723 matches
-
În vorbirea sa Își pot găsi locul și „vorbi orășănești”, deși ardea de dorința de a-i spune un universal ... alișpranchi! Cu coada ochiului, Victor Îi observa oboseala ce se Întipărea pe fața sa și comanda: -Este timpul pentru executarea „puișorului!! Ce zici, e bine așa? Îhî! Când se trezea, mai lenevea un timp, se gândea la zilele de vară ce vor veni, va scăpa de ochial, va merge călare pe Cleopatra, căpșunele, perje și alune și ... la școală! Atunci ceva
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu mult spor, literele mici erau așezate sub cele mari, băiatul era preocupat și atent și când Victor realiză că băiatul a obosit, avea broboane mici de transpirație pe frunte, zise: Gata pe astăzi! Sunt mulțumit de tine! Hai, la „Puișor”! Vezi că ai fasole cu jumări pe plită și mămăliguță, mănâncă și ... sub „plapomă” ! Somnul nu prea Îl accepta În regatul său, gândul nu părăsea cele două „caiete”, literele mici Îi acaparaseră toată ființa, Încerca să le rețină forma și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
bunica Ileana, care venea cu mâinile la spate și câinele nu știa dacă Îi aduce ceva de mâncare pentru că a păzit-o toată noaptea sau vine cu o jordie să-l pedepsească pentru că iar s-a repezit la cloșca cu puișori. Victor a receptat semnalul diamantului său ca pe o nedumerire și a spus: Știi unde ne aflăm, mânzule? Pe Zare, dar mai Încolo nu mai știu. Ne apropiem de Blanaru, mai precis de satul Fântâna Blanarului, aici pe râpele acestea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mici, zbuciumîn-du-se. 49 Stăpânul desfăcu pumnul și zarurile căzură. -Para-ndărăt! -Ce vine... - Șase-șase... - Perechi! mai spuse unul, și mâna norocosului strânse paralele cu praf cu tot. Mînă-mică se așeză de-a binelea. Bozoncea abia atunci râse, icnind: - V-am curățat, puișorilor... Și se scutură pe fundul pantalonilor. Seara cădea repede. Urmele soarelui se șterseseră. Gunoiul luneca tăcut, surd, așezuidu-se mai jos în straturi. Hoții se adunară. Erau cinci. Patru caiafe și ucenicul. Tunși, cu chipuri negre, tăiați în obraz. Gheorghe aprinse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
hoțul în lampă. O nădușea. Ofta văduva-n plăceri. - Greu fără bărbat! - Greu, mie-mi spui? -îti plăcu, lele? - Îmi plăcu. Ostenea Gheorghe. Se ducea până afară. Îi dădea un ghiont lui Paraschiv, care se lungea pe unde apuca: - Fugi, puișorule, că se răcește așternutul! Se strecura zulitorul lxngă femeie, subțire ca trestia. Simțea tuta că nu mai este ăl bătrân. - Fugi d-acilea, muceo... O dată o răsturna ucenicul, că era vârlav, și-i mușca țâțele. Mielușică se făcea văduva. Paraschiv
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Pește nu mănfnci, Ia frumos la-ntoarcere, Cum a luat și dom' plotonier-major... Sandu știa șmecheria, o fumase și i-a ciupit banii ginitorului de două ori. Când a înțeles fraierul, era prea târziu. Șutul i-a spus: - Mai învață, puișorule! Râdeau toți primprejur, și-au plecat mulțumiți. Se iviseră și niște sergenți pe la margine. La bariera Dudeștiului, s-au despărțit. Stă-pînul a plecat cu gagica la ogeacul lor în Trei Coinaci, și Sandu i-a cărat pe ăl bătrân și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai mirosea seara de primăvară! Tot Bucureștiul duhnea a mititei și la Tarapana se auzeau lăutarii. Pe lături ardeau felinare vesele. Numai ucenicul era fiert. Îi stătea gândul la Didina. În timpul ăsta ea se iubea cu Bozoncea. 232 - Ce-i puișorule? îl întrebă ăl bătrân. - Ce să fie? Mi s-a urât. - Las', că știu eu de unde se trage urâtul ăsta... Sandu zâmbea pe sub mustață. Zise și el într-o doară: - Te-oi fi săturat de bine, nenică... y Mai că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
paharele peste cap. Era o bucurie de vin! Cântecul se isprăvise. Negustorii și șuții de alături bătură din palme. Viorile iar se îndulciră și guristul o dete pe limba lor: Păi, m-am ușchit de la armată, măi, măi, Pentr-un puișor de fată, măi, măi. - Așa! se însuflețiră pungașii. Chelnerii cărau fripturile, nu mai isprăviseră cu mîncatul.Vinul aburise paharele înalte și străvezii. Avea culoarea prunei brumării și le era mai mare dragul că trăiesc, că sânt liberi și că petrec
