KorAP: Find »[drukola/base=pulover & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...73 >

1,819 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

adânc, după care Îmi las privirea să treacă iute peste Încăperea În care ne aflăm, observând cât de multe amănunte pot. Lumină joasă... tone de canapele și scaune de culoarea purpurei... câțiva tipi În tricouri... trei fete În blugi și pulovere, Dumnezeule, Lissy o să facă plici când va auzi... doi care Își șoptesc ceva... un tip cu barbă care citește Private Eye... și cam atât. Nu se poate. Nu se poate ca ăștia să fie toți. Unde-i Robbie Williams ? Unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Connor și se trage repede Într-o parte, dar mâna Îi rămâne acolo unde e, și anume În sutienul meu. Și-o privește Îngrozit. Mi s-a prins ! Mi s-a prins idioțenia asta de ceas. S-a prins de puloverul tău. Încearcă să și-o extragă. Fuck ! Nu pot să mișc brațul ! — Trage de el ! — Asta și fac ! Se uită disperat În jur. Vezi vreun foarfece ? — Sper să nu-ți Închipui că te las să-mi tai puloverul, spun Îngrozită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
prins de puloverul tău. Încearcă să și-o extragă. Fuck ! Nu pot să mișc brațul ! — Trage de el ! — Asta și fac ! Se uită disperat În jur. Vezi vreun foarfece ? — Sper să nu-ți Închipui că te las să-mi tai puloverul, spun Îngrozită. — Ai altă sugestie ? Mai trage o dată cu putere, și Îmi Înăbuș cu greu un țipăt. Au ! Termină! Mi-l distrugi ! — Asta e acum, că-ți distrug puloverul. Asta e unica ta problemă În momentul ăsta, nu ? — Dintotdeauna am urât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
foarfece ? — Sper să nu-ți Închipui că te las să-mi tai puloverul, spun Îngrozită. — Ai altă sugestie ? Mai trage o dată cu putere, și Îmi Înăbuș cu greu un țipăt. Au ! Termină! Mi-l distrugi ! — Asta e acum, că-ți distrug puloverul. Asta e unica ta problemă În momentul ăsta, nu ? — Dintotdeauna am urât ceasul ăsta al tău ! Dacă l-ai fi purtat pe cel pe care ți l-am dat eu... Amuțesc brusc. Categoric, se aud pași care se apropie. Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
a avut-o și la birou. — Bună, zice. Uite lucrurile de care-ți spuneam. M-am gândit că poate ai nevoie de ele. — Ăă, mersi, spun, Înșfăcând cutia, care pare să conțină o sticlă de șampon L’Oréal și un pulover pe care nu l-am văzut În viața mea. Eu n-am apucat Încă să mă uit dacă ți-au mai rămas și alte lucruri la mine, dar ți le aduc la birou, OK ? Trântesc cutia pe scări și Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
nici un rost să mai mint, nu-i așa ? Că sunt extrem de ascuțiți și de inconfortabili ? zic ridicând din umeri, iar Jemima trage aer În piept adânc. — Știam eu ! Am știut tot timpul ăsta. Am avut dreptate, Îmi iei hainele. De puloverul Joseph ce poți să-mi spui ? Și despre geanta Gucci ? — Care geantă Gucci ? o sfredelesc demnă cu privirea. Preț de o clipă, Jemima pur și simplu nu-și găsește cuvintele. — Toate ! zice Într-un final. Știi, aș putea să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
să fac ? Să le citesc ? Mâna Îmi zăbovește nehotărâtă asupra mouse-lui. Merită oare să-i dau șansa de a se explica ? — Vai, Emma, spune Artemis cu un aer nevinovat, venind la biroul meu cu o sacoșă de firmă. Am un pulover care mă gândeam că s-ar putea să-ți placă. Mie mi-e puțin cam mic, dar e foarte drăguț. Și ar trebui să-ți vină, fiindcă - se oprește și se uită spre Caroline - e mărimea patruzeci. Instantaneu, izbucnesc amândouă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
cu nu știu ce aparat special, am să spun, pur și simplu, că... — Emma. Da ? spun absentă. Și Îmi stă, de data asta pe bune, inima. Jack se află la câțiva metri de mine. E Îmbrăcat ca de obicei, În jeanși și pulover și Îți sare În ochi de la o poștă Între toți avocații În haine de lux. În clipa În care ochii lui Întunecați Îi Întâlnesc pe ai mei, vechea durere Îmi revine cu putere. Nu reacționa În nici un fel, Îmi spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

