KorAP: Find »[drukola/base=puști & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...100 >

2,499 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197

tare, de ziceai că a făcut scarlatină. Încercase să intre în Spitalul Bridewell să-l vadă, dar n-o lăsaseră. — Bietul om, spunea ea și simțea mustrări de conștiină că fusese prea repezită și pripită, o apuca mila pentru acest puști care bântuia la capătul unei alei înarmat cu o jucărie a deciziilor rapide. Pentru că banii din tâlhării pot fi foarte puțini și te poți bucura de ei imediat, dar e cu totul altceva să pui pe cineva să facă exact

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
nu erau așa de serioase din punctul meu de vedere, cum erau din al lui Mimi. Cu mine, era liber să se arate întru totul încrezător, iar o parte din șarmul lui nu supraviețuia decât în prezența încrederii. — Cum merge, puștiule? mă întreba cu un zâmbet vesel - deși mohorala și amărăciunea nu-i dispăreau niciodată complet de pe față - în timp ce își trecea cu gingășie palmele pe jacheta costumului care-i acoperea burta și pieptul. Ce mai pui la cale? Te descurci? Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
față de ceva care o subminase și îi slăbise forțele. Ești foarte cinic. Nu am o părere bună despre asta. Dar, ești căsătorit, mi-a spus Clem. Această inocență a mea i-a plăcut. Da, așa e. Am un fiu. Un puști extraordinar. Și nevastă-ta? — Nu e nici ea fată rea. Are o viață grea. Trăim cu părinții ei, că n-avem încotro. Și mai e o soră căsătorită și un cumnat. Ei, îți dai seama cum e, ne certăm tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
el. Oh, ce mai scursoare de om! a spus ea. Era prea slăbită ca să imprime acestei remarci toată sălbăticia pe care o simțea. Am dus-o tremurând la mașină și am demarat cât am putut de repede. Îmi pare rău, puștiule. Ți-am stricat ploile. Cine era? Un tip - n-are nici o importanță. Oricum nimeni nu se uită în gura lui. Nu-ți bate capul cu el, Mimi. Cum a fost? Nasol, mi-a spus. Întâi a luat banii. Dar s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
sălbatic. Cum te plătesc la serviciul ăla nou al tău? m-a întrebat, hotărându-se să deschidă gura. E bine? Sunt liberali. Atunci o să facă lucruri bune, mi-a spus, cu o fermitate seacă. Am râs. Așa credeți? Cel puțin. Puștiule, nu vreau să îți tai avântul dacă tu chiar crezi că realizezi ceva acolo. Și amintește-ți, nu sunt conservator. Doar pentru stau aici în scaunul ăsta... Aici nu e club de bogătani. De fapt, am mult mai puțin de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
să-ți povestesc? Nu încerc decât să-ți explic ce s-a întâmplat. Era mătușă-mea în vizită la mine - ți-aduci aminte de bătrânică - și am dat o petrecere acasă, la Smitty. Și m-a văzut pipăindu-mă cu puștiul ăsta. Augie, chiar nu merită să fii gelos. S-a întâmplat la mii de mile depărtare și nici nu știam că o să vin la Chicago să te caut. Doar că nu-l mai puteam suporta pe Smitty. Trebuia să îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
gelos. S-a întâmplat la mii de mile depărtare și nici nu știam că o să vin la Chicago să te caut. Doar că nu-l mai puteam suporta pe Smitty. Trebuia să îmi găsesc pe altcineva. Chiar și un alt puști, cum a fost băiatul ăla de la marină. După asta mătușă-mea s-a dus acasă și unchi-meu m-a sunat și mi-a spus că e cu ochii pe mine. Și ăsta e un al doilea motiv pentru care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
ca un zeu. Ah, dar ce poți să faci, să-ți impui ideile asupra vieții? Fiecare își dorește să fie cel mai dezirabil gen de om. Și cum începe totul? Păi, să ne întoarcem la momentul când eram doar un puști înotând în bazinul municipal. Cu o mie de alți ticăloși mici care orăcăiau, se pocneau, se împingeau, dădeau șuturi. Salvamarii fluieră și zbiară și te pedepsesc, polițiștii de serviciu te împung cu degetul în coaste și nu te scot din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844

