1,136 matches
-
, Lucia (20.II.1949, Rădăuți), poetă, prozatoare și eseistă. Este fiica Aspaziei Nenati (n. Rușindelar), funcționară, și a lui Traian Nenati, învățător. Urmează Liceul Teoretic din Rădăuți (1963-1967) și Facultatea de Filologie, secția română-engleză, a Universității „Al.I.Cuza” din Iași (1967-1972). Între 1972 și 1977 este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288520_a_289849]
-
, Lola (29.VI.1913, Sarichioi, j. Tulcea - 15.II.1984, București), prozatoare. După absolvirea Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, lucrează ca profesoară de română, franceză și filosofie la Bârlad, Iași și apoi în capitală. Debutează editorial în 1944, sub numele Lola Sterea-Bărăgan, cu Povestea celor cinci pitici. Carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289920_a_291249]
-
franceză și filosofie la Bârlad, Iași și apoi în capitală. Debutează editorial în 1944, sub numele Lola Sterea-Bărăgan, cu Povestea celor cinci pitici. Carte pentru copii, primul volum pune în evidență calități care o vor caracteriza pe S.-C. ca prozatoare: talent epic, capacitate de portretizare și deschidere spre domeniul istoriei și civilizației unui areal geografic extins. Acestea conlucrează și dau la iveală o poveste educativă despre cele cinci continente, protagoniști fiind cinci pitici (paznici ai pietrelor prețioase): Asiaticus, Africus, Europicus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289920_a_291249]
-
FROLLO, Mia (1885, București - 1962, București), poetă, prozatoare, publicistă și traducătoare. Este fiica Marianei (n. Măldărescu) și a lui G.T. Buzoianu, profesor de geografie, autor de manuale și lucrări de specialitate. Sub numele Maria Buzoianu, ea debutează în 1905, cu versuri, în revista „Analele literare, politice și științifice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287094_a_288423]
-
olandez, care spunea: “Virtutea omului, care trăiește după comandamentele rațiunii, se arată tot așa de mare în evitarea, ca și în înfrângerea primejdiei “.Cartea este o sinteză a vieții japonezului, în care se găsește, condensată, splendoarea barocă a tablourilor descries. Prozatoarea pare a fi un renascentist ce calcă pe urmele lui Nicolae Milescu Spătaru, cu voluptăți pentru tratate rare și pline de miez, un erudit în domeniul vieții niponilor, cu viziuni neoplatonice, în fine, un degustător rafinat al călătoriilor spre Soare
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
, Ludmila (1.XII.1918, Volintiri, j. Cetatea Albă - 2.I.1991, Pitești), poetă și prozatoare. Este fiica Marfei și a lui Ivan Podust, notar. Urmează Școala Normală la București, apoi Institutul „Maxim Gorki” (1954-1956), pe care nu-l termină. Funcționează ca profesoară la Piatra Neamț și Pitești (aici este o vreme inspector școlar), activând și pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
, Mărgărita (1.I.1865, Iași - 31.XII.1953, București), prozatoare, autoare dramatică și traducătoare. Este fiica Elenei Miller-Verghy, profesoară și pedagog de vocație, care va conduce un pension la București, și a profesorului ieșean Gheorghe Miller. Tatăl moare subit, când viitoarea scriitoare împlinise abia patru ani. Mama, vrând să îndeplinească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288144_a_289473]
-
de fenomenul artistic în general, M.-V. este și autoarea studiului monografic Anna Roth-Cobilovici. 40 ani de activitate artistică și a albumului de artă populară românească Izvoade strămoșești (1911; Premiul Academiei Române), publicat pentru străinătate în condiții grafice excepționale. Activitatea de prozatoare este dublată de preocuparea pentru dramaturgie. Dintre numeroasele piese de teatru, scenete, prelucrări și traduceri, puține au văzut luminile rampei: Prințul cu două chipuri (1937), Garden-Party (1938), După bal (1939) și Afin și Dafin (1951). Câteva texte au fost difuzate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288144_a_289473]
-
altul decât Grupul de Dialog Social, ce avea și o revistă de prestigiu, Înființată și condusă În primul an de Stelian Tănase - un fost prieten al romancierului Breban, În anii săi de formare și de debut - și apoi de talentata prozatoare Gabriela Adameșteanu. În naivitatea noastră, a lui Țepeneag și a mea, la Paris, În lunile care au urmat imediat revoluției, noi ne-am bucurat și am crezut că acest Grup, G.D.S., va fi cu adevărat un „organ” al elitei românești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