nici ea n-a dormit totuși cum trebuie. Mie mi-e mult mai ușor să cobor în Constanța, cu geanta ușoară de voiaj în care abia am strecurat cu repezeală de fugar ustensilele de toaletă, hanoracul de ploaie și un pulover, radioul cadou de ziua mea, sandwich-urile pregătite totuși de mama - și cam atât. Pietrișul dur al peronului răspunde, prin talpa subțire a espadrilelor, în tot trupul meu până-n dinți și urechi, pe când tovarășa de călătorie își trage sacul spre ieșire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
cu vreo trei ore înainte de plecarea trenului, într-un compartiment cu niște bucureștence, două puștoaice cu mama - poți numai să-ți imaginezi cum tremura carnea pe ele, îmbrăcate în maiouri și cu șlapi pe piciorul gol, dacă noi dârdâiam în pulovere, hanorace și cu încălzitorul la îndemână, sticla nelipsită de „Săniuță“ luată din gară, muiată cu un suc Brifcor din alea de pe timpul lui Ceaușescu. Haide, fă, nu fi proastă, ia să te-ncălzești! (mă-sa le îndemna pe fete să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
fuma, cu picioarele goale în adidași spânzurând spre apa verzuie. În timpul ăsta, contempla cu ochii micșorați panorama orașului în dimineața de primăvară ploioasă. De pe mal, un puști tot încerca s-o agațe cu bățul undiței - i-a prins chiar poala puloverului, i-a ridicat-o, ea a zvârlit scurt din picior după el... Totul trebuie să se petreacă repede, până se schimbă culoarea la semafor. Locul dintre crăci trebuie să fie mai bun decât toate gangurile pe unde-o fi locuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
impozantă a nasului și bățul din gură. De dimineață plecase glonț la poliție, s-o denunțe pe fata care stătea ilegal la noi în spațiu, plecase așa semiîmbrăcat în decembrie, așa cum stă și acum pe alee, fumând numai într-un pulover - lasă-l, că e-ncălzit, spune Zina. De dimineață, Sile a avut parapon pe toate femeile care i-au ieșit în cale. Începuse cearta cu nevastă-sa chiar înainte să plec eu la slujbă - din baie îl auzeam urlând și bufnind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

aer de detașare plină de încredere, deschid ușa larg și zic veselă: — Tarquin! — Becky! face el, holbându‑se la mine de parcă aș fi comoara pierdută a lui Tutankamon. O, Doamne, e la fel de slăbănog și de ciudat ca întotdeauna, cu un pulover tricotat de mână, de un verde dubios, îndesat sub o vestă de tweed și un ceas uriaș cu lanț, care i se bălăngăne din buzunarul vestei. Îmi pare rău s‑o spun, dar ar cam fi cazul ca al cincisprezecelea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
în scaun. Ce... ce este? Se uită neliniștit în ochii mei și eu simt un ghem de nervii în stomac. Dar acum am început, trebuie să continuu. Trebuie să‑i spun adevărul. Îmi dau părul pe spate și respir adânc. — Puloverul ăsta, zic. Nu merge deloc cu vesta asta. — A, zice Tarquin, părând complet șocat. Pe bune? Da! zic, enorm de ușurată brusc pentru că am reușit să‑mi iau piatra de pe suflet. Adevărul e că e... îngrozitor. — Să mi‑l dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Pe bune? Da! zic, enorm de ușurată brusc pentru că am reușit să‑mi iau piatra de pe suflet. Adevărul e că e... îngrozitor. — Să mi‑l dau jos? Da. Ia stai, dă‑ți și vesta. El își dă ascultător vesta și puloverul jos - și e incredibil, arată mult mai bine doar în cămașă simplă albastră. Aproape... normal! Apoi am o inspirație subită. — Stai așa! Fug la mine în cameră și înșfac una din sacoșele de pe scaun. În ea e un pulover pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
și puloverul jos - și e incredibil, arată mult mai bine doar în cămașă simplă albastră. Aproape... normal! Apoi am o inspirație subită. — Stai așa! Fug la mine în cameră și înșfac una din sacoșele de pe scaun. În ea e un pulover pe care i l‑am cumpărat acum câteva zile lui Luke de ziua lui, dar am descoperit că are unul exact la fel, așa că mă gândeam să‑l returnez. — Uite! zic, revenind în cameră. Puneți ăsta. E Paul Smith. Tarquin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
i l‑am cumpărat acum câteva zile lui Luke de ziua lui, dar am descoperit că are unul exact la fel, așa că mă gândeam să‑l returnez. — Uite! zic, revenind în cameră. Puneți ăsta. E Paul Smith. Tarquin își trage puloverul simplu negru pe cap, și‑l aranjează și - ce diferență! Pare chiar distins. — Părul, zic, privindu‑l critic. Trebuie să facem ceva cu el. Îmi ia zece minute să i‑l ud, să i‑l usuc cu foehnul și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
decât să‑ți uzi puțin părul, să‑ți treci puțin degetele prin el și o să arate OK. — Bine, zice Tarquin, de parcă tocmai l‑aș fi pus să