auzisem niciodată pe ciobani cântând așa parcă erau voci de copii, o mulțime de copii... Ei, mi-am zis, se vede c-oi fi mâncat cine știe ce iarbă de aud ce nu poate fi... de unde atâția copii, că nu e decât puștiul ăsta care stă cu Bălțata și doarme și el... Ia să mă uit ! Și am deschis cu fereală ochii: da, puștiul dormea dus lângă Bălțata, focul se făcuse mic, abia mai pâlpâia... Dar de auzit, se auzeau copii cântând... Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
c-oi fi mâncat cine știe ce iarbă de aud ce nu poate fi... de unde atâția copii, că nu e decât puștiul ăsta care stă cu Bălțata și doarme și el... Ia să mă uit ! Și am deschis cu fereală ochii: da, puștiul dormea dus lângă Bălțata, focul se făcuse mic, abia mai pâlpâia... Dar de auzit, se auzeau copii cântând... Și, cum mă socoteam așa dacă să mă scol, mi-am întins labele din față, mi-am întins și spinarea că amorțisem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
căldură și de bine... Am dat să spun și celorlalți, dar n-am reușit decât să latru... trecuse ceasul când puteam vorbi... acuma trebuia să-i trezesc pe toți să vadă asta și să se descurce cum or putea... Uite, puștiul chiar s-a trezit. Mamă, ce ochi face ! Crede că visează. S-au trezit și ceilalți. Ce i-o fi apucat să fugă așa, uite c-au luat și apă cu ei ! Doar nu cred că-i foc, ce au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
a fost frică să nu te fi îmbolnăvit, dar, uite, nu arzi atunci ce e ? Mi-a ridicat capul și s-a uitat în ochii mei: Ce-i cu tine, iar te-a prins dorul de ai tăi ? Ei, măi puștiule !... Când am văzut că i se moaie glasul a lacrimi, i-am zis: Știi ceva, eu nu plâng niciodată fiindcă-mi pare rău ! Și nici de dor ! Sunt mare ! Oamenii mari nu plâng de părere de rău niciodată ! Plâng de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
omul îl făcuse la început, când călcase porunca Lui Dumnezeu. Bine, dar dacă El L-ar fi rugat pe Dumnezeu să-i ierte oameni, Tata Lui nu L-ar fi ascultat?! De ce a mai fost nevoie să moară ?! Vezi, tu, puștiule, dac-ai să dai tu acuma o gaură în barca asta și ne scufundam, tu poți să-mi ceri iertare, eu pot să te iert cât vrei, dar barca trebuie reparată cumva, ca să ajungem la mal. Și am să acopăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

