1,502 matches
-
la Timaios, interpretare dezvoltată În De animae procreatione in Timaeo: crearea „temporală” a lumii echivalează cu momentul precis În care logos-ul se instaurează În sufletul precosmic - o psyche fără nous, dezorganizată -, introducînd acolo ordinea, cosmos-ul). 2. Apărarea eficacității Providenței divine și respingerea lui tyche, a hazardului, a cărui intervenție este foarte limitată. 3. Atacul la adresa lui Chrysippos care, pe de o parte, socotea pământul În centrul universului și, În consecință, Îl considera indestructibil (425 d), dar care, pe de altă
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ritualice delfice. În sfârșit, reproșul din ultimul paragraf al intervenției lui Ammonios (435 d-435 e) pare să le fie adresat mai degrabă epicureilor decât lui Lamprias: „mi se pare ceva absurd - spune Ammonios - a nega unui zeu sau unei providențe originea și statornicirea acestor Întâmplări benefice, pentru a le atribui În schimb hazardului și norocului”2. Introducerea daimonilor În teoria lui Lamprias: necesitate sau „concesie” făcută lui Cleombrotos? tc "Introducerea daimonilor În teoria lui Lamprias \: necesitate sau „concesie” făcută lui
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ne-ai adus-o aici și musai cere o Îndelungă cercetare. Nu mă mai mir că din pricina unui asemenea puhoi de vicii nu numai Pudoarea șaidosț și Nemesis șpedeapsaț- așa cum spunea și Hesiod - au părăsit sălașele umane 3, ci și Providența divină, care Își ia de pretutindeni tălpășița, luând În traista ei și răspunsurile Oracolului. Cât despre mine, eu aș zice să vă Întrebați, dimpotrivă, cum de se face că ea n-a abandonat totuși acest Sanctuar și cum de se
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
oamenii din zilele noastre au Început să i se pară nedemni de a-i asculta cuvântul. Tocmai lui, care este principiul șaitiosț nașterii și al hranei lor, al traiului și al gândirii lor6. Tot așa, nu este de conceput ca Providența 7, cea care, ca o mamă bună și devotată, zămislește și păstrează toate spre folosul nostru, să se arate Înciudată numai atunci când este vorba despre mantică și să ne-o ia Înapoi după ce ea ne-a dat-o de la bun
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
divine și să nu ții seama de demnitatea și de Înalta importanță a naturii sale”. 10. - „Ai dreptate”, spuse atunci Cleombrotos. - „Dar, Întrucât e greu de știut și de determinat cum și până la ce punct trebuie să facem să intervină Providența, (F) unii reduc de-a binelea rolul divinității la nimic, În vreme ce alții văd În ea cauza tuturor lucrurilor fără excepție, or, aceste două păreri se Îndepărtează deopotrivă de la dreapta și cumpănita măsură. Fără Îndoială, nu greșesc cei care susțin că
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
celorlalte, sunt de părere că au avut un Început și că vor avea un sfârșit 1. (B) Cât despre epicurei, nu trebuie să ne temem de râsetele și de sarcasmele lor pe care Îndrăznesc să le Îndrepte până și Împotriva Providenței șPronoiaț, pe care o denumesc «poveste mitică». După părerea noastră, dimpotrivă, ceea ce este mit este infinitatea. Într-un număr atât de mare de lumi șkosmoiț nu admit nici una care să fie guvernată de rațiune divină șlogos theiosț 2. Toate aceste
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
care nu ne Îngăduie să admitem infinitatea lumilor nu ne Împiedică totuși să afirmăm că există mai mult decât una singură. Putem admite că intervenția Întâmplării șTycheț este cu totul neînsemnată. Este posibil ca un zeu, o divinație și o providență să existe concomitent În mai multe lumi. Majoritatea lucrurilor, mă refer la cele mai importante, se ivesc și se transformă după o ordine dată. Un asemenea proces este În mod firesc exclus În ipoteza infinității lumilor. Apoi este mult mai
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
universului șousiaț. 29. Stau și mă Întreb cine ar mai putea fi pus În Încurcătură de celelalte argumente aduse de stoici - și anume, În ipoteza pluralității lumilor, cum de se face că există un singur destin șeimarmeneț și o singură providență șpronoiaț, și nu mai mulți Zeus și Zen1? La o asemenea absurditate ar trebui să li se răspundă că ipotezele lor sunt și mai absurde atunci când Își imaginează existența mai multor sori, luni, Apollo, (F) Artemis și Poseidon, În cantități
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Întregului ansamblu cosmic datorită Înțelepciunii și rațiunii cu care este Înzestrat, Întocmai aceluia pe care noi Îl numim «suveranul și părintele tuturor lucrurilor»? (426) Ce piedică s-ar mai putea ivi În calea Destinului șeimarmeneț, diriguit de Zeus și de Providență, forțe care iau sub pavăza lor protectoare toate lumile, supravegheate și guvernate pe rând, una după alta,prin distribuirea tuturor principiilor șarchaiț, germenilor șspermataț și rațiunilor șlogoiț a tot ce se ivește? Nu ne vedem noi oare adesea aici, pe
