837 matches
-
martie, anul 1678, primind împărtășania din urmă din mâinile mitropolitului Theodosie, după ce cu limbă de moarte a spus că nu schimbă o vorbă din testamentul ei. Aceasta fiind voia ei cea de pe urmă. Împlinise șaptezeci și șase de ani. Știa psaltirea deopotrivă pe românește și grecește. Spunea versuri în limba turcă, germană și arabă. Când i s-au măritat fetele, poruncise pentru zestrea lor tocmai la Brașov tacâmuri de argint aurite cu furculițe cum nu aveau nici la curtea regelui Ludovic
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
celor ce-l serviseră la masă. Se sculă de pe scaunul incomod și-și trase un jilț în dreptul focului, deschise ușița sobei și ceru să se mai stingă din lumânări. — „Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioșilor”. Așa începe psaltirea. Oare ce să însemne asta? Eu Io Șerban Voievod n-am ținut oare sfat cu necredincioșii? Vizirul, marele vizir Köprülü Kara Mustafa, mi-a fost prieten și stam cu el cum stau cu sfinția ta. Ba nu, mint, cu el
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
frumos. — Pleacă lumina taică, începu după un timp, șovăind, Ștefan. N-ai vrea să-ți citesc un psalm? După cină, rogu-te. Cheamă slugile să aprindă lumânările, e prea întunerec pentru citit, dacă vrei psalm, îți spunem noi, că știm psaltirea pe de rost. — Măria ta, înțeleg că de copil ai văzut cum se moare, cum mor cei ce te-au îndrăgit și am înțeles că, deși pari o fire veselă și trăitoare în lume, te ai gândit la moarte. Ți-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
liniștească, o grecoaică din neam de negustori de grâne din Istanbul, una Lavinia, au dus-o la un schit în munte și au zidit-o de vie într o chilie strâmtă, fără hrană, doar cu un ulcior de apă, o psaltire și câteva lumânări. Zile și nopți întregi, veneau poslușnici și schimnici bătrâni să lipească urechea de ușa și ferestrele zidite și tencuite ale chiliei ca să asculte în curgere necontenită rostirea fără sfârșit a psalmilor. Și pe măsură ce șoapta era tot mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de 3808 lei, 69 bani. Cheltuielile însă s-au ridicat la 4358 lei. Cine era acest „Anastasă lipscanul”, dragule? Apoi acesta era unul din cei ce au dat mănăstirii Spiridoniei o mulțime de bunuri, printre care: „1 Evanghelie grecească, 1 Psaltire, 1 potir de argint pe dinăuntru suflat cu aur, 1 discos tij ( de asemenea) de argint, 1 linguriță tij de argint,... 7 candele de argint, 1 cadelniță tij de argint,... 1 policandru mai mic de femei tij de alamă cu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ne trimite ajutor” Stareța Acachia Căuș păstorește 26 de măicuțe. Între liturghii și rugăciuni, ele lucrează în atelierele de croitorie, scultpură, de litografiere a icoanelor, țesut covoare și de tâmplărie. La 95 de ani, maica Serafima Hăisan citește zilnic din Psaltire, fără ochelari. Îngenunchez în fața bătrânei pentru binecuvântare și, în timp ce mâinile ei blânde mă mângâie pe creștet, mă întreb ce caut eu păcătosul aici. “Simțim duhul și prezența Sfântului Ștefan cel Mare în tot ceea ce facem, iar, în unele împrejurări disperate
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
s-a născut copilul Ăpentru băieți opt zile după data nașterii, iar pentru fete opt zile înainte). La decesul unui starover acesta e ținut în camera din față a locuinței timp de 3 zile, timp în care se citește neîntrerupt Psaltirea. După slujba de înmormântare de la biserică se organizează un praznic fie la casa celui trecut în neființă, fie la casa de prăznuire din apropierea bisericii. Ocupații În trecut, lipovenii, mai ales cei din mediul urban, erau cunoscuți ca buni mici comerciați
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
un tătar bătrân, complet ras și având tatuate pe piept și Crucea „Sfântul Gheorghe” și-a Semilunei Stea. — Ce e asta? - bâigui Metodiu arătând spre mașinărie. — O tiparniță, monșer! - lămuri hanul cel tânăr. — Și ce tipăriți - făcu Metodiu plăcut surprins. — Psaltiri, Cazanii, Lexicoane, „Istoria Imperiului Otoman”, partea cu creșterea. — Bine, bine, da’ fetele? — Sunt de la corectură. Și... el? - șopti Metodiu, trăgând cu coada ochiului spre tătarul cel tatuat. — El? El a câștigat concursul „Dintre sute de tătari”. Să ți-l prezint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și să venim noi la voi - îl întrerupse primul voinic uitându-se pe sub gene - că e de rău. — Alelei - întări celălalt. Păi ce s-avem - repetă Metodiu, scotocindu-se prin traistă. Uite