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
treabă în noaptea asta... Codoșul i-a simțit privirea pe el. Îi mirosise starostelui, nu mai era scăpare. Și-a dat groaza-n el. Tremura tot, cu privirile în pământ. Bozoncea îi turna pahar după pahar, să-l îmbete. - Ia, puișorule, ia cu mine... Mitică Ciolan cînta: Foaie verde și-un susai, Inimă de putregai, N-am un cuțit să te tai, Să văd fnuntru ce ai? Anghel a întins vioara și caramangiul i-a umplut-o cu poli: - Na, mă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că i-a venit de la moșie. Taman bine ai picat, că o dată-i pomana golanului! Codoșul i-a șoptit celui tînăr: - Ce vrei să faci? - Vezi de treaba ta, nu-{i băga nasul... Și-a chemat armonistul mai aproape: Cântă, puișorule, și pentru dumnealui... Gheorghe a mai cerut vin și de mâncare. Mînă-mică ședea ca pe ghimpi. Se foia pe scaun. Nu-și găsea locul. Pungașul îl îndemna mieros: - Ia cu noi, că nu ne-am mai văzut de mult! Bea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
apă de peste două sute de metri Înălțime. Apoi, apa aceasta se prăbuși pe insulă, tîrÎnd și dărîmÎnd sute de păsări care-și luaseră zborul, terorizate de neașteptatele zgîlțîituri ale pămîntului și strivind sub greutatea ei milioane de ouă și sute de puișori, smulși de vii din cuiburile lor. Efectul cutremurului marin a fost, fără Îndoială, infinit mai devastator decît seismul care-l provocase, iar cînd, după retragerea apei, Oberlus se ridicase foarte Încet pentru a contempla neîncrezător amploarea stricăciunilor, Înțelese că acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
luat ochii de la Florence. Gura e a lui Șerbănică. Bărbia are gropiță... Pe vremea ta, draga mea, asta însemna două căsătorii. Când era mic, maică-sa îl purta cu bluze ca pe o fetiță, și în spielhosen. Văd și acum puișorii galbeni de pe buzunar. Erai pe plajă, la Rex cu colonelul. Cum a trecut timpul... Trebuie să împlinească 28 de ani. Florence l-a avut destul de târziu. Un tânăr drăguț și cumsecade... Nu înțeleg de ce băieții întîrzie să-i explice. Vor
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Iar pe prispă singurea, Văduvioară tinerea, C-un picior îmi legăna Copilaș înfășățel, Ce îi râde frumușel. 84 {EminescuOpVI 85} Și cum codrul se frământă, Ea își cântă, ea-și descântă, Legănând dintr-un picior Îi zicea încetișor: - Nani, nani, puișor, Nani, nani, copilaș, O poveste spune-ț-aș, O poveste drăgălașă Ca să-mi crești voinic în fașă. Tată-meu era cioban, Câte clipe-s într-un an Tot atâția baci avea Cu mii turme - alăturea, Turme mii de mielușele, Ciobănașii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
îi cuvînta: Dochie, drăguța mea, Știi tu ce-ai cerut ori ba? Nici o știi, nici o vei ști, Și eu tot voi împlini. 91 {EminescuOpVI 92} Zâna pe copil se pleacă, Ochi-n lacrimi i se-nneacă Și ea zice - încetișor: Nani puișor, Cerul când o să te scoli Ți-o trimite soli, Căci ți-e dat acum de soarte Viață fără moarte Și ți-e dată tinereță Fără bătrâneță. Un cuvânt măcar să nu zici, E sfârșitul unei muzici, Blânde și aeriane Ca sunarea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
îmblet alintată - Ar trebui sărutată. Pe când arde focu-n vatră, Lupii urlă, cânii latră, Iar ea toarce din fuior Legănând cu un picior Albia c-un copilaș, Adormit și drăgălaș, Alb ca felia de caș. Și ea zice - ncetișor: - Nani, nani, puișor, Dormi, drăguță, dormi în pace, Că la vară eu ți-oi face Sub cel tei bătut de vânt Așternutul la pământ. Vântul că va aromi Iară tu vei adormi, Vor pătrunde stelele Toate rămurelele, Iară luna va străbate A noastră
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dobândă. 10 Frunză verde poamă - neagră, Tot satu mă-ntreabă De ce-s tânără și slabă? Io le-am spus de ce-am slăbit, Că-n lume mult am iubit, C-am fost iute la iubit, Și-nțeleaptă la cuvânt. Un puișor ce-l aveam Cu dînsu mă mângâiam; Nu știu zace sau mi-i bine Sau nu gândește la mine; Pe când alta nu iubea El la mine tot venea, De când pe alta iubește El la mine nici gândește. Cucule, fă-te
