1,184 matches
-
și artă, șefi de misiuni diplomatice. Primisem o invitație de la Herman van Hooff, directorul Reprezentanței Regionale pentru America Latină și Caraibe a UNESCO, cunoștință mai veche din perioada misiunii mele diplomatice la Montevideo. I-am dat curs nu numai din rațiuni protocolare, având în vedere bunele relații cu van Hooff și ambasadorii țărilor africane prezenți la vernisaj, ci și interesul absolventului Facultății de Istorie a Universității din Iași pentru această temă atât de tristă din trecutul umanității. Exponatele panouri documentare, fotografii, statistici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
ianuarie 1959, barul a fost naționalizat și personalul nu permitea nimănui să se așeze pe scaunul lui Papa, măsura ulterior "abrogată". S-a reașezat la insistența barmanului "por favor señora, sientase" vă rog doamnă, luați loc! Trecut cu bine momentul protocolar, am comandat ce altceva decât două "Daiquiri salvajes" și am ciocnit în cinstea lui Papa, a Floriditei și Havanei! După "Finca" și barul "Floridita " refugiul "de suflet" al lui Papa era yachtul "Pilar". Construit de compania Wheeler Shipyards din New York
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
-se la magazinele pe valută!). La capitolul "vestimentație", pusesem, pe lângă alte "efecte" de damă și domn, necesare unui șef de misiune și consoartei sale, un costum negru "pentru orice eventualitate"! Am preluat conducerea Ambasadei la începutul lunii decembrie, începând vizitele protocolare de prezentare la Ministerul Relațiilor Externe, la alte ministere și instituții centrale de interes, precum și la ceilalți Ambasadori ai statelor membre UE acreditați la Havana. Față de cele înregistrate în Cuba în 2003 am sesizat la primele deplasări prin Havana unele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
supus, se retrăsese de la conducerea statului, cedând prerogativele fratelui său Raul, că se ameliora încet, că începuse să primească pe unii șefi de state "prietene", aflați în vizită în Cuba, apărând în două ocazii chiar și la televizor, la "întâlniri protocolare". Primise la 18 noiembrie pe Hu Jintao, președintele Chinei și la 28 noiembrie, ziua sosirii noastre la Havana, pe Dimitri Medvedev, președintele Federației Ruse! Se apropia sfârșitul anului și 1 ianuarie 2009, data la care se împlineau 50 de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
preparate din carne de câine, aflate la mare preț la prietenii coreeni. Într-o seară, în apropierea Crăciunului, oftau cu toții la gândul unei supe grase și a unei fripturi de gâscă așa "ca la mama acasă", rostind opinii nu tocmai protocolare la adresa marelui conducător Kim Ir Sen. Cum pe vremea aceea și pereții aveau urechi, mare le-a fost surpriza a doua zi la prânz când li s-au servit supă grasă și friptură de gâscă! Cine are urechi de auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
fusese arestat, îi intrase în creier și în oase. Trimisul lui Cameniță l-a vizitat ca de obicei, dar nu l-a mai pus să toarne pe unul sau pe altul, ci i-a comunicat pe tonul său exasperant de protocolar, de amabil, dar de data asta cu o nuanță nouă (categoric și deopotrivă insinuant), că domnul profesor se cade să-l însoțească întrucât cineva, un apropiat de-al său, dorește neapărat să-l vadă. Vlad s-a supus, n-avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se știe unde, neanunțând nimic; spre seară un telefon al familiei, din orașul D., ne anunță că este "deocamdată bine etc.". Odată cu plecarea ei am încetat contactul cu lumea ciudată, abracadabrantă. Am primit însă o scrisoare foarte scurtă, oarecum solemnă, protocolară, prin care îmi mulțumește că am fost atât de amabil cu dânsa, că am ascultat-o, și promite că-mi va trimite o mașină corespunzătoare calităților mele de Senior și titlurilor cu care, acum înțeleg, ea m-a gratulat, ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
anii. Erau acolo și borcane pline cu mosorele, șuruburi ruginite, resturi de creioane, lucruri pe care personajul le găsea pe unde trecea și le aduna pentru dânsul. Cred că noi eram singurii oaspeți ai părintelui; ne primea cu un aer protocolar, după ce ne anunțam la poarta de la gard agitând un clopoțel legat de gard cu un lanț prea solid pentru dimensiunile lui. În jurul casei era un gard de fier enorm, cu sârmă ghimpată deasupra, ca la închisori. În jurul casei o curte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Șef al Direcției de Informații Externe a Securității. Totuși, viețile noastre fuseseră prea diferite pentru ca Dorin Tudoran să nu aibă mai mult decât o strângere de inimă împărțind cu Ioan Mihai Pacepa o jumătate de zi de discuții. După politicoasele, protocolarele formule de introducere, m-am trezit - ca de atâtea ori în viață - făcând „ce nu se face”: i-am mărturisit dlui Pacepa starea mea de inconfort. S-a uitat la mine mai mult pe sub ochelari decât prin lentila lor, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
