1,192 matches
-
psihică nu este scutită de acestea. Psihopatologia nu poate fi înțeleasă prin intermediul unui singur parametru, în situația în care aceasta se aplică de la bebeluș până la subiectul în vârstă. Interacțiunea și complexitatea unor modele de comprehensiune, fie că sunt fiziologice, sociologice, psihanalitice, cognitive și educative constituie o regulă în practica clinică. Colecția Les âges de la vie propune o abordare completă, nosologică, clinică, terapeutică și socioeconomică a problemelor psihopatologice proprii diferitelor etape ale vieții. Lucrarea Legăturile evidente dintre depresie și tentativele de suicid
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
permită depășirea perioadei adolescenței și a aceleia a adultului tânăr. Această incertitudine de care trebuie să ținem cont în legătură cu diagnosticul face ca problema tratamentului, în special a celui medicamentos, să rămână nerezolvată. Într-adevăr, tratamentul psihoterapeutic, a se vedea cel psihanalitic, pare, în ambele cazuri, în mod deosebit preferabil, dacă nu indispensabil. Sigur, acest mod de abordare nu este realizabil imediat, și cere terapeutului o formare și o experiență în domeniu. Dar este singurul care îi permite adolescentului, prin investirea sau
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
în cazurile în care este vorba despre dificultăți minore sau punctuale (proastă dispoziție, crize anxio-depresive), când se evită astfel apariția unei patologii de mai lungă durată. Aceste consultații terapeutice joacă în acest caz rolul de psihoterapie scurtă. PSIHOTERAPIE DE INSPIRAȚIE PSIHANALITICĂ Cadrul general al acestor psihoterapii face obiectul unui relativ consens în ceea ce privește întâlnirea terapeut/pacient într-o poziție de față în față, într-un ritm de una până la trei ședințe de 45-60 minute pe săptămână, timp de 12-18 luni minimum. Foarte
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
pe săptămână, timp de 12-18 luni minimum. Foarte puțini terapeuți folosesc setting-ul analitic clasic (divanul) chiar de la începutul unei terapii cu un adolescent, cu atât mai mult atunci când este vorba despre un tânăr adolescent (14-16 ani). Aceste psihoterapii de inspirație psihanalitică (PIP) folosesc ca pârghie terapeutică investițiile pe care „transferul” asupra persoanei terapeutului le mobilizează la adolescent, dar fără a-l analiza direct în mod necesar pe acesta din urmă. Atenția este dirijată în mod special asupra investițiilor actuale și intervențiile
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
cât și terapeutul pot fi tentați să se întoarcă spre copilărie, primul pentru a se distanța de scenele pubertare care îl îmbolnăvesc, cel de-al doilea cu iluzia că poate descoperi acolo cheia oedipiană sau pre-oedipiană familiară. Psihoterapiile de inspirație psihanalitică aplicate adolescentului deprimat prezintă oare unele particularități? Cu cât depresia apare din punct de vedere semiologic mai evidentă, cu atât mai mult trebuie să ținem cont de aceste particularități. Într-adevăr, există două pericole diferite care pot amenința continuitatea psihoterapiei
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
psihic de elaborare. În plan farmacologic, utilizarea noilor timoregulatoare (Dépamide, Tégrétol) este interesantă în mod special în aceste cazuri, permițând diferențierea adolescentului de părintele sau ascendentul bolnav. Remarcile precedente demonstrează, în aceeași măsură, importanța unui tratament psihoterapeutic asociat. O psihoterapie psihanalitică va putea, în cele mai bune cazuri, să desprindă problematica depresivă naturala adolescenței de masca identificatorie în care este fixată și să autorizeze o elaborare a culpabilității provocată de fantasmele agresive și/sau paricidare îndreptate asupra unor imagini parentale atât
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
