1,016 matches
-
fost asediat și bombardat, iar în ianuarie 1871 a fost semnat armistițiul și pacea. Franța a pierdut Alsacia și Lorena și a trebuit să plătească 5 miliarde de franci ca despăgubiri care vor fi achitate abia în 1873 când armata prusacă se va retrage. Napoleon al III-lea a fost luat prizonier. În urma înfrângerii de la Sedan împăratul a căzut, pe data de 1 septembrie 1870, în captivitate germană și a fost închis în castelul Wilhelmshöhe din Kassel. După eliberarea din detenție
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Suediei în Marele război Nordic dintre 1700 și 1721 a permis Prusiei să recupereze numeroase teritorii din sudul Mării Baltice, cele mai importante fiind orașele Stettin și alte teritorii din Pomerania. Această perioadă a reprezentat momentul de organizare a legendarei Armate prusace. În 1740, Regele Frederic al II-lea (Frederic cel Mare) a acces la tron. Acesta a invadat Silezia,declanșând Războiul pentru Succesiunea Austriei, în urma căruia Prusia reușește să rețină mare parte din teritoriile ocupate în 1742. În 1744 Frederic a
Regatul Prusiei () [Corola-website/Science/306080_a_307409]
-
era singura autoritate executivă iar miniștrii erau responsabili doar în fața acestuia. În 1862, Otto von Bismarck a fost numit de către Regele Wilhelm I în poziția de Prim Ministru al Prusiei. Acesta a fost determinat să unească statele germane sub dominație prusacă, în acest scop angajând regatul într-o serie de războaie: Noul Imperiu al lui Bismarck a fost una dintre cele mai puternice entități din Europa continentală. Dominația Prusiei asupra noului Imperiu a fost aproape absolută, aceasta reprezentând trei cincimi din
Regatul Prusiei () [Corola-website/Science/306080_a_307409]
-
în bătălia de la Lissa în cazul în care austriecii au distrus complet navele italiene. În ziua următoare, totuși , voluntarii lui Garibaldi au învins o forță austriacă în bătălia de la Bezzecca, si s-a mutat spre Trento. Între timp, prim-ministrul prusac Bismarck a văzut că scopurile sale proprii în război au fost realizate, și a semnat un armistițiu cu Austria pe 27 iulie. Italia oficial depus armele sale pe 12 august. Garibaldi a fost rechemat de la marșul său de succes și
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
dinastice și absolutiste de organizare socială și politică; manifestarea sa în regiunile germane a pus accent pe importanța tradițiilor, educației și a unității lingvistice a popoarelor dintr-o zonă geografică. Din punct de vedere economic, înființarea "Zollverein"-ului (uniune vamală) prusac în 1818 și expansiunea sa spre includerea altor state din Confederația Germană a redus competiția dintre state și din cadrul statelor. Apariția noilor mijloace de transport a facilitat afacerile și turismul, ducând la noi contacte și uneori și la conflicte între
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
iar Coaliția victorioasă l-a încarcerat pe Napoleon în insula Elba. În timpul scurtei restaurații napoleoniene denumită Cele 100 de zile din 1815, forțele celei de-a Șaptea Coaliții, inclusiv o armată anglo-aliată sub comanda Ducelui de Wellington și o armată prusacă sub comanda lui Gebhard von Blücher a învins în Bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815). Rolul critic jucat de trupele lui Blücher, mai ales după retragerea forțată de pe câmpul de luptă de la Ligny cu o zi înainte, au ajutat la
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
Blücher a învins în Bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815). Rolul critic jucat de trupele lui Blücher, mai ales după retragerea forțată de pe câmpul de luptă de la Ligny cu o zi înainte, au ajutat la întoarcerea situației împotriva Franței. Cavaleria prusacă a urmărit pe francezii învinși în seara de 18 iunie, pecetluind victoria aliaților. Din perspectivă germană, acțiunile trupelor lui Blücher de la Waterloo și eforturile combinate de la Leipzig, au oferit un nou motiv de mândrie și entuziasm. Această interpretare a devenit
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
Ducatul Badenului, dreptul de vot era restrâns pe criterii stricte de proprietate care limitau acest drept la o mică porțiune din populația bărbătească. Mai mult, această soluție nepractică nu a reflectat noul statut al Prusiei în contextul general. Deși armata prusacă fusese învinsă dramatic în 1806 la bătălia de la Jena-Auerstedt, ea a revenit la Waterloo. În consecință, liderii prusaci se așteptau să joace un rol important în politica germană. Creșterea naționalismului german, stimulat de experiența germanilor din perioada napoleoniană și inițial
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