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
dacă este să judecăm după ciclul deplasării corpurilor cerești. Așa, prin urmare, dacă spațiul infinit, lipsit de gândire și de rațiune, nu admite nicăieri prezența divinității și consideră (E) că peste tot domnește și automatismul șto automatonț 1, În schimb, Providența șpronoiaț, care cu adevărat are grijă de o pluralitate și de un număr determinat de lumi, nu-mi apare Întru nimic că are o sarcină mai puțin nobilă, dar nici mai grea decât aceea specifică unui singur organism. Prin integrare
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
asta cred. Când iau seama la toate binefacerile pornite de la acest oracol pentru poporul grec, cu prilejul războaielor și Întemeierilor de cetăți, al epidemiilor și al secetei cumplite, mi se pare ceva absurd a nega unui zeu (E) sau unei providențe originea și statornicirea acestor Întâmplări benefice, pentru a le atribui În schimb hazardului și norocului. Iată deci câteva obiecții, spuse el, pe care Îl rog pe Lamprias să le lămurească. Totuși, iubite Filip, mai ai puțin timp?”. - „Desigur, zise acesta
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
lumina soarelui, sau cu auzul, ca urmare a unui fenomen produs de percuția aerului 1. Platon nu voia să nege faptul că, dacă noi, oamenii, suntem Înzestrați cu vedere și auz, aceste Însușiri nu sunt efectul rațiunii șlogosț și al providenței șpronoiaț. 48. Pe scurt, așa cum spun, din tot ceea ce apare, după cum cred eu, având la bază două izvoare diferite 1, teologii și profeții din vremurile Îndepărtate nu au luat-o În seamă decât pe cea mai distinsă dintre aceste două
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
pe toți cei pe care societatea modernă, viața trepidantă Îi sperie și care se tem să nu aibă soarta unui erou În Întreprinderile dinamice. „O nouă mentalitate, «Muncă-Producțieă, ce recomandă o Întoarcere prudentă spre soluțiile din trecut și spre Statul - providență, a apărut atunci. Aceasta caută, În plus, protecția angajării și asistența socială. Ea aspiră spre liniște, Întorcând spatele unei lumi prea mari și turbulente și se teme de șomaj. Această mentalitate are motivații simple: a bate În retragere și fuga
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
dacă este o tragedie, reprezintă, în același timp, o tragedie a destinului și o tragedie a personajului. Poate fi amândouă în același timp deoarece pentru Chaucer natura înseamnă destin. [...] Pentru scriitorul englez și pentru contemporanii săi, natura devine expresie a providenței divine, ea însăși o virtute divină.”961 Tonul este în creația chauceriană grav și comic în același timp, avem de-a face cu un roman medieval sentimental, dar și cu o comedie burlescă, se observă permanent atitudinea 957 „ Poemul lui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pâine Astăzi ca și mâine Și ești țării Scutul De când e‐nceputul 209 Binecuvântat Fii din leat în leat...” Când crede că spusele cu binișorul nu sunt suficiente, George Nedelea nu pregetă să recurgă la argumen te care duc la Providență, ca în versurile „Curge vremea”: Curge vremea, curge‐ntr‐una Și pe toți ne face una! De‐ai fost mare, de‐ ai fost mic, Pânʹ la urmă, tot nimic!... Tot aceeași viermi cu anii Se vor cuibări în cranii Și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
existențialistă romană: libertas, virtus, dignitas, fides. Funcția de model a sinuciderii s-a pierdut cu totul. Din conotația pedagogică pe care o avusese În timpurile antichității precreștine n-a mai rămas nimic. Astăzi, elogiul sinuciderii făcut de către Seneca În Despre providență, În care pune În gura zeității supreme fatidicele cuvinte: „Aveți moartea În mână!”, pare o poveste prăfuită, iar seninătatea atotbiruitoare a stoicilor nu mai e decât o legendă derizorie dintr-un timp apus. Bibliografia sinuciderii nu-i poate omite pe
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
să-mi dau amintirile spre aprecierea cititorilor, pentru că acestea sunt în primul rând îndeplinirea unei datorii față de memoria nenumăratelor mii de ruși torturați, care nu s-au mai întors niciodată din lagăre, acolo de unde pe mine m-a scos mâna Providenței 27. (trad. a.) Un adevărat monument creează și Varlam Șalamov prin toate povestirile lui, însă Orație funebră este cea mai impresionantă. Aici, scriitorul vorbește, pe rând, despre fiecare camarad, pe care și-l amintește cu emoție și despre care păstrează