despre risipirea valorilor, un act pe care ni-l îngăduim cu ușurință, chiar dacă nu avem o prea bună literatură. Este aproape o regulă ca dispariția fizică a unui scriitor să fie urmată de uitare sau, cel mult, de pomenirea lui protocolară în împrejurări comemorative. Dar sunt scriitori dintre cei mai buni uitați încă din timpul vieții, marginalizați sau subestimați. Acesta este și cazul Florenței Albu, plecată la cele veșnice la începutul acestui an*, dar a cărei nedreaptă subapreciere, ca să nu spun
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
vioară în orchestra Operei. Acum, în vacanță, venise la București la părinții lui, care stăteau în apartamentul unui prieten - Dan Nasta - în cochetul bloc de pe strada Puțul de Piatră, care aparținuse chiar soției acestuia - Rori, o hiperintelectuală... După o oprire protocolară la cofetăria de pe Calea Victoriei colț cu Grivița, ne-am îndreptat alene spre casa de pe Puțul de Piatră, în care găzduia, alături de părinții săi, chiar în camera soților Nasta, plecați în vilegiatură la mare. În holul spațios al apartamentului era multă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
bun al pro priului text, îl las pe cititor să noteze, să surâdă, să se încrunte sau să strâmbe din nas. Iată, așadar, rândurile de atunci în cartea de acum: Nu știu dacă mi se cere să fiu duios și protocolar în cele ce urmează. Anunț în mod responsabil că oricum nu sunt în stare. Nutresc totodată con vin gerea că persoana despre care scriu aici digeră greu tan drețea de cofetărie a aniversărilor și nu se simte în largul ei
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
R. Complicată întrebare. Lăsați-mă să mă gândesc. Așa. Apăsarea convențiilor. Eu mă flatez și cla mez sus și tare că detest convenționalismul și confor mismul. Dar nu sunt prea convinsă că e chiar așa. E imposibil ca educația mea protocolară să nu fi lăsat sechele. Țin minte că mama, care-mi povestea pe înțelesul meu tot ce citea, era impresionată de o carte de Max Nordau, care se numea Minciuni convenționale, sau cam așa ceva. R.P. Minciunile convenționale ale civilizației noastre
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cu care aveam lungi discuții, eu, o puștoaică de paisprezece ani, și de la care am învățat multe lucruri despre viață. Pe măsură ce războiul se prelungea, au început să fie cazați la noi ofițeri germani. De data asta, relații reci, distante, dar protocolare. Ambii mei părinți erau buni vorbitori de limbă germană. La un moment dat, s-a instalat în 55 camera mea un ofițer cu o figură foarte ariană - o figură de viking - , despre care am aflat că era stomatolog. Nu știu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
relații și cele de specialitate, informând prin "ofițerii acoperiți" sau "cârtițele "din minister asupra oricărei vizite, în minister sau în afara lui, a audiențelor, a întrevederilor cu diplomații, oamenii de afaceri, ziariștii străini, a participărilor la recepții și la alte acțiuni protocolare, a deplasărilor în delegații externe sau a plecării în misiuni permanente. În consecință, cel care avusese "un contact" cu un străin se trezea sunat pe telefonul interior, în aceiași zi sau în ziua următoare, de "securistul de serviciu", care-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
găsit-o excelentă: ca istoric, mă interesa și fascina America Latină, unde nu speram să pot ajunge vreodată; să fii șef de misiune era ceva; de refuzat nu puteam nicicum să refuz propunerea ministrului, atât îmi trebuia! Așa că, pe cel mai protocolar ton cu putință, am răspuns: "Tovarășe ministru, propunerea dumneavoastră mă onorează și vă mulțumesc pentru încredere". Mi-a urat drum bun și cam asta a fost tot! Bun! A rivederci Roma! Bien venido a Santiago de Chile! Domnul a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de cartier, care ne-au pus "la patru ace". Eram tineri amândoi, arătam bine, nu aveam kilograme în plus, iar cele pe care le aveam erau foarte bine repartizate, așa că hainele stăteau "ca turnate". Ne venea să râdem la reuniunile protocolare de la Santiago când un coleg sau o colegă din Corpul diplomatic ne întreba discret unde ne comandăm, "în vest", elegantele ținute. Ce puteam să le spunem, la "Casa Ardeleanu" sau "Casa Secăleanu" din selectul cartier Titan? Răspundeam cu un surâs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
