4,062 matches
-
ridică nivelul de viață și ne bagă în Europa, iată că dl Năstase are tăria să spună, ca o zambilă, celor mulți care îl votează în sondaje: ei, chiar m-ați luat în serios? Păi, atunci, să știți că sunteți proști. Suporterii lui Năstase nu sunt proști. Ei pot fi oameni foarte inteligenți și capabili la locul de muncă, dar, în ceea ce privește opțiunea pentru o figură publică, încă nu au învățat, după atâția ani, că trebuie să aplice aceleași criterii ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
lui Coșuță i-a spus verișorul lui, iar verișorul lui nu minte, că, dacă Cristos și gașca n-au sărit de pe bloc atunci, e doar pentru că ei o făcuseră altă dată și că deja erau prea plictisiți ca să mai enerveze proștii. Se aruncau toți deodată, cădeau liber vreo două etaje, după care, așa, pur și simplu, în loc de mâini le apăreau aripi, din care începeau să fâlfâie încet, apoi mai tare, și toți ăia începeau să răcnească și să chiuie, mișcau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că ușurința cu care Coșuță cade la pământ trebuie să fie cumva egală cu cea a lui Cristos făcând același lucru. Închideam ochii atunci și vedeam asta mai bine ca niciodată: Cristos era totuna cu Coșuță, iar Coșuță era un prost. Ceva trebuie să fi simțit și Coșuță. Știa că pe undeva ultima lui salvare, dacă tot nu știa să fluiere, era ca necunoscutul de pe aleea Băiuț - Cristos Salvatorul - să nu ia bătaie. O să-l bat, âi spuneam eu. Nu, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că, ba din contră, se umflă și mai tare, ca un Bau-Bau grăsun, și îi scoate pe toți tații din jur, din case, din papuci, din pepeni. Cam atunci e timpul s-o întinzi unde vezi cu ochii: numai un prost și un sisi poate să creadă că ăștia care ies noaptea din apartamente, mânați de neveste spre un cauciuc de tractor, au gânduri pașnice sau gospodărești. Toți copiii din lume care au strigat măcar o dată „nu mă doare c-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bine cu ele, încât nici să nu le mai numești miracole sau minuni. Luna se ține după tine. Punct. Dacă nu sunteți convinși, asta e, îmi pare rău. Sau: Știm și Ștam vorbesc. Oriunde, oricât, oricum. Oricum, nu. Spuneți-le proști, tăntălăi, duși, dar mai mult decât ce faci Știme, bine Ștame și restul de vești, mereu aceleași, despre familia fiecăruia, ei n-au îndrăznit (sau li s-a părut inutil) să mai rostească. La ce vă așteptați de la niște ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
alunecă rapid, mai întâi pe burtă, apoi pe fund, aplauze, ceva?, mare lucru, îl îngână fra’su, oricum el a ajuns primu’. Eu sunt al doilea, al doilea e cel mai bun!, stop, am zis!, nu sunt prost ca toți proștii care se dau pe balustradă, poate-și rupea o mână, ceva, să văd io atunci, ce mai zicea, ăă? Zicea că sunt prost și nu știu să mă dau pe balustradă, aia zicea. Poate-i trag și una. Și d-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Lasă-l mă că e ofticos, zice și Migu, fricosu’ ofticosu’!, Pipiță se dă mare, dansează din buric pe melodia fricosu’ ofticosu’, încearcă să ne enerveze, să vezi ce capace-i trag, zice iar Migu, n-alerg io după toți proștii zic și eu, s-a plictisit și Pipiță, pace, băi, pace, hai să jucăm un La Mălai, ceva, da’ nu se duce el după minge, stop, a zis!, am zis și eu stop, și Migu, e clar, nu se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prindă de data asta - cinci bărbați În uniforme de marinari, care băteau din picioare și trăgeau șuturi și strigau ca niște descreierați. Se salvase alergînd În zig-zag - ca să-i inducă În eroare, sperînd să se izbească unii de alții ca proștii - cînd un pantof negru lustruit o izbise atît de puternic În coaste Încît o azvîrlise de-a curmezișul trotuarului. Oare cum de reușise să scape ? Așa cum scăpăm de fiecare dată. Printr-un miracol : Întunericul, ploaia, o crăpătură În ușă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu darul vorbirii și cele fără. La rîndul lor, animalele care au darul vorbirii se Împart În două categorii, cele care vorbesc și cele care ascultă. CÎinii formează majoritatea celei de-a doua. Și totuși, cîinii, fiind din cale-afară de proști, Își poartă afazia cu un soi de fericire servilă, pe care o exprimă