ce-avem! - și le arătă pe rând o psaltire, o scrumbie uscată, doi nasturi, o pană, o călimară. — Și tu? - zise voinicul către Iovănuț. Iovănuț scotoci și el prin traistă și, oarecum încurcat, mai scoase două scrumbii. Episodul 44 FRAȚII STĂNCIULESCU Văzând puținele lucruri scoase de cei doi călugări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ani, câte unul mai răsărit era trimis la Muntele Athos, da’ una-i să fiii trimis la munte, alta la Roma. — Dumneata n-ai mers altundeva cât ai fost tânăr? - întrebă Iovănuț. — Ba m-am dus cu o jumătate de psaltire până la Târnovo, unde era o tiparniță. Da’ a merge la Târnavo era ca și cum te-ai fi dus la Stambul; plin de turci peste tot. Episodul 213 LA O DUNĂRE TURCITĂ Motive independente de voința noastră, dar bazându-se totuși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Nu, zice, să sorb întâi paharul ista... A băut și a picat ca un mal. Petrache! vorbi părintele, împroșcând; toarnă repede o sângeapă de rachiu, pe urmă dă fuga la primare și treci și pe la mine pe acasă, de adă psaltirea... Toarnă repede, Petrache; pe urmă, du-te! urmă popa după o clipă de gândire; de bună-samă, Petrache! Necunoscutul sta întins pe podele, cu brațele în laturi, nemișcat. Întunericul pătrundea prin geamurile murdare și în rateș era tăcere adâncă. —Nevasta s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
uită la el cu luare-aminte; necuratul, dragul mătușii, necuratul, el i-a luat mânile, și picioarele, și glasul! Alt chip nu-i: să-i cetească părintele... Am adus cartea, părinte! strigă Petrache uluit, răzbătând printre oameni, spăriat și dând popii psaltirea. —Cetesc, cetesc... murmură popa, cumpănindu-se. Țăranii ieșiră unul câte unul. Ușa se închise în urma lor; dar, de dincolo, din crâșmă, tot răzbătu o bucată de vreme zgomotul nedeslușit al glasurilor. Popa începu să mormăiască și să răscolească filele unsuroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
politice care face încă furori la nord de Dunăre. Dacă vrem să înregistrăm însă apariția primei cărți valoroase în limba autohtonă, trebuie să așteptăm până la 1673, când Dimitrie Barila, mult mai cunoscut sub numele său de mitropolit, Dosoftei, își publică Psaltirea în versuri (și aceea fiind, ce-i drept, doar o traducere, cu mijloace artistice superioare, a textului veterotestamentar). Doare, nu-i așa? Să nu disperăm însă. Or fi fost japonezii mai buni la istorie sau la poezie lirică, dar, își
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lingvistică este în măsură să dezgroape relicve care evidențiază această mentalitate arhaică. Mulți dintre termenii care desemnează localitatea au ca rădăcină sau sunt înrudiți cu termeni care desemnează hotarul : vezi relația dintre alb. fsat, rom. sat (vechi rom. fsat în Psaltirea Scheiană) și lat. fossatum = „șanț, brazdă înconjurătoare” ; dintre sl. grad, rus. gorod („oraș”) și vechi sl. gradu = „zid, îngrăditură”, rus. ograditi = „a îngrădi” (de unde și rom. gard, grădină etc.) ; dintre celt. dunum („oraș”), engl. town („oraș”) și germ. Zaun („gard
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
să decurgă normal, pentru că pelerinul nu are de unde să știe că unu-i operat, că pe altul Îl dor picioarele ș.a.m.d. Am prins un pic de curaj și deși de dimineață am stat cu nasul În Ceaslovul Mare, Psaltire și Apostol, la 20,30, când s-a terminat Privegherea, Încă aș mai fi putut să citesc. Ba, fiind doar eu și cu Părintele Ioan În biserică, am și cântat În câteva rânduri, mai mult intuitiv. El, care nu prea
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
fac ei înșiși jumătate din cuprins; ei lărgesc cugetările ale căror sâmbure li se prezintă; îndreaptă ceea ce li se pare slab.” Voltaire 536. „ Cartea este o comoară mai scumpă decât toate comorile pământești, căci (...) comoara aceasta înfrumusețează sufletul omului.” Psaltirea slavonă 537. „Cunosc multe cărți care au plictisit, dar nu cunosc nici una care să fi făcut vreun rău cu adevărat.” Voltaire 538. „ Dacă rațiunea ar înlocui memoria Și s-ar studia mai mult decât s-ar transcrie, nu s-ar
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
