu pere și cu afine. Oamenii le privesc și întreabă: Cine zboară așa?" Epica lui Chagall, impregnată permanent cu surprinzătoare construcții lirice - de altfel, pictorul a scris și poezie propriu-zisă -, este, în esența ei, o altă față și o altă exprimare a naturii sale artistice și în mai mică măsură o mărturie exterioară asupra unui timp determinat și a unui spațiu anume. Pînă și marile convulsii și drame ale istoriei
Spovedania unui înger by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16880_a_18205]
-
adică "Fiți scurți!") - și mai-mai că-ți vine și ție, cronicar și spectator la cea de-a 7-a ediție a Festivalului Internațional de Scurtmetaje "Capalbio Cinema", s-o respecți și să treci cît mai repede la nivelul următor: filmele propriu-zise. Dar nu; vă sunt dator o explicație; mai mult, ar fi ipocrit din partea-mi (chiar dacă mulți și-ar dori acest lucru) să ignor cu desăvîrșire faptul că ne aflăm într-unul dintre cele mai șic orășele din Toscana: undeva la
Cinematograful în Evul Mediu by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/16881_a_18206]
-
literaturii universale este o formă de spovedanie prin care scriitorul, marele păcătos, mărturisește instanței nevăzute. Psihanaliza a încercat să explice procesul creației prin existența unor complexe cenzurate în plan diurn, dar vulcanice în planul nocturn al inconștientului. Numai că vindecarea propriu-zisă nu se poate realiza printr-un asemenea catharsis profan. Prin faptul că scriu, mă "descarc" și deci obiectivez suferința personală, aceasta nu-mi asigură absolvirea. Spovedania, se știe, are două etape: mărturisirea păcatului și iertarea lui de către cel calificat s-
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
investiție culturală a festivalului. Surpriza este că acest festival neprotocolar vine cu un program masiv ( și un catalog pe măsură: peste 300 de pagini, format mare!), un program serios, bogat și ambițios, cu cîteva sute de filme; pe lîngă competiția propriu-zisă (care a inclus 19 lungmetraje ), există și o competiție de documentare, și opt secțiuni paralele, și cinci retrospective. De pildă, o secțiune tentantă pentru participanții care nu cunosc recolta altor festivaluri e secțiunea Filmelor premiate (filme care au intrat în
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
a unui festival de film e aceea de a demonstra vitalitatea și diversitatea artei a șaptea, Karlovy Vary o face din plin. Din oferta atît de substanțială, fiecare invitat își poate concepe un program interesant. Mai puțin interesantă e competiția propriu-zisă; filmele mari țintesc spre festivalurile mari; deși Karlovy Vary e "de categorie A", filmele care rămîn disponibile pentru el sînt, oarecum, de categorie B... Corecte, muncite atent, cu porțiuni de har, dar, în majoritate, filme cum "am mai văzut" sau
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
Anastasia/Catacomba. Deși Ileana Micodin, Ilie Boca, Doru Ulian și Teodor Rusu nu fac parte nemijlocit din această grupare, în esență ei sînt perfect compatibili cu ea, atît prin estetica implicită, cît și prin gîndirea lor plastică și prin stilistica propriu-zisă. Iar faptul că cei unsprezece se regăsesc împreună la această ediție a ,,Permanenței" de la Tescani nu este nici întîmplător și nici lipsit de o semnificație culturală mai adîncă. Dincolo de compatibilitatea umană și de comunicarea lor directă, ei lucreză, într-un
Permanențe 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16916_a_18241]
-
un stil deja consacrat, mijloacele de comunicare în masă n-au dat importanța cuvenită acestei manifestări de anvergură internațională. Au apărut doar două scurte relatări în România liberă și o notiță în 22. în Adevărul, trecându-se sub tăcere conferința propriu-zisă, s-a făcut o remarcă ironică la adresa Moțiunii. Pentru a compensa măcar parțial această ignorare, revista 22 va edita în curând, tot cu sprijinul Fundației "Konrad Adenauer", un supliment cuprinzând extrase din principalele comunicări. în ziua de 16 mai 2000
Ce nu se știe despre PEN CLUBUL ROMâN by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16923_a_18248]
-
încercînd o localizare a acestor coordonate în cadrul unor limbaje diverse și al unor tehnici diferite, s-ar putea spune că Florin Ciubotaru este viril, solar, contemplativ și așezat ferm sub orizonturile serenității, în desen - în desenul mintal și în desenul propriu-zis - și feminin, selenar, trăind în vecinătatea materiei gestante și răscolit de frămîntări și de pulsiuni baroce, în pictură. De altfel, pictura pare și din punct de vedere tehnic, mecanic, un spațiu care se construiește printr-o continuă adăugare, prin acel