dictatură militară, că predominanți trebuie să fie cei "albaștri". Nici atunci și nici ulterior, până astăzi, nu m-a interesat acest lucru, m-a interesat în primul rând omul, să fie corect și bine pregătit profesional! Am rămas împreună timpul "protocolar" necesar, am mulțumit pentru primire, am cerut secretarei să pregătească pentru a doua zi, la ora 9, o întâlnire cu toți colaboratorii și soțiile și ne-am retras în "apartamentul" șefului de misiune de la primul etaj: trei camere, o mică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și în general a comuniștilor! În situația de permanentă amenințare și anormalitate din Chile, diplomații se simțeau și acționau ca făcând parte dintr-o mare familie, fără diferențe de frontiere și ideologii. Ne întâlneam des, în vizite sau la acțiuni protocolare, unde treceam rapid de la un grup la altul pentru a putea "afla" cât mai multe. Și aflam! De tot hazul era în asemenea ocazii ambasadorul Chinei România fiind singura țară comunistă europeană reprezentată diplomatic la Santiago și China singura țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
poziție interesantă, când apărea ambasadorul chinez la vreo reuniune era imediat asaltat. Respectivul nu vorbea nici o limbă străină, sau așa arăta, deci nu puteai conversa cu el. Ca atare, când ambasadorul chinez nu dorea să spună nimic sosea la reuniunile protocolare singur, făcea act de prezență un sfert de oră, zâmbea în stânga și-n dreapta și dispărea. Când dorea să ne mai spună câte ceva, venea însoțit de un translator de spaniolă și unul de engleză, care nu știu dacă traduceau ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
avansând în glumă ideea unei "fructuoase colaborări între Pinochet și România socialistă". Aveam nevoie și de astfel de momente de destindere, încordarea zilnică, non-stop, solicitându-ne la maximum atenția, nervii, capacitatea de analiză, sinteză și concentrare. Eram prezenți la acțiunile protocolare organizate cu ocazia zilelor naționale de celelalte ambasade sau cu alte prilejuri. Cele mai "gustate" erau recepțiile de la ambasadele SUA, Franței, Angliei, Spaniei, Argentinei, Braziliei..., cu ocazia prezenței în portul Valparaiso a navelor-școală ale marinelor militare naționale. Mai erau și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
conaționalii noștri, chiar "fasolea bătută", solicitată expres telefonic de invitați. La ziua națională saloanele, terasa și aleile grădinii erau pline de oaspeți, care, fără icre negre, languste și șampanie Mumm, se arătau foarte mulțumiți de excelenta primire! Foloseam aceste acțiuni protocolare pentru a invita și câte un om de afaceri, profesor universitar sau medic, membri ai Partidului Creștin-Democrat, Socialist sau chiar Comunist, sau simpatizanți ai lui Allende. Aceștia se retrăgeau discret la un moment dat într-un salonaș mai izolat pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
condamnați 20 de colaboratori ai săi, dar, spre surprinderea opiniei publice, colonia nu a fost desființată, ci doar "reformată" și "umanizată", continuând să existe și astăzi sub numele de "Villa Baviera"! La Temuco vizita noastră a demarat cu o primire protocolară la comandantul regiunii Araucania, un general, care ne-a informat despre "posibilitățile regiunii" și interesul pentru finanțare și cooperare internațională. A urmat o vizită la "Museo Regional de la Araucania", inaugurat în 1881, interesant pentru multitudinea de exponate privind viața și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
participările la diverse "acte solemne" și sărbători naționale, sosirea curierilor, redactarea corespondenței și alte activități de rutină. Rutină întreruptă de câteva ori pe an de câte o "amabilă" invitație a Ministerului de Externe la o "excursie de documentare", de acțiunile protocolare ale ambasadelor străine, de o invitație la restaurant sau pur și simplu, de o "ieșire" cu cei de la ambasadă la un grătar în zona pitorească a râului Mapocho, la o partidă de pescuit la Aculeo sau la o "fugă" la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
în țara noastră. Datorită bunelor relații cu Enrique Iglesias, mi s-a dat posibilitatea să rostesc în plen un salut din partea României, evidențiind interesul de dezvoltare a relațiilor cu statele din zonă. La încheierea reuniunii, gazdele au organizat o acțiune protocolară pentru "șefii de delegații", la un "rancho", o fermă din afara Montevideo. Am fost transportați cu un autocar și întâmpinați la intrarea în rancho de "gauchos" călări, în costume tradiționale. După gustările de rigoare cârnăciori de tot felul, momițe, măduvioare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]