mică porțiune din populația bărbătească. Mai mult, această soluție nepractică nu a reflectat noul statut al Prusiei în contextul general. Deși armata prusacă fusese învinsă dramatic în 1806 la bătălia de la Jena-Auerstedt, ea a revenit la Waterloo. În consecință, liderii prusaci se așteptau să joace un rol important în politica germană. Creșterea naționalismului german, stimulat de experiența germanilor din perioada napoleoniană și inițial aliat cu liberalismul, a schimbat relațiile politice, sociale și culturale din statele germane. În acest context, se pot
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
în care el a concluzionat că este și imposibil și de nedorit reprimarea libertății de expresie prin măsuri reacționare. O altă instituție-cheie pentru unificarea statelor germane, "Zollverein", a ajutat la crearea unei mai puternice legături economice. Inițial concepută de ministrul prusac de finanțe Hans, Conte von Bülow, ca o uniune vamală prusacă în 1818, "Zollverein" a legat între ele numeroase teritorii prusace și ale familiei Hohenzollern. De-a lungul celor peste treizeci de ani ce au urmat, s-au alăturat uniunii
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
nedorit reprimarea libertății de expresie prin măsuri reacționare. O altă instituție-cheie pentru unificarea statelor germane, "Zollverein", a ajutat la crearea unei mai puternice legături economice. Inițial concepută de ministrul prusac de finanțe Hans, Conte von Bülow, ca o uniune vamală prusacă în 1818, "Zollverein" a legat între ele numeroase teritorii prusace și ale familiei Hohenzollern. De-a lungul celor peste treizeci de ani ce au urmat, s-au alăturat uniunii și alte state germane. Ea a ajutat la reducerea barierelor protecționiste
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
instituție-cheie pentru unificarea statelor germane, "Zollverein", a ajutat la crearea unei mai puternice legături economice. Inițial concepută de ministrul prusac de finanțe Hans, Conte von Bülow, ca o uniune vamală prusacă în 1818, "Zollverein" a legat între ele numeroase teritorii prusace și ale familiei Hohenzollern. De-a lungul celor peste treizeci de ani ce au urmat, s-au alăturat uniunii și alte state germane. Ea a ajutat la reducerea barierelor protecționiste dintre statele germane, îmbunătățind mai ales transportul de materii prime
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
caracterul național reflectă influența geografică. În aceeași idee au apărut mișcările pentru păstrarea vechilor păduri și locuri istorice, și acestea se concentrau în mod deosebit pe regiunea Rinului, locul numeroaselor confruntări cu Franța și Spania. Perioada statelor polițienești austriac și prusac și a vastei cenzuri dinaintea Revoluției din 1848 au devenit cunoscute ulterior sub denumirea de "Vormärz", „înainte de Martie”, cu referire la martie 1848. În această perioadă, liberalismul european a prins viteză; agenda liberală includea aspecte economice, sociale și politice. Numeroși
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
a adunat numeroși adepți după cel de-al doilea război mondial a fost aceea că așa-numitul eșec al liberalilor germani din Parlamentul de la Frankfurt a condus la un compromis al burgheziei cu conservatorii, mai ales cu proprietarii de pământ prusaci ("Junkeri"), și ulterior, la așa-numitul "Sonderweg" (cale distinctă) al Germaniei din secolul al XX-lea. Nerealizarea unificării în 1848, conform acestei opinii, a avut ca rezultat formarea târzie a statului național în 1871, care, la rândul său, a întârziat
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
În aceste state, viața germană are polii săi pozitivi și negativi - în primul, toate interesele naționale și reformatoare, în al doilea, toate cele dinastice și distructive. Chestiunea germană nu este o problemă constituțională, ci o chestiune de putere; și monarhia prusacă nu este în întregime germană, pe când cea a Austriei nici nu poate fi. Unificarea în aceste condiții a ridicat o problemă diplomatică elementară. Posibilitatea unificării germane (și a celei italiene) a pus în discuție preceptele fundamentale de echilibru trasate în
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
von Moltke cel Bătrân deținea poziția de șef al Statului Major General al Prusiei și Albrecht von Roon pe cel de Ministru de Război al Prusiei. Von Roon și Wilhelm (care a participat activ la aceste evenimente) au reorganizat armata prusacă, iar Moltke a regândit apărarea strategică a Prusiei, simplificând comanda operațională. Reformele militare (și finanțarea lor) au cauzat o criză constituțională în Prusia. Problema era că atât parlamentul cât și regele, prin ministrul de război, doreau să controleze bugetul armatei
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
Wilhelm, și diplomația lui Bismarck au influențat restructurarea echilibrului de forțe la nivel european. Agendele lor combinate au făcut din Prusia principala putere germană printr-o combinație de victorii diplomatice în politica externă, susținute de posibila utilizare a forței militare prusace și moderarea pragmatică în politica internă: "Realpolitik". Bismarck a exprimat esența "Realpolitik" în discursul său devenit celebru „Sânge și fier” ținut în fața Comisiei pentru Buget a Camerei Deputaților Prusiei la 30 septembrie 1862, la scurt timp după ce a devenit Ministru-Președinte