bineînțeles), să le demonstreze că „nu știu”, că „știu prea puțin” (comparativ cu ei!). Aceștia pun note, paradoxal, când elevii nu știu, și nu atunci când ei știu. Evaluează neștiința, nu știința. Notarea nu trebuie să se transforme într-o instanță „psihanalitică” de deturnare a unor pulsiuni, de tratare a nervilor acumulați. Evaluăm nu pentru a ne „rezolva” pe noi înșine, ci pentru a-i ajuta pe alții. 2. Simptomul obiectivității exagerate. Alți profesori sunt tentați să „măsoare” cât mai exact conduitele
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
de experiențiere și expresie a gândurilor și sentimentelor semnificative care sunt tabu. Multe abordări psihoterapeutice au subliniat catharsisul în grade diferite în cadrul sistemelor lor de reprezentare (Nichols și Zax, 1977; Hawkins, 1986; Heron 1988aă. Catharsisul a fost considerat esența traamentului psihanalitic așa cum a fost demonstrat în faimosul caz al Anei O., descris de Breuer și Freud (1895/1955Ă în „Studii asupra isteriei”. În centrul acestor sisteme terapeutice se află credința că descărcarea emoțională a materialului traumatic reprezentativ aduce eliberarea de tensiunea
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
și păcii va râmăne cu tine din ce în ce mai mult. Vei găsi că poți din ce în ce mai bine să te descurci cu problemele din viața ta și vei avea un sentiment tot mai profund al stării de bine. Depășirea rezistenței în hipnoterapie În conformitate cu poziția psihanalitică tradițională rezistența este inevitabilă pentru că este inerentă în mecanismele de apărare pe care le folosește pacientul pentru a îndepărta anxietatea și vina, iar rezistența este depășită prin interpretare și insight. Oricum pregătirea atentă a pacientului în timpul primei evaluări va împiedica
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
în cursul dimineții și se întreba de ce tovarășul lui se mai gândea încă la ea! Psihoterapia psihodinamică Abordările hipnoanalitice au la bază psihoterapia psihodinamică. Aceasta se referă la sistemele de înțelegere, explicare și practică bazate pe principiile generale ale teoriei psihanalitice, iar terapia este adesea de scurtă durată și limitată în timp (Wolberg, 1980; Strupp și Binder, 1984; Budman și Gurman, 1988Ă. Acest tip de terapie este desemnată să descopere și să arunce lumină asupra originilor simptomatologiei, legând prezentul de trecut
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
obicei o amnezie a sursei problemelor psihologicce și a nevrozelor și ca urmare este necesar insight-ul în această dinamică reprimată. Semnalizarea ideomotorie poate fi utilizată ca procedură pentru descoperirea materialului inconștient într-un timp mult mai scurt decât în abordările psihanalitice tradiționale. Este de asemenea o abordare excelentă care poate fi introdusă încă de timpuriu în procesul terapeutic pentru că în mod literal „plasează controlul” în mâinile pacientului. Scopurile principale ale acestei forme de explorare și terapie combinată sunt după cum urmează: Pentru
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
copiilor handicapați/deficienți, în explicarea mecanismelor psihologice ale comportării unor categorii de copii: infirmi, surdo-muți, epileptici etc.; acești copii, simțindu-se frustrați de la natură, ridică probleme de adaptare/integrare în grup, de autocontrol și autodeterminare în viață. Sub influența doctrinei psihanalitice s-au luat, uneori, măsuri educative puțin inspirate: autoritatea a fost redusă la minimum, contrarierile și prohibițiile externe au fost îndepărtate, preconizîndu-se libertatea de satisfacere a pulsiunilor și dorințelor copiilor, indiferent de natura acestira. Dar lipsa de discernământ în privarea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
înlăturat simplismul ipotezei S-R („Stimul-Reacție”), al punctului de vedere „behaviorist”, și a celui „biologist” în explicarea „frustrației”, care duce la simplificarea cercetării, la sărăcirea conținutului psihologic al acesteia; de exagerările asemeni, nu putem să nu condamnăm și exagerările înțelesului psihanalitic de „complex” („complex al frustrației”), adică de factor inconștient, rezultat din conflictul intrapsihic dintre instanțe („Sine” și „Eu”, „Eu” și „Supra-Eu”), sau dintre forțele pulsionale ostile („Libido” și „Thanatos”). Antrenând participarea aproape integrală a psihicului, fenomenul frustrației influențează, la rândul
