KorAP: Find »[drukola/base=pufni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...52 >

1,293 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768

fată bizar îmbrăcată, cu mască de hîrtie, care-și ciocnește paharul de-al său și-i spune cîte ceva. Sus în cameră, Liliana a mîncat deja din conservă și clatină din cap în semn că-i place. Pe Mihai îl pufnește rîsul: Icre negre? Am mîncat, dar nu mi s-au părut așa bune! Pe cuvînt! Mihai înțelege că în orice femeie sălășluiește o fetiță! Așa fericită cum e acum, Liliana are ceva din comportarea Cristinei. Chiar și gestul prin care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
ce-a fost. Ca să funcționeze structura actuală a piesei, personajul poate lipsi și pe alt motiv, boală de exemplu. Una-i să spui că vii din spital și alta-i cînd te întorci din închisoare, unde ai stat pe nedrept! pufnește Mihai. Eu zic să iei textul, îl recitești și vezi cum se leagă. Nu-i păcat de muncă? Mihai face un semn cu degetul la gît, arătînd unde i-a ajuns: E-a nu știu cîta oară cînd lucrez la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
Artroza ta evoluează lent, arată medicul radiografia îndreptată spre fereastră. Dacă-mi veneai anul trecut, te făceam să și dansezi. Totuși, nu te da pe mîna oricui. Noroc! ciocnește Mihai halba de-a lui Manoliu. Vai de capul lui noroc! pufnește medicul. Ia spune, te-ai însurat? Am și-o fetiță de cîțiva ani. Medicul tresare. Se uită o clipă în ochii lui Mihai, apoi întoarce fața spre fereastră. A mea are șapte, în toamnă trebuia s-o dau la școală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
are impresia că e sugrumat. Cum s-o amestece pe Tamara în povestea asta?! Îngînă ceva, dar Mateianu îl întrerupe: Tovarășa Barbu e supărată foc pe dumneavoastră și pe șeful secției, că nu ați informat-o la vreme. La vreme?! pufnește Mihai ironic. De ce nu spune că a întîrziat semnarea actului de calitate, să nu se afle că s-a rezolvat problema, să poată pleca dînsa în străinătate? Aceeași doamnă Barbu care se plînge că eu prezint realitățile vieții de uzină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
romanul e al tău, și va sta mereu pe un raft de bibliotecă, la îndemîna cititorului. De-aceea arta scrisului n-o să moară; creatorul are șansa comunicării directe, permanente și nemijlocite. Nu zic să nu scrii scenarii, dar... Lumea filmului! pufnește redactorul exasperat. Acolo, jocurile le fac regizorii; voi, scenariștii, sunteți... rezerve! Gata, moldovene, succes! Adu-mi romanul la începutul lui noiembrie. Ca să stea încă un an necitit? rîde Mihai. Nu! îi răspunde redactorul grav. Poate nu știi, dar planurile anuale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
se scuză că e singur acasă cu copiii și, oricum, n-ar putea merge la București. Chiar vrei să renunți? îl întreabă Petre cînd îl vede că stă abătut, cu privirea pironită pe telefon. Dar, oare, mai știu ce vreau?! pufnește el înciudat. Sînt obosit, Petre, al naibii de obosit! De ce n-ai acceptat să vii cu copiii la noi la masă? Nu, nu e asta. E altceva, mai grav. Ce?! tresare Petre. Mi-ar trebui o săptămînă-două de odihnă, Petre. Uneori mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