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și îndeosebi cea stoică și epicuree. În aceste ambiente de mai multă vreme nu se mai credea în existența lumii zeilor lui Homer (secolele IX-VIII a.Chr.); locul acestora a fost luat de doctrina monistică a stoicilor care admiteau o providență divină și logosul ca rațiune a lumii, care pătrunde tot universul și îl organizează. O asemenea doctrină nu era orientată spre acceptarea unui Dumnezeu transcendent și personal, întrucât rațiunea stoică a lumii era supusă legii prescrise a faptului care veghează
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
centrele agitațiilor antiguvernamentale, aceasta o putem deduce dintr-un fragment din Scrisoarea lui Iuda, în care unii creștini sunt numiți de către Apostol cârtitori, nemulțumiți de starea lor (Iuda 1, 16), lume care se jeluiește de toate, de Dumnezeu și de providența sa și cu precădere de superiorii religioși și civili. În numele intransigentei morale evanghelice, creștinii din Roma, care erau din punct de vedere spiritual mult mai bine formați (cf. Rom 1), nu puteau să tolereze și să aprobe josniciile, extravaganțele și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se lansa în viață, în fața marilor alegeri ale existenței. 4. După al Doilea Război Mondial, instituțiile noastre economice și sociale au continuat să se modifice. Principala noutate în acest domeniu este apariția așa-numitului Welfare State (statul bunăstării sau statul providență). Chiar dacă acesta a fost criticat de neoliberalism, ideea sa este totuși profund ancorată în conștiința publică. Ideea este concentrată în afirmația că membrii unei societăți nu pot fi lăsați în voia sorții (șomajul, boala, accidentele etc.); comunitatea le datorează o
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Natură, esti zeița mea, doar ție Și legii tale îmi închin viață" (Regele Lear, I, 2) Russell A. Fraser în Shakespeare's Poetics în Relation to King Lear ("Poetica lui Shakespeare în raport cu "Regele Lear") discuta iconologia piesei și conceptele de providența, ordine, soarta, anarhie, voința. Paul Scofield interpretează rolul regelui Lear într-o producție brechtiană în regia marelui Peter Brook, la Stratford și Aldwych. Zoe Dumitrescu-Bușulenga în Influențe shakespeariene în trilogia dramatică a lui Delavrancea, în "Limbași Literatura" nr. 6, 1962
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
din tot sufletul" pentru sprijinul ce i l-a acordat până atunci, văzând în diplomatul român "o a doua persónă, după părinți, în Universul acesta atât de glorios și difficil de suportat [...] după bruscă și extremă lovitură ce natură sau Providența" i-o dăduse "în urmă decesului soției, [...] o a doua persónă bine voitóre, un alt părinte"34. Intervenția lui Eugen Mavrodi a făcut ca Universitatea Nouă, prin vocea consiliului sau profesoral, să accepte plata în rate a taxelor de școlaritate
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
de trei zile [...] S-a constatat între noi [...] că viața fericită nu există fără desăvârșită cunoaștere a lui Dumnezeu”. De ordine - Despre ordine, lucrare în două cărți, scrisă în 386, la Milano, tratează despre originea omului în lume și despre providența divină. Soliloquiorum - Solilocvii, lucrare în două cărți, cuprinde un dialog între Augustin și rațiunea sa cu privire la Dumnezeu și la suflet, un dialog care vizează întâlnirea cu Dumnezeu pe calea cunoașterii. Concluzia primei cărți este precizată de Augustin în Revizuiri: „cele
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
Dumnezeu (22 cărți) este teologie vie în cadrul istoric al omenirii și explică lucrarea lui Dumnezeu în lume. În această lucrare, Augustin face o filosofie a istoriei și este cel dintâi care formulează noțiunea de umanitate. Totul este privit sub unghiul Providenței divine, scoțându-se în relief lucrarea lui Dumnezeu în lume, în trecut, prezent sau viitor, până în veșnicie. Este prima încercare de sinteză a istoriei universale, bazată pe rațiune și revelație. Tema centrală a acestei opere o găsim exprimată în următoarele
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
ori câteodată chiar forțează ori impune unui individ să-i răspundă. În timpul efortului pe care îl depune o persoană, Dumnezeu este cel care asistă, apără și protejează, întărește și sprijină; iar pentru atingerea țelului duhovnicesc, Dumnezeu ghidează și direcționează prin providența divină. Cassian menționează că harul sănătății nu vine din dorința unuia oarecare, ci Dumnezeu trebuie să-l dăruiască. Tot el menționează că deciziile sau hotărârile în beneficiul persoanei sunt luate de Dumnezeu și de aceea acestea intră în sfera harului
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]