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
după schema „S-R”(stimul-reacție); 2) concepțiile biologiste, care așează pe un prim plan motivația inconștientă, instinctuală. În concepția „freudismului”, de exemplu, frustrația nu reprezintă altceva, decât un factor inconștient, rezultat din conflictul intrapsihic dintre „instanțe” și „pulsiuni” incompatibile. Concepțiile „psihanalitice”, minimalizând, mai mult sau mai puțin, rolul conștiinței, al condițiilor social-istorice în dezvoltarea omul, faptul că acesta este o ființă socială, o personalitate, absoluțizează rolul determinărilor interne și, implicit, limitează problematic frustrației la o interpretare organismică, biologică. 3) În sfârșit
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
umană este determinază, în special, de motive psihice „pure”. Diversitatea acestor interpretări și forme ale psihanalizei contemporane ne determină să prezentăm, mai întâi, interpretările naturaliste, biologiste, tipice „doctrinei freudiste”, care au sugerat o viziune pansexualistă, apoi acele direcții de gândire „psihanalitice” - aparținând unor dizidenți, revizioniști, reformiști - care au ținut seama, într-o oarecare măsură, în explicarea personalității de dimensiunea socială, de noile date aduse de științele biologice despre om (cum ar fi neurofiziologia). Desigur, atenția noastră va selecta, de fiecare dată
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
într-o oarecare măsură, în explicarea personalității de dimensiunea socială, de noile date aduse de științele biologice despre om (cum ar fi neurofiziologia). Desigur, atenția noastră va selecta, de fiecare dată, în primul rând acele „analize” și „interpretări” ale doctrinei psihanalitice care sunt legate de psihologia fenomenului de frudtrație (cum ar fi, de exemplu, acelea asupra „agresiunii”, a relațiilor dintre „emoții” și „instincte”, deci a „complexelor” sau a altor aspecte referitoare la rolul „conflictelor emoționale” în generarea comportamentelor patologice și delictuale
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
altă direcție, și anume una înrudită, superioară, admisă de „Supra-Eu”. Noțiunea de „complex”, folosită de psihanaliști, se referă la astfel de porniri libidinale refulate, care-și caută gratificarea pe o cale, mai mult sau mai puțin, travestită. Pornind de la înțelesul psihanalitic tradițional acordat termenului de „complex”, o serie de psihologi, dintre care menționăm pe Nina Bull, consideră că fenomenul frustrației reprezintă un „complex”, înțelegând prin frustrație un factor inconștient, rezultat dun conflict și susceptibil să ia forme simbolice (în joc și
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
pe Nina Bull, consideră că fenomenul frustrației reprezintă un „complex”, înțelegând prin frustrație un factor inconștient, rezultat dun conflict și susceptibil să ia forme simbolice (în joc și pe plan verbal, în fantezia subiectului). O cercetare mai atentă a „complexelor psihanalitice”, a felului în care a evoluat înțelesul acordat termenului de „complex” și a diverselor întrebuințări care i s-au dat, ne va edifica mai bine asupra faptului dacă „ansamblul structural” al trăirii unei stări de privațiune, compus din evaluarea unui
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
substantivală, - ca o reacție a psihologiei experimentale, aflată în plină dezvoltare, împotriva psihologieiasociaționiste și senzualiste, de până atunci, întemeiate pe concepțiile atomiste, - cu sensul de „ansambluri organizate de elemente” (ex.idei, imagini, sentimente) care se află în corelație funcțională. Înțelesul „psihanalitic” al termenului de „complex” a fost pregătit de fecundele cercetări de psihopatologie, îndeosebi asupra „isteriei”, ale lui Janet, Charcet, Bernheim etc., care au impus tot mai mult conceptul de „inconștient” și, legat de acesta, ideea „complexității reprezentărilor actuale, în acțiune