O negație a cenușii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16933_a_18258]
-
nu, cea de a 10-a ediție - ediție jubiliară - a festivalului muzicii contemporane, a avut totuși loc. În ciuda dificultăților - evident! - financiare dar și administrativ organizatorice de tot felul. Mai mult decât atât, suita celor șase zile de concerte, șaisprezece concerte propriu-zise, cu aproximativ 80 de titluri de lucrări, s-au ridicat, fără putință de tăgadă, la nivelul manifestărilor similare situate pe meridianele europene importante ale muzicii. Am trăit decenii în șir cu nostalgia organizării la noi a unei importante manifestări dedicate
Un festival al rezistenței în zona culturii europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16935_a_18260]
-
-i aceeași pasiune/ profesiune/ țintă, împlinite acum în chip excepțional: lucru rar, astăzi, cînd edițiile critice, altădată în grija aproape exclusivă a Editurii Minerva, au fost stopate din eternizata lipsă de fonduri. Apoi e de punctat acuratețea ediției, de la textul propriu-zis, la aparatul critic imperios necesar; nimic nu rămîne confuz, neterminat, cel puțin aceasta e impresia celui care citește cele peste o mie de pagini ale admirabilei ediții. În sfîrșit, dar nu în ultimul rînd, se restituie aici opera unui scriitor
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
mai ales ce retrăiește cu ochii minții. Adică propria viață dedicată întrecerii sportive pe care o concepe doar în termenii tradiționali ai unei confruntări nobile, cu reguli stricte și regim sever, în condițiile austere ale spiritului de echipă suveran. Meciurile propriu-zise sînt înfățișate într-un savant ecleraj ce diferențiază aceste înfruntări "ritualizate" după starea umorală și nu doar după timpul și locul desfășurării. Vigoarea și pasionalitatea sînt induse într-un mod elevat ce te transformă ad-hoc în...microbist. Chit că realizezi
Lecția de morală by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16953_a_18278]
-
înspăimîntător gol ideatic. Din păcate, exemplele citate nu sînt singulare nici în "Ramuri" și nici în alte publicații literare. Ele relevă (cînd nu sînt simple forme de manifestare ale imposturii) interesul aproape exclusiv al autorilor pentru imaginea stridentă, chestiunea conținutului propriu-zis fiind, în concepția lor, absolut secundară" (Aurel Martin). Sau: "Influența suprarealistă se manifestă uneori cu o violență surprinzătoare.(...) Fără îndoială, literatura noastră contemporană trebuie să poarte semnul epocii pe care o trăim. Este firesc ca opere ale literaturii universale din
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
principal cea a Analelor, însă cu largi extrapolări în imaginarul contemporan), religiile politice și contramiturile își dau întâlnire în această carte fără însă a-și epuiza potențialul de interes. Și aceasta pentru că autorul nu-și propune să dea o istorie propriu-zisă a imaginarului, ci un argument în favoarea unor abordări cât mai sistematizate în domeniu, o tot mai întinsă recunoaștere internațională. Editura Humanitas, cea care a mai publicat până acum o parte dintre lucrările lui Lucian Boia, își dovedește și de data
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
posibilă, e dincolo de Ființă, dincolo de Bine, dincolo de Tot. Dar în sufletul omenesc există un traseu, un itinerar posibil către Unu. Plotin substituie, dacă vreți, muncii făcute de artist asupra lucrurilor, munca artistului asupra lui însuși. În final, ceea ce constituie arta propriu-zisă, predilecția artistului spre artă, e tocmai interioritatea sa. De aceea a putut afirma Panofski că, pentru Plotin, un Raffael fără mâini n-ar fi mai puțin artist decât Raffael cu mâini, pictând Lojile Vaticanului... D-le Alain Besançon, dvs. îl
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
sufla, mugește,/ Vâjâie, șuiera, tuna, răcnește./ Vaz o schinteie, o flăcăruie/ Cât se lățește, ea mi se suie,/ În clip-o mare d-aur s-arată,/ Toată pădurea e-nvăpăiată./ Undele jarului umplă locul,/ Alb, verde, galben, roșu e focul." Ivirea propriu-zisă a vrăjitoarei pare un "efect" de pirotehnie. La început, ea seamănă cu o mică "trâmba învăluita", albind pe sol. Degrabă decorul se schimbă și magiciana (cu plete clasice de șerpi, ca Meduză) țâșnește din "mincea (mingea?) stârcita" în formă de