, Alice (22.VIII.1914, Slatina - 27.IX.1985, București), prozatoare. Este fiica Elenei și a lui Constantin Botez. Și-a făcut studiile universitare la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1933-1938). A debutat publicistic în 1937, iar în 1940 și 1941 a susținut cronica literară la „Vremea”. Debutează editorial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285836_a_287165]
-
stihii dezlănțuite, destine damnate. O tehnică asemănătoare folosește B. în Pădurea și trei zile. Varianta scenelor (1970). Prima perspectivă diacronică aparține unei voci narative aparent neimplicate; i se adaugă perspectivele subiective ale altor voci, de fapt, travestiuri ale uneia singure - prozatoarea utilizând aici jocul unui sistem de oglinzi prin care conștiința unui personaj (Luca) reflectă realitatea. Aceste imagini converg într-un „spațiu-timp-idee”, după cum descrie B. însăși textura narațiunii desfășurate nu în timpul real, ci în interferența perspectivelor și focalizărilor. Aici, spațiul-timp-idee este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285836_a_287165]
-
1979, 155-159; Vasile Popovici, Forma labirintului, LCF, 1980, 37; Dana Dumitriu, Subtilitatea suverană, RL, 1984, 39; Ion Bogdan Lefter, Opt povestiri retrospective, RL, 1985, 24; Tia Șerbănescu, Alice Botez și țara simbolurilor, RL, 1986, 51; Firan, Profiluri, 122-123; Liana Cozea, Prozatoare ale literaturii române moderne, Oradea, 1994, 25-81; Lovinescu, Unde scurte, III, 141-144; Liviu Petrescu, Alice Botez, în Dicț. scriit. rom., I, 331-333; Cosma, Romanul, II, 256-257; Dicț. analitic, II, 148-149; Popa, Ist. lit, II, 801-802; Alina Nițu, Alice Botez, CC
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285836_a_287165]
-
, Sonia (pseudonim al Arianei Lewenstein; 15.V.1931, București), prozatoare. Este fiica Antoniei Lewenstein (n. Reissman), funcționară, și a lui Mordco Lewenstein, comerciant. A urmat școala primară (1938-1942), liceul și Facultatea de Filologie (1949-1953) la București. Debutează cu proză în 1947 la „Revista elevilor”, colaborează și la alte publicații pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287748_a_289077]
-
o onomastică aproape transparentă, cohorte de aluzii la mai-marii zilei din dictatura ceaușistă, exerciții de dexteritate fabulatorie, drame singulare cu valoare de destin etnic, nu fără un pigment ludic, toate acestea nu pot ascunde „fenomenologia letalului”. Cum remarca Ion Vartic, prozatoarea „devine un anatomopatolog îndurerat și patetic, precis și crud însă, care descrie cu minuție «priveliștea cadavrului uman» încă viu și apoi imediat după extincție”. SCRIERI: Cei dintr-a V-a (în colaborare cu Victor Vântu), București, 1952; Ghiduș Arcăduș, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287748_a_289077]
-
, Alice (30.IX.1893, Bârlad - ?), prozatoare și traducătoare. După școala primară făcută la Bârlad, urmează cursul inferior al Institutului „C. Mironescu” din Focșani; în 1909 se mută cu familia la București și se înscrie la Institutul „Moteanu”. În 1920 participă la concursul Editurii Cartea Românească, unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287122_a_288451]
-
război mondial a refuzat să colaboreze la publicațiile vremii, cu excepția revistelor „Mariana” și „Femeia și căminul”, iar după 1950 nu mai publică altceva decât traduceri. În cărțile pentru copii, compuse cu o ritmicitate ce pare a neglija calitatea artistică, scrisul prozatoarei nu se remarcă prin însușiri literare deosebite. Totuși, cu astfel de volume obține premiul întâi la concursul Editurii Cartea Românească (în 1924 pentru Isprava lui Ursu și în 1927 pentru Uimitoarele întâmplări dintr-o vacanță). Caracterul educativ prevalează și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287122_a_288451]
-
, Corina (15.II.1933, Roșiori de Vede), prozatoare. Mama (n. Frâncu) descinde din familia lui Sextil Pușcariu. După ce a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București (1955-1961), va fi profesoară de engleză la o școală generală și la Liceul „Spiru Haret” din București (1963-1966). Debutează în „Luceafărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286506_a_287835]
-
editurilor. Nu, nu „prost”, mai degrabă „arierat” social și, după expresia unei inteligente și influente scriitoare din acea vreme, Georgeta Horodincă, „retardat”. (Azi, buna mea prietenă trăiește la Paris, este soția profesorului de folozofie N. Tertulian, este o foarte bună prozatoare, traducătoare și cercetătoarea a operei marelui prozator care a fost Ștefan Bănulescu, colegul D-sale În anii ’50 la Gazeta literară.Ă Mica scenă pe care o relatez a avut loc Într-o iarnă, cam pe la Începutul deceniului șapte, Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
STĂNILOAE, Lidia (8.X.1933, Sibiu), poetă și prozatoare. Este fiica Mariei (n. Mihu) și a teologului Dumitru Stăniloae. Urmează la Sibiu școala primară germană (1940-1942), Școala de Aplicație (1942-1944) și Liceul „Domnița Ileana” (1944- 1947), apoi la București Școala Centrală de Fete (transformată în Liceul „Zoia Kosmodemianskaia”) (1947-1951
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289880_a_291209]
-
ADAMEȘTEANU, Gabriela (1.IV.1942, Târgu Ocna), prozatoare și publicistă. Este fiica lui Mircea Adameșteanu și a Elenei Adameșteanu (n. Predescu), profesori. Face liceul la Pitești (1956-1960), apoi va absolvi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1960-1965), după care intră în sistemul editorial, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
unul dintre cei care, cu siguranță, i s-a atașat. În primul rând prin sensibilitatea sa față de manuscrisele lui Nichita pe care acesta, la începutul anilor ’60, ni le citea în casa comandorului Ciurea, tatăl logodnicei sale și viitoare soție, prozatoarea Doina Ciurea. Soțul scriitoarei pentru copii Sonia Larian, unul dintre cele mai extraordinare spirite evreiești askenazi, de o sensibilitate și capacitate uriașă de a trăi emoția și prezentul unui text literar. Fost amic apropiat al lui Labiș, ambii studenți ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
deplasată, absolutizându-l cumva. Dar „nordic” eu mă trădez nu numai în „problema națională”, ci și față de chestiunile care mă privesc, cele profesionale; astfel, de la începuturile mele literare, chiar și la primul mare interviu pe care l-am dat excelentei prozatoare care a fost Maria-Luiza Cristescu, am polemizat cu atracția pe care o suferă literații „sudici” față de capodoperă, manifestându-mi propensiunea pentru operă, pentru creația monumentală, capabilă de a oferi nu numai stări, fapte și personaje memorabile, dar și o viziune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
IUTEȘ, Gica (17.IX.1925, Bârlad), prozatoare și poetă. Este fiica Mariei (n. Iosipescu) și a lui Vasile Iuteș, tehnician subofițer, și la naștere a primit numele Elena Georgeta. După terminarea liceului la Bârlad (1945), urmează la București cursurile Facultății de Filologie, absolvind în 1949. Lucrează, începând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287646_a_288975]
-
un copil orfan, „se integrează” în vâltoarea epocii postbelice contribuind la demascarea unui legionar criminal. De proza cu finalitate moralizatoare în stilul momentului I. se îndepărtează târziu, realizând un salt vizibil prin apropierea de zona literaturii fantastice dedicate copiilor. Inventivitatea prozatoarei amintește de tehnica filmului de animație, suspansul intervine mereu și ține treaz interesul cititorului (Atențiune, Carolina!, 1970). Întâmplările din Răpirea Mietei (1977) amintesc din nou de tiparul basmelor, dar eroii sunt personaje din contemporaneitate. Narațiunea glisează între lumea reală și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287646_a_288975]
-
număr de număr, ceea ce îi dă ocazia lui E. Lovinescu să scrie un prim foileton critic despre Hortensia Papadat-Bengescu (17/1919). Mai sunt găzduite fragmente din Balaurul, Fecioarele despletite, Concert din muzică de Bach, precum și proze scurte, iar opera marii prozatoare e comentată de F. Aderca sau de Anton Holban, alături de mai vechii exegeți, care îi recenzează volumele sau redactează medalioane noi (E. Lovinescu, Tudor Vianu). Alt prozator promovat constant de S. este cronicarul dramatic al publicației, Liviu Rebreanu, cu schițele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]