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
două funcții cunoscute ale „inconștientului” și ale „eului”: în cazul primului, cea de descărcare a unei „tensiuni”, care este orientată de către „sexualitate”; în cazul eului, cea de inhibare a acestei tensiuni, pentru a se proteja. Totuși, cel care creează sensul psihanalitic propriu-zis al termenului „complex” este Carl Gustav Jung. Acesta, imaginănd, pe baza unor cerecetări experimentale efectuate în perspectiva teoriei „inconștientului colectiv”, testul „asociațiilor de cuvinte”, susține că orice perturbare în răspunsuri este „indiciu al unui complex latent”. „Această metodă (metoda
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
om, pe de o parte, și medicul social-istoric și natural, pe de altă parte”. (Cf. V. Pavelescu, „Examenul critic...”, p. 3-4). Este adevărat însă că activitatea lui C.G. Jung și cea al lui A. Adler a încurajat dezvoltarea unei „mișcări psihanalitice” în cadrul căreia, discipoli, revizioniști și reformiști au promovat, treptat, opinii noi, de pe urma cărora „psihanaliza” a ieșit „revitalizată”, cu noi valențe. Chiar dacă n-au putut sesiza cele mai grave din „exagerările” concepției lui S. Freud și ale discipolilor săi cei mai
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
găsim „iubirea de sine” și „vanitatea”, iar la un nivel „terțiar” întâlnim „redefinirea Eului” prin mijloace „autiste”, care constau în interpretarea deformată a realității în conformitate cu dorințele noastre. Privind-o în ansamblu și, totodată, în specificitatea ei, putem spune că „doctrina psihanalitică” nu reprezintă decât un mod unilateral de analiză și interpretare a dinamicii psihicului uman, a fenomenelor psihice complexe. Ea subliniază în mod exagerat „autonimia” dinamicii persoanei, condiționarea în special din interior, prin motive osihice „pure”, a comportamentului uman (subestimând rolul
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de vedere global antropologic, ci rolul lor faptul dacă ele pot fi transformate în pârghii ale vieții sufletești, dacă pot fi «supraetajate» și integrate ca mijloace de către conștiință, voință, etos”. (op. cit., p. 146). Mihai Ralea, la rândul său, critică sociologia psihanalitică pentru faptul că acesta încearcă să explice fenomenele sociale prin „psihologia individuală”. Spre deosebire de S. Freud, care se dovedește a fi un pesimist atunci când abordează problema viitorului cultural al omenirii, sau al destinului omului individual, pe care-l vede imperfeectibil și
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
amâne” reacțiile dar chiar să-și creeze „piedici” de moment (care reprezintă condiții pentru obținerea unor noi „libertăți”, pentru perfecționarea continuă a vieții). Numeroși alți autori, români și străini, relevă și ei o serie de „lipsuri” sau „exagerări” ale doctrinei psihanalitice. Astfel, J.C. Brown critică iraționalismul doctrinei despre „inconștient”, tezele despre determinismul inconștient „compulsiv”, înțeles ca o zonă dinamică în care fenomenele de conflict și frustrație se produc cu necesitate, determinând „soluții de compromis”. De asemeni, critică orientarea „biologizantă” și „individualistă
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
încercării unei explicații fiziologice a „tensiunii afective”, „atomismul psihologic”, „simplificarea” dinamicii psihice și a conceptului de „sublimare”, înțeles mecanicist, ca simplu transfer de „energie psihică” de la un obiect la altul. Desigur, nu trebuie să minimalizăm în sens absolut rezultatele cercetărilor psihanalitice în care o serie de autori văd germenii unei robuste gândiri dialectice, care ar trebui să incite la reconsiderarea și reevaluarea mai profundă a „doctrinei psihanalitice”. Trebuie arătat, în acest sens, că „psihanaliza” a propus spre cercetare noi domenii, ignorate
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]