a fost pecetluit la naștere, nu! O, Doamne! oftează Mihai și clatină îndelung din cap, retrăgîndu-se în fotoliul din care s-a ridicat mai înainte. Nu trebuia să-ți dau telefon! adaugă în șoaptă, ca o părere de rău. Minți! pufnește Violeta într-un rîs scurt și amar. Tu nu schimbi destine, Mihai. Grăbești doar Judecata de Apoi. Violeta! face Mihai un gest scurt și-i prinde brațul, obligînd-o să-l privească în ochi. De ce-ți arăți rănile cu atîta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
lung, plin de patimă... Doamne, cît talent irosit! oftează Mihai involuntar, speriindu-se singur de vocea sa, care sparge semiîntunericul încăperii și perturbă muzica filmului. Da, dar se economisește energia cîtorva bărbați, cu care se pot repara trotuarele unui oraș, pufnește ironică una dintre musafire. Că șanse de-a le mai face altcineva sînt puține, completează grav, ca o invitație la tăcere. Mihai simte cum îl trec nădușelile. Se teme că ar putea să sară din fotoliu și să le ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
scapă tînărului o exclamație de surprindere. Mai stă un timp acolo, pe treapta a doua, după care face doar un pas, privindu-l îndelung pe Mihai. Mișto cojocul ăsta! arată el cu capul. Cred c-a costat mult. Depinde... Păcat! pufnește tînărul într-un surîs scurt, atent la mîna dreaptă a lui Mihai, care stă în buzunar. S-ar putea ca în autobuz, la înghesuială, să ți-l cresteze cineva, pînă una-alta... S-ar putea să-ți fac o gaură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
calități certe, dar eu vorbesc de cazul în care sunt implicat... Dacă vreți, doi dintre cei implicați în problema benzilor perforate pot spune adevărul, cum s-au născut ideile de rezolvare. Ce să fac cu el? întreabă Oșanu derutat. Exact! pufnește într-un rîs scurt Mihai. Doar nu sîntem la tribunal. E de ajuns intervenția dumneavoastră din nou și Mateianu va continua să-și vadă nestingherit de lucru, iar madam Barbu, la urma urmei, poate munci și alături, la fabrica de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
de-o vreme ne-am cam înstrăinat; așa, din cauza crizei de timp și a preocupărilor cotidiene. Cît era Liliana, reușea ea să ne adune măcar de sărbători... Soția mea... nu spun că n-ar tăia și ea frunze la cîini, pufnește el ironic, este mult prea ocupată... Cred că nici nu o are prea mult la suflet pe Teona; cîteodată ies scîntei între ele două; atunci, eu și cumnată-miu ne retragem să bem o vodcă... Este mica noastră răzbunare conjugală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
cîteva ceasuri de pomană. Mi-a telefonat Tamara! l-a întîmpinat Ana contrariată. De ce nu mi-ai spus că a fost plecată? Să-mi reproșezi că mănînc timpul cu discuții despre fostele mele amante? i-a replicat Mihai. Ha! a pufnit Ana ironică. Una ca ea, mai ales acum, întinerită cu zece ani de cînd și-a vopsit părul, nu se uită la tine, nu te vezi cum arăți?! Eu nu mă văd, că oglinda-i departe; dar tu, care mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
de lei primei soții... Mihai l-a invitat să fie mai explicit și a făcut-o pe un ton deja iritat, gata să-și înceapă el șirul reproșurilor. Acasă, nevastă-mea, nu-mi vorbește decît ce teribili sînt soții colegelor! pufnește înciudat profesorul. I-am spus de mai multe ori să mă lase naibii în pace, că nu-s decît un amărît de profesor ce știe să explice bine unele noțiuni de matematici, atît! Din asta trăiesc. Ea nu! Ăla aduce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361