dînd din coadă. Nu era și cazul meu - eu nu puteam suporta gîndul că Îmi voi petrece toate zilele În tăcere. Cu mult timp În urmă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să uite toată povestea asta ( În timp de război, o crimă se uită repede)? Da, nu-i războiul meu! Am nimerit, pare-se, din Întîmplare În linia de foc - atîta tot! O șterg din Londra și o să-i las pe proști să se bată și să crape... Se prea poate ca În cozonac să nu fie ascuns nimic important - doar vreun răvaș cu vreo urare, o monedă de șase pence... Poate că schilodul ăla nu venise cu nici un gînd rău, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ți-am spus totul. După ce vei afla adevărul, vei putea să alegi Între metoda lui Conway și metoda lui Stone. Mai e destul loc În „Pavilionul special“. — Dumneata ar trebui să fii acolo, doctore Forester, Îl Înfruntă Digby. — Ești un prost, Îl repezi doctorul. Un prost amorezat... Am obiceiul să-mi țin sub observație pacienții și nu mă Înșel asupra lor. Ce rost are să te Îndrăgostești? Nici măcar numele nu ți-l cunoști! Spunînd acestea, rupse o bucată dintr-un ziar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu o rubrică permanentă ai revistei 22, a fost dat afară de la această publicație fără preaviz. El comisese «crimă de a acuza marile minți luminate ale GDS - Andrei Pleșu, Mircea Dinescu și Gabriel Liiceanu - de a fi buni liberali, dar proști democrați, care se credeau mai egali dacât alții în fața legii. Intelectualii, veșnic nemulțumiți și puși pe harță, în turnurile lor de fildeș, nu aveau o influență prea mare asupra stării de spirit a națiunii».” Destul de greu putem să ne aliniem
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
aceasta politic. Cum ar mai fi obținut unii capital electoral, clamând «originalitatea»?” Societatea românească a fost scufundată după 1990, ca de altfel și înainte de Revoluție, în sărăcie, demagogie și individualism sălbatic. S-a acreditat ideea atât de „profundă” că „numai proștii rămân săraci” sau „dacă n-ai bani miroși a prost”. Cu alte cuvinte, nu deranja pe nimeni care s-a „descurcat” să vadă și pe altul făcând la fel. Hoția a fost ridicată la rang de cinste. Se fura și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
simpatie și poți accede chiar la demnități în stat! Deștept, descurcăreț ... ai văzut ce-a făcut? Ăla, da ... Adică modelul îmbrățișat de noi este unul profund negativ. Noi, dacă am avea un Bălcescu acuma, am zice că a murit ca prostul! Asta da, «mentalitate»! Asta da, răsturnare de valori! Cele negative au cotă, iar cele normale, pozitive sunt ridiculizate. [...] există indiscutabil un interes un interes european și internațional de a vedea România mai degrabă pe un drum spre lumea civilizată, decât
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dezlănțuit, încât părea un miracol că nu egalaseră încă la cinci minute după introducerea lui Ciuleasa în joc. Deci mai sunt trei minute, își zise Vlădeanu, vârf de atac și vedeta dinamoviștilor. Mai sunt trei minute, și uite-i pe proștii ăștia cum joacă, mai rău decât niște muieri. Au picioare de cârpă, să-mi bag pula în mama lor de boi. De când a intrat căcăciosul ăsta, nu se mai leagă nimic, maimuțoii dracu’. Futu-i... Vlădeanu era singurul care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
calitate net inferioară celui european, nici o vedetă după plecarea lui Amaral. În plus, echipa se tăvălea pe undeva pe la mijlocul clasamentului. Ar fi putut merge la meciurile lui Verdy Tokyo, unde măcar juca Patrick Mboma, dar ăla era un club pentru proști și snobi, nu pentru fanii sportului. F.C. era singurul club din ligă care nu avea mascotă. Care nu era condus și organizat ca un club de baseball. Care nu vindea absolut orice produs, de la afiș la ceas deșteptător, de la chitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
bancă în așteptarea lui Anatoli Anatolin, care trebuie să-ți încredințeze manuscrisul noului său roman Ce poveste își așteaptă finalul? Un tânăr cu barbă lungă și blondă, palton lung, negru și beretă de mușama se așază lângă tine. — Fă pe prostul. Parcul e întotdeauna supravegheat Un gard viu vă apără de ochi străini. Un mic fascicul de hârtie trece din buzunarul interior al paltonului lung al lui Anatoli în buzunarul interior al pardesiului tău scurt. Anatoli Anatolin scoate alte foi dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