aprinde cimitire de viață. De ce vrei să arzi în seul pământului, Doamne? Dorm licurici în felinare. Pentru cine să fie noapte și pentru cine să fie zi, Stăpâne? Petru semăna cu mama: la miezul nopții, două jumătăți identice de rugăciune. Psaltirea era ca o grădină ce înflorea în zori. Rugăciunea, un fel de pauză a spiritului, un fel de iluzie pusă în paranteză pătrată. Și ploua Petru în fața icoanei, și ploua mama în fața icoanei ploaia era trecută prin cămașă ca prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Necheza locomotiva ca o iapă în călduri, își lingea chipul în oglindă. O valiză de carton, câteva schimburi, caiete, cărți, o fotografie dosită sub plușul oglinzii, un pieptene, 4 săpunuri "Cheia", 200 de lei (bani în monede a câte 5), Psaltirea, o bucată de mălai coaptă în rolă, 10 ouă fierte. Valiza din carton, cu mânerul dintr-o curea, de la bunicul. La Sibiu, în calea Poplăcii sângele începea să orbească. Dumnezeu nu se mai lăsa scris cu majuscule. Petru era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fumul chiliilor scria pe cer, rugăciunea zgâria oglinda, îngerii orbi citeau cu degetele: prima Catismă despre un împărat al necuprinsului, ultima pecetluia mormântul până la a doua venire. Bătea vântul, slovele cu miros de rășină înmiresmau norii. Ningea ca dintr-o psaltire scuturată peste brazi. Până la schit, un drum șerpuit, sinuos, parcă desenat de un arhitect bolnav de parkinson; de la șosea se putea arunca cu piatra pe acoperișul stăreției; de la șosea până în ușa bisericii, jumătate de oră de nevoință. Era seara, trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
până la tâmplă; până la Dumnezeu mereu încă un pas. La Fântânele, ca la Socola, portarul dezlega ultimele intenții. Petru avea emoții. Toată viața a existat într-o stare confuză de examen picat sub linie. Pe drum a repetat rugăciuni, a citit Psaltirea, a răsfoit Noul Testament, Filocaliile, Sinaxarul, Cazania, Triodul. Fiecare carte bisericească i-a impus sentimentul de nou început. Ascuns după horn, iarna, deschidea romanele copertate în carton pânzat (mereu, prima lecție despre Dumnezeu). Erau căsuțele sale negre pline cu povești dantelate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
peste ele o pătură din lână pliată pe din două; perna, ghemotocul din cârpe înfășate într-un sac de cânepă, dosea visele; fereastra cât o scorbură de ciocănitore întuneca cerdacul; sub fereastră, masa, candela, două lumânări din seu, icoana Fecioarei, Psaltirea, Îndreptarul pentru spovedanie, mir, chibrituri și o prescură coaptă în săptămâna luminată; la răsărit, în icoana, sfântul Serafim de Sarov căra apă cu un coș de nuiele; în carnea podelelor putrede se desfăceau muguri; lumânarea ardea într-o tulpină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
perfectă ordine, își ocupau locul indicat de mai marii cerului. Biserica, un furnicar plin cu îngeri: cei friguroși își încălzeau picioruțele deasupra sfeșnicelor, somnoroșii moțăiau în strană, zglobii se balansau de frânghiile policandrului, îngerii bătrâni se ascundeau printre pagini de Psaltire; în fundație îngeri, în cărămidă, în gaura cheii; pe umerii călugărilor, stăteau îngerii îndreptători; în jurul Sfintei Mese, îngeri diaconi; lângă potir, îngeri de strajă. La 7 începea Liturghia. Norii erau precum o cortină trasă, încă se mai dormea în grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Aici nu vei clinti nicio frunză fără voia jupânului. Eu am avut multă râvnă când am venit, voiam să-mi spăl păcatele, l-am ucis pe tata pentru 500 de lei. Mă trezeam noaptea la două și până la patru făceam Psaltirea. A auzit starețul, mi-a dat ascultare în cimitir, 46 de gropi. Eu le-am săpat. În ultimii doi ani a murit numai părintele protosinghel Ilarion. "Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu supușenie și umilință, că prea ești aspru la mânie. Dar nici eu nu sunt mai domol, de două luni nu am atins Sfintele și asta numai pentru că mă îndoiesc de vrerea Domnului. Stau la strană cu toți mucoșii în jurul Psaltiri, în loc să slujesc Cortul Împărătesc. Ai dreptate, părinte, în ceea ce spui, dar parcă îl aud pe Simeon Stâlpnicu vorbind prin graiul arhimandritului. El a slujit 40 de zile cățărat pe un stâlp și nu s-a îndoit nici măcar un ceas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trăiește câteva zile în unghii și în fire de păr; lacul, pe vreme de secetă, la început moare în burțile peștilor.) A deschis ușa încet, foarte încet, să nu-i tulbure somnul, a pus lumină în candelă, a pregătit Ceaslovul, Psaltirea, Tipicul, Evanghelia și toate cele necesare la strană pentru Utrenie, apoi a îngenuncheat în fața ei. Fruntea, genunchii, palmele, într-un ghem de rugăciune neîncepută. Trupul, precum o lumânare din ceară curată îndoită o dată și încă o dată. Un fel de treime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]