rîde sonor Paula, întinzîndu-se după țigări. Am auzit cum îți dădea sfaturi profesorul; ar fi trebuit să nu te primesc azi la mine... Ca să-ți tihnească telefoanele inginerului? pufnește ironic Radu. Proastă cafea! Mai bine făceai nes decît amestec. Un puști obraznic, zău! face un gest evaziv Paula, aprinzîndu-și țigara ținută între dinți. Am călătorit odată cu trenul împreună..., a aflat cum mă cheamă... Prin fumul țigării, în semiîntunericul camerei cu draperia plușată trasă la fereastră, Paula pare cu mult mai frumoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spune Paula, simțindu-l topit. Ce dac-am zis de nevastă-ta, surîde, ridicîndu-se -, nu-i vina mea că am auzit ce-ți striga profesorul. Parcă eu mă supăr cînd îmi zici de Vlad? Cine-i ăsta? întreabă Radu absent. Puștiul cu telefoanele. Cam obraznic, e drept; mă înnebunește cu insistențele. Oare?! Doar nu-ți închipui...! se miră Paula, fluturînd un gest aiurea, în timp ce iese, uitînd să mai lege cordonul capotului, lăsînd să i se vadă goliciunea de la mijloc în jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
oaselor cînd îl simte pe Radu că intră în cameră. Mai stai? Ca să-mi scoți ochii? Credeam că sufletul. Dai semne de oboseală. Rîsul sonor al femeii, vulgar și insinuant, îl înfioră neplăcut pe Radu, așa că nu se poate abține: Puștiul ăla obraznic are forță dacă zici c-a fost la circ. Iar mi-l bagi pe gît? În pat ți-l bagi singură, sînt sigur. Ei hai, ce naiba, te-ai și supărat. Am glumit. Știi doar că ești teribil. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
coborîre. De atunci, după-amiaza, cînd sună telefonul și ghicește că-i Vlad, i se pare că aparatul cenușiu emană în jur o lumină albă, umplînd încăperea, iar sufletul ei se dilată, deschizîndu-și larg porțile pentru a întîmpina cuvintele frumoase. "Un puști obraznic își scuză întotdeauna plăcerea de-a-l asculta. Nici măcar nu m-a invitat vreodată să ne întîlnim, sau n-a făcut vreo aluzie..." Paula se întoarce în cameră, adună de pe jos sticla de coniac, își toarnă într-un pahar ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
încă pe pace, eu vă zic bine-ați venit!" încercă el un surîs cu care încheie parafraza după Eminescu. Ce te face să crezi că am gînduri războinice? Tonul, evident" ar vrea să răspundă Mihai, dar se intimidează ca un puști, roșindu-se tot. Vă rog, doamnă! face un gest de apropiere, să sugereze că o invită mai spre mijlocul camerei, dar cînd femeia înaintează, vrea și el să meargă spre chiuveta de după ușă, să lase prosopul pe suport; întîlnirea lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vă pasă? Post mare, bani mulți, prieten cu Săteanu, copii nu, poate doar prin vecini... rîde Lazăr ridicîndu-se, dar observînd privirea încruntată a profesorului, retractează: Mă iertați ! Vinul... Merge și se întinde pe saltea, lîngă Radu. Ce-o fi vrînd puștiul ăla? arată doctorul, discret, cu capul spre Dorin. Văd că se uită lung... E ciudat tipul. Ieri a stat pînă noaptea tîrziu în șosea, ba chiar și azi, pînă a degerat. Țăranul vine de afară, aducînd un braț de lemne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dintr-un umăr cu indiferență. Tu, deci, cu soție gravidă..., te mai gîndești la... o întoarce profesorul, trecînd pe glumă. Băutura din sticla primită de haram e de vină surîde Lazăr. Ia să-l scol pe doctor să-i dea puștiului pastilele, c-am uitat și-i trecut binișor de zece. Vedeți că se culcă babele și-o să jucăm țintar... "Las' că te jupoi eu, tăticu'... gîndește el, ridicîndu-se. Cînd o să rămîi gol, să vezi cum spui cine m-a turnat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Atomică liceul din Iași făcuse din mine un împătimit al formulelor... Pentru ca, în final, pe vremea primului an de studenție, după opt luni la mansarda blocului Yanis, chiar dacă nu m-am transferat de la Fizică, orizontul meu a devenit un altul... Puștiul venit de la Iași, tobă de carte, răvășit total de relația cu Margareta, femeia de serviciu a liceului, ajunsese într-un București ostil... Cred norocul meu, singurul noroc adevărat în viață a fost întîlnirea aceea în foaierul teatrului... De ce s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ori apa, se spală îndelung pe mîini la chiuveta de pe sală, se șterge cu batista și vrea să se întoarcă în sala restaurantului. Dincolo de ușa blocată cu scaunul îl așteaptă profesorul. Ce naiba ești așa?! îl ceartă acesta. Parcă-ai fi puști, zău, te închizi în veceu... Dacă-ți trăznesc una, ai să înțelegi mai bine de ce m-am închis face Lazăr un gest cu brațul. Lazăre, o întoarce profesorul ești galben tot... Ascultă, insistă, ținîndu-se de el știi doar că tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nici un caz, nu m-am făcut frate cu Dracul, ca... spune el dintr-o suflare. Din intenția ei de a-și îmbrăca bluza albă, Maria se oprește și-l privește insistent, pînă îl vede cum se pierde tot, ca un puști. Soțul meu și-a spălat greșeala... Cu alde Coca Muraru... pufnește Mihai ironic, dar imediat își dă seama că prea a întins coarda, așa că murmură un "scuză-mă, te rog!", dar cînd observă că Maria a devenit neliniștită, gîndește că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462

Iași, Gheorghe Leahu, XE "Leahu, Gheorghe" și-a amintit că mulți evrei și, de asemenea, mulți informatori ai Poliției i-au adus la cunoștință că la o periferie Îndepărtată din sudul orașului „se adună, fac exerciții și se Înarmează cu puști anumiți indivizi locuitori ai orașului, legionari precum și tineri de la țară”. El a comunicat acest fapt Direcției Poliției județene, iar procurorul militar al orașului, colonelul Rodeanu XE "Rodeanu" , Împreună cu ofițeri de poliție, au cercetat și au descoperit că informația era Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
nimic”. El n-a crezut În asigurarea maiorului: „Auzeam pașii oamenilor, salve de Împușcături și scurte gemete. Aceasta a durat mult timp”. Când a fost descoperit, execuțiile Încetaseră. El și alții care scăpaseră au fost loviți În cap cu patul puștilor, „provocându-mi-se puternice hemoragii, am fost aduși În curtea Chesturii unde am fost loviți din nou la intrare”. Puținii supraviețuitori au recunoscut două lucruri importante: la vânarea lor au participat, Împreună cu soldații români, funcționarii civili de la Chestură și muncitorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]