înțelegi, dacă nu ești tănău... Atunci pricepi că ele sunt absurde, pentru că nu există, sunt doar emanația „Vocilor”. Numai „Vocile” sunt, sunt pentru că sunt, nu trebuie să vorbească, restul e o cacialma sinistră, o farsă de doi lei, tainul pentru proști, pentru proști... - Și-ale cui sunt vocile astea? intervine un admirator, spulberând vraja. - Ale lu’ mă-ta! izbucnește maestrul. Îmi răcesc gura degeaba pe-aici... Se ridică demn, păstrându-și azimutul cu ajutorul desenului de pe podea, se clatină doar puțin în dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu ești tănău... Atunci pricepi că ele sunt absurde, pentru că nu există, sunt doar emanația „Vocilor”. Numai „Vocile” sunt, sunt pentru că sunt, nu trebuie să vorbească, restul e o cacialma sinistră, o farsă de doi lei, tainul pentru proști, pentru proști... - Și-ale cui sunt vocile astea? intervine un admirator, spulberând vraja. - Ale lu’ mă-ta! izbucnește maestrul. Îmi răcesc gura degeaba pe-aici... Se ridică demn, păstrându-și azimutul cu ajutorul desenului de pe podea, se clatină doar puțin în dreptul tejghelei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ei dreptatea lor... - Cine știe ce-au făcut și soldații... - ... le-au mai tras vreo două ciomege și de față cu căpitanul. Cică, odată ajuns la unitate, i-a luat și comandantul la refec, s-au lăsat bătuți ca niște proști, au aruncat babele-n ei cu ouă. Da’ ce-s rele ale noastre, ho-ho!, să le-auzi pe-ale lor când își dau drumul la gură, te dumneiezesc apăsat de n-apuci să zici nici mâr, nu te speli cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
respir acolo unde ridicasem căsuța din lăzi de bere, intru în grădina lui Zagan, pe unde-s cele două tufe de soc. Când se cocea, mă mozolea Tărcănița pe față și pe păr cu bobițele terciuite și eu stăteam ca prostul și-o lăsam pentru că, la sfârșit, mă ștergea cu bluza ei și puteam să-i văd burta când și-o ridica. Mai și mâncam tocătură din ele cu prune și iarbă, de mă lua diareea. - Ți-e rău, prostălane? Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
eu mai târziu, femeie, mai am o treabă. Câinele a răgușit urlând, e zbârlit tot, acum scâncește doar și-i tremură pielea pe el. Scurmă cu labele din față în țărnă. Nu l-a recunoscut, și-a arătat colții. - Taci, prostule, terminăm acuș, acuș... uite niște carne... Hai, măi cărăbuș, n-o mai adulmeca și tu, ia și mănâncă, înghite tot, terminăm povestea. Cască botu’... Mă muști? Lasă că n-oi turba eu! *** - Fănele... se-apropie un bărbat pântecos, cu vinișoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nici nu mă dă afară. - A fost o fază de toată frumusețea cu Maxențiu astăzi, la o lansare, nu s-a abținut să nu se dea în spectacol... încep să vorbesc anapoda. L-a făcut pe ăla care prezentase Lenin, prostul a intrat în jocul lui... Mă analizează. Am să mai spun vreo două fraze, beau cafeaua și plec. - Ți-am spus de delirul lui egiptean, nu? Odată, tot la o chestie în hol la Bibliotecă, a început să recite, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
apă. Trebuie să ieșim din zona moartă, fără vînt și fără pește. Începu să vîslească Însuflețit. Dacă mergem așa, În cîteva zile trecem de jumătatea drumului... Ea lăsă să-i scape un oftat răgușit: - Jumătatea drumului! exclamă ea. Dumnezeule milostiv! Prostul Knut, vlăguit, Își pierdu și puțina judecată care-i rămăsese după a patra săptămînă de călătorie, cînd hrana se Împuținase și era limpede că În acea mare foarte adîncă și liniștită peștii nu se ridicau la suprafață, oricîte feluri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Nu vezi că o să te omoare? scoase un suspin de neputință. Doamne! exclamă. Nici măcar nu mă ascultă, iar dacă m-ar asculta, nu m-ar Înțelege... Taci, Knut, te rog! Taci! Îi puse o mînă pe gură, iar norvegianul Knut, prostul, i-o mușcă atît de tare, Încît s-ar fi zic că vrea să i-o găurească. Niña Carmen scoase un țipăt de durere, dar celălalt continua să strîngă dinții, pînă cînd se auzi o Împușcătură care-i zbură capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]