Bud Începu să bată darabana, nerăbdător: tap, tap, tap. Apoi radioul păcăni: — 4A31, cerere recepționată. — 4A31, recepție. — Identificare pozitivă a lui Kinnard, Ralph Thomas, bărbat alb, născut pe... — Ți-am zis să-mi dai doar nenorocita aia de adresă! Dispecerul pufni nemulțumit. — Pentru ciorapul tău de Crăciun, căcănarule! Adresa e Evergreen, numărul 1486. Sper să te ia... Bud Închise radioul și o porni spre est, către City Terrace. Ajunse pe Evergreen În doar cinci minute, fără să depășească șaizeci și cinci de kilometri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
transcriere a depoziției din 1953 a fraților Englekling. — Care ziceți că se referă la pornografie. Că al nostru are sigur așa ceva. Dudley Își aprinse o țigară. — Da, asta dacă nu cumva e vorba În egală măsură și de heroină. Hatcher pufni. — Domnule căpitan, dacă făptașul nostru se dedulcea la prafurile alea albe, fura marfa ascunsă În canapea. — Da. Sau asasinul e pur și simplu un psihopat cu spume la gură, care a făcut o reacție psihotică la negative din motive personale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

umple de noroi ca Înainte. „Și aveți grijă de closete!“ le-a poruncit. „Să nu mai scrieți pe pereți! Să nu uitați să trageți apa!“ Ei au rîs fericiți auzind de trasul apei, Gurmensido făcu o plecăciune veselă și Morales pufni În rîs, ascunzîndu-se după un pomișor. Maica stareță le prezentă pe noile măicuțe, dar cum erau multe anul ăsta nu le invită să le adreseze cîteva cuvinte copiilor. Bun venit tuturor măicuțelor și tuturor copiilor! Și să Învățați bine! Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
la scenă, fiindcă ceea ce făcea Păsărica Îi privea pe toți și nu era lipsă de respect față de omul legii și polițistul nu știa cum să procedeze, ba părea că e gata să se supere, ba părea că e gata să pufnească În rîs, dar pasagerii se distrau copios, În orice caz el n-o să se clintească de acolo, pentru ca nimeni să nu poată crede că ceda teren În fața ofensivei unei nebune. Dar cum autoritatea Îi era subminată, stopul rămăsese pe roșu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
interveni: „domnul ministru trebuie să plece“, cu tot respectul de care era În stare, „Viața unui ministru, viața unui ministru, viața unui mi...“ Începu să repete și Susan simți un ușor gîdilat În braț, simțea că e gata s-o pufnească rîsul, Dumnezeu știe cît o să mai țină scena asta, dar Juan Lucas, ca Întotdeauna, găsi soluția: reuși să facă pe toată lumea de la Acvarium să creadă că se va ridica În picioare... „Nu te deranja, tinere, nu te deranja, tinere“, Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ca nimeni altul pe lumea asta, cu un aer fericit. — Unchiule, spuse Julius, o dată te-ai supărat foc pe Nilda fiindcă ai găsit un os... acum o să te superi desigur foarte tare. Susan n-avea chef să rîdă, dar acum pufni În rîs, era o ocazie bună. — Crapul e una și șalăul e alta. Ce, parcă tu ai găsit oase În porția ta?... Farfuria ta e curată. — Ha, ha, poate că am Înghițit oasele. Susan Își acoperi fața. — Chelner! strigă Juan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-l mîngîie pe creștet cu afecțiune, dar Fernandito se feri la timp, se pare că era foarte mîndru de freza lui. Maica stareță le spuse În sfîrșit numele lui complet, Îl chema Fernandito Ranchal y Ladrón de Guevara. Del Catillo pufni În rîs auzind un nume atît de lung, dar Își dădu seama pe loc că trebuia să fie mai prudent altădată fiindcă Fernandito Ranchal y L de G, așa-și semna caietele, Îl săgeta cu privirea. Del Castillo Își plecă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
lase să-mi văd liniștit de treabă ca să mai cîștig un ban. Dar maica stareță mai sporovăi cîtva timp despre nepoței și bunici, grozav Îi plăcea să-i vadă pe copii cum rîd la glumele ei. PÎnă și Sánchez Concha pufni În rîs o clipă, dar Îndată văzu că Fernandito asista la scenă furios și adoptă repede masca numărul douăzeci și șapte. Necazul cel mare fu la o săptămînă după aceea, cînd Del Castillo, fotograful, aduse pozele gata și Sánchez Concha

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
povestea asta. Celso se amestecă și el În vorbă și povesti că, În clipa cînd au trecut În sufragerie, domnul Ranchal se Împiedicase dînd să se ridice de pe taburet și fusese nevoit să se sprijine de umărul doamnei. Doamna a pufnit În rîs, dar s-a stăpînit Îndată, fiindcă se pare că domnul Ranchal s-a supărat, era foarte serios domnul Ranchal, se pare că s-a supărat și a țintuit-o cu privirea, urît se mai uită domnul Ranchal și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
lui Julius. o avea de ani de zile și toată lumea punea În ea monede și hîrtii, ce prost a fost!... o are de cînd s-a născut!... O mie și una de nopți cu Sonia, pe cheltuiala lui Julius... Bobby pufni În rîs și Juan Lucas fu cît pe-aci să-i spună Încornoratule, dar era mai bine să nu se amestece În viața copiilor lui Susan... În schimb, trebuia să se amestece În afacerea cu luptele cu tauri. — ...Și din cauza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

amuzată. Pentru un moment, ambele au simțit nevoia să se uite la Kelvin, care stătea în mijlocul camerei, scărpinându-se încontinuu între picioare și zgâindu-se în gol. Părea atât de masculin, încât, atunci când s-au uitat una la cealaltă, au pufnit într-un râs convulsiv. Spasme de veselie au umplut sufletul Lisei. Ceea ce a binedispus-o în asemenea hal, încât și-a dat seama că trecuse foarte multă vreme de când nu mai râsese cu adevărat. Un râs sincer, din stomac, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Dacă nu te superi, de ce ești, știi tu, vagabond? spuse ea, înainte să se poată controla. Mișcare de carieră, povesti Boo. Fac două sute pe zi cerșind, la fel ca toți cei de pe stradă, nu ai citit în ziare? —Serios? — Nu, pufni el sarcastic. Zic mersi pentru două sute de cenți. E o poveste lungă. Nici o slujbă fără adresă, nici o adresă fără slujbă. Ashling cunoștea noțiunea aceasta, dar nu crezuse niciodată că se și poate întâmpla. Dar nu ai, știi tu, familie, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]