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
colanul nu te - ajunge. Dă rochița la bădița, Că bădița-i negustoriu Ș-a da-o la croitoriu Și-a lărgi-o subsuori Ș-a da mai multe parale Ș-o lărgi-o pîn-în poale Și-oi mai da un puișor Și i-a trage - un cercușor. 12 Frunză verde măr domnesc, Mă cutremur și gândesc Cu puica să mă - ntîlnesc, Două vorbe să-i vorbesc, Inima să-mi răcoresc. Când m-am dus m-am întristat Și cu groaz - am
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
am dat gurița mea, Și tu-n loc de mulțămire Măi, bădiță, trandafire... Mă, bădiță, păr sucit Șezi la noi Dac - ai venit, Decât vini și iar te duci Mai bine te-aș vede-n furci. 145 {EminescuOpVI 146} 30 Puișor de la pădure, Du-te la mândra de-i spune Să nu se gate - așa bine, Că, zău, capul mi l-o pune - Ce să mi-l pue, că-i pus, Numai cât mai stă în sus! 31 - Tu te duci
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de-o nevastă Și-o lăsat războiu-n casă, Și s-o legat de-o copilă Și-o lăsat lucrul din mână. 83 Badeo, de trei zile - ncoace, Mai n-am dorului ce-i face. 84 - De unde vii, dorule? - De la voi puișorule. - Dar la noi la ce foc vii, C-o vinit urâtul dintâi Și s-o pus la căpătâi Și n-am leac din loc să-l mîiu. 85 Când treci bade pe la noi Pune-ți clopote la boi Și le
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să mă - ntîlnesc, De mult te aștept pe tine Ca să vii până la mine... Dar ș-acum îmi pare bine C-ai venit până la mine Să ne iubim cu dreptate Să trăim cu sănătate. 145 Frunză verde merișor, Vin la țața, puișor, 190 {EminescuOpVI 191} Să te culc pe pieptul gol. Cu iubirea de la tine M-am ofticat, vai de mine. Câte boale am zăcut Nici de una n-am murit, Dar de boala de amoriu Oi să zac și oi să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-mi da de știre Ca să sbor cu el și eu. A sburat, s-a dus departe Și pe mine m-a lăsat, Și fără a ști-n ce parte Și de ce s-a mâniat. Ah, scumpa mea jumătate, Ah, iubite puișor, N-are cine să-mi arate Unde te-aș găsi să sbor. Să vin și eu lângă tine, Fie bine, fie rău, Să-mi dau sufletul din mine Și să mor pe brațul tău. Ah, tu rîndurea străină, Din ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a fost necredincios, Bată-l mila de la mine, Când i-a fi-n lume mai bine, Bată-l lacrimele mele, Bată-l gândurile grele". Ș-apoi ia copila-n brațe Cu lacrimi fierbinți pe față Și îi zice-ncetișor: - Nani, nani, puișor, 265 {EminescuOpVI 266} Că mama îți va găti Colibuță de nuiele, Pătuleț de floricele; Și când vântul va bori, Dulce mi te-a adormi; Și când vântul va sufla, Iarăși te va deștepta, În temeiul codrului, Pe drumul tâlharului. 343
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o strig, o voi să vie, O aștept cu bucurie, Nu voi mai mult să trăiesc. M-au adus nădejdea-n stare Încât să nu mai am răbdare, Ci chiar eu singur să mă omor. No. 8 Eu eram un puișor Slobod fără de amor, Petreceam în liniștire Pururea și-n veselire. La adunări când mergeam Gust cu prietenii făceam, Eu ziceam că-i nebunie Amorul ce va să fie. Acum eu sunt cel supus Și-n valurile lui pus, De a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
noroc, noroc, Pentru tine arz în foc Că tu dușman te făcuși De mă arzi în foc acuși; Ah noroc, noroc tiran, Prea mult îmi fuseși dușman Tu inima mi-ai aprins De se arde-n foc nestins Ah iubesc, puișor, Fie-ți milă, fie-ți dor, Nu mă lăsa să arz de viu Ci fă la tine să viu. No. 54 Zi-i să fie odihnită, Veselă iar nu mâhnită Pentru mine c-am plecat; Spune-i și făr de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
risipite la cutremur și am simțit gustul amar al lacrimilor celor care și-au pierdut casa. Cu ce era o pasăre mai prejos decât un om? Peste câteva săptămâni din cuibul așezat în vârful copacului se auzeau glasuri firave de puișori. I-am văzut la marginea cuibului cum căscau ciocul dantelat cu galben, primind hrana adusă de părinți. M-am bucurat că nu am atins ouăle și că am dat o șansă puilor să trăiască. MĂRUL ȘI PARA În livadă copacii
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]