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
propriei lor prezențe, ci integrarea discretă, poate chiar puțin prea sfioasă, în oferta culturală a momentului. în pofida acestei surdine, atît de puțin obișnuite în asemenea situații, expoziția de la Palatul Parlamentului are toate calitățile unui autentic eveniment artistic, atît prin calitatea propriu-zisă a lucrărilor expuse, cît și prin semnalele profesionale și morale pe care le transmite nemijlocit. Selecția severă - doar doisprezece artiști expun în acest spațiu vast -, îndividualizarea fiecărui expozant în așa fel încît întregul să se constituie din microexpoziții personale și
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17026_a_18351]
-
să-și schimbe condiția de outsider cu cea de fabricant de blockbuster. Căci așa ceva s-a dorit Plaja care a avut parte de o excesivă mediatizare, epopeea filmărilor urmând a se dovedi, în cele din urmă, mai palpitantă decât filmul propriu-zis. Romanul lui Alex Garland și scenariul vechiului partener oscarizat John Hodge aveau premise pentru continuarea frisonantei satire a degringoladei "generației pierdute" a sfârșitului de secol, sufocată de asaltul tehnologiei de înalt nivel, care-l determină pe erou să vâneze senzații
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
Există, în schimb, la sfârșitul volumului o suită de referințe critice (aproape treizeci de pagini) care, completându-se reciproc, dau o imagine edificatoare a poeziei octogenarului-opzecist (cum se definește el însuși, cu umor, printr-un subtil joc de cuvinte). Versurile propriu-zise, chiar și cele mai puțin inspirate, se citesc cu interes. Poetul se dovedește a fi, încă o dată, un seducător inteligent al cititorului, căruia, dacă nu reușește să-i provoace emoții, îi trezește curiozitatea intelectuală. El izbutește să capteze atenția printr-
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
Bădiliță, după cum, spre onoarea sa, acesta o recunoaștea în numărul anterior al "României literare") sunt mult mai periculoase dacă rămân nesancționate. Abia ignorarea lor poate duce (și duce cu siguranță!) la crearea unei realități paralele, mult mai puternică decât realitatea propriu-zisă. Ar fi fost suficientă o lectură calmă pentru ca dl. Andrei Ursu să mă plaseze în alt loc decât printre colportori. Articolul meu începea ca o diatribă la adresa regimului Constantinescu, pe care-l văd vinovat pentru obstrucționarea actului de justiție în
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
și Colegiul Noua Europă ne-au obișnuit de multă vreme cu manifestări extrem de interesante, colocvii la care, în afară de personalitățile prestigioase prezentate în program, numărul mare de participanți, majoritatea de același calibru, asigură dezbateri cel puțin la fel de interesante ca și comunicările propriu-zise. Dintr-o astfel de întîlnire s-a născut și o carte, mult îmbogățită, cum era și normal, prin contribuțiile unor participanți la discuții în serile colocviului. Figura imaginarului surprinsă din unghiuri extrem de diferite este insula: nu atît "insula în sensul
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
și mai precis, imaginarul insular", insula în genere, ca soluție de izolare, ca entitate individualizată prin limite bine definite" (L. Boia, Cuvînt înainte. Cu privire la forța imaginară a insulei, p.7). Astfel "insule" pot fi oricare din formele izolării: geografice (insule propriu-zise, oaze, munți etc.), sociale (mănăstirea, spitalul, falansterul, ghetoul, închisoarea), individuale ș.a.m.d. Dar, sîntem avertizați, "nu vom întîlni pe insulele imaginate sau transfigurate în imaginar decît ceea ce propriul nostru imaginar ne oferă", "fantasmele, proiectele, speranțele și temerile noastre. Doar
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
cu nimic, nu-i intră în voie (ne imaginăm ce savuroasă va fi expresia indignării distinsului eseist, critic, istoric literar, prozator și traducător la asemenea blasfemie!). Inutil să mai spunem că portretul - ce ocupă o întreagă pagină de revistă, analiza propriu-zisă a cărții urmînd în nr. 21 - e creionat cu prețuire pentru operă și simpatie "pentru Figura care este Alexandru George", atitudine comună, credem, majorității celor ce îl cunosc și îl citesc. Nu ne putem opri să reproducem un lung pasaj
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17064_a_18389]