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
prin discursuri și decizii ale majorității” este interpretată ca o repudiere a procesului politic, repudiere pe care Bismarck nu o susținea. În al doilea rând, accentul pus pe sânge și fier nu însemna doar forța militară fără rival a armatei prusace, ci două alte aspecte importante: primul, abilitatea statelor germane de a produce fier (și alte materii prime pentru război) și al doilea, disponibilitatea de a le folosi când și dacă ar fi fost nevoie. Nevoia de fier "și" sânge a
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
parte a populației ducatului Holstein era de origine germană și vorbea limba germană; în Schleswig populația era mai echilibrată, cu o minoritate daneză semnificativă. Tentativele diplomatice de desființare a Constituției din Noiembrie au dat greș și, după ce trupele austriece și prusace au trecut granița în Schleswig la 1 februarie 1864, au început luptele. Inițial, danezii au încercat să-și apere țara cu ajutorul "Danewerk", un zid de pământ antic, care însă s-a dovedit de neapărat. Danezii nu se puteau opune forțelor
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
au trecut granița în Schleswig la 1 februarie 1864, au început luptele. Inițial, danezii au încercat să-și apere țara cu ajutorul "Danewerk", un zid de pământ antic, care însă s-a dovedit de neapărat. Danezii nu se puteau opune forțelor prusace și austriece combinate și nu puteau conta pe ajutorul aliaților lor din celelalte state scandinave (Danemarca încălcase Protocoalele). Al Doilea Război al Schleswigului s-a încheiat cu victoria armatelor aliate austro-prusace și cele două țări au preluat controlul Schleswigului și
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
puteri au pretins că reprezintă toate statele germane. În aprilie 1866, reprezentantul Prusiei la Florența a semnat un pact secret cu italienii. Cele două state s-au angajat să se ajute într-un război împotriva Austriei. A doua zi, delegatul prusac de la adunarea de la Frankfurt a prezentat un plan pentru o constituție națională și o Dietă națională creată prin alegeri directe și vot universal. Relația dificilă și ambiguă a lui Bismarck cu "Landtagul" (Parlamentul Provincial) din Prusia, uneori caldă, alteori conflictuală
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
avantaje mari ale unirii se opuneau oricărui război între Prusia și Austria: orice astfel de conflict ar servi doar dinastiilor, nu și intereselor lor, pe care ele le considerau „civile”, și/sau „burgheze”. Opinia publică se opunea și ea dominației prusace. Populațiile catolice de pe râul Rin, mai ales în regiunile cosmopolite ale Kölnului și din foarte populata vale a Ruhrului, au continuat să țină partea Austriei. Până la sfârșitul primăverii, majoritatea statelor importante se opuneau eforturilor Berlinului de a reorganiza statele germane
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
râul Rin, mai ales în regiunile cosmopolite ale Kölnului și din foarte populata vale a Ruhrului, au continuat să țină partea Austriei. Până la sfârșitul primăverii, majoritatea statelor importante se opuneau eforturilor Berlinului de a reorganiza statele germane cu forța. Cabinetul prusac vedea unitatea germană ca pe o chestiune de putere. Liberalii din adunarea de la Frankfurt vedeau unitatea germană ca pe un proces de negociere, și distribuția puterii între mai multe părți. Deși mai multe state germane erau inițial de partea Austriei
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
unitatea germană ca pe o chestiune de putere. Liberalii din adunarea de la Frankfurt vedeau unitatea germană ca pe un proces de negociere, și distribuția puterii între mai multe părți. Deși mai multe state germane erau inițial de partea Austriei, trupele prusace le-au interceptat soldații și i-au trimis înapoi, iar Austria, ajutată doar de Saxonia, s-a luptat singură cu Prusia; deși Franța a promis ajutor, acesta a venit târziu și a fost insuficient. Pentru a complica situația Austriei, mobilizarea
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
deși austriecii au avut mult mai mult succes pe plan militar contra trupelor italiene, imperiul a pierdut importanta provincie a Veneției. Habsburgii au cedat Veneția Franței, care apoi a cedat-o Italiei. Publicul francez nu a primit cu bucurie victoria prusacă și a cerut "Revanche pour Sadová", ceea ce a contribuit la sentimentul antiprusac în Franța, problemă ce a accelerat în lunile dinaintea declanșării Războiului Franco-Prusac. Austria a încetat să domine țările germanofone din Europa Centrală, și prima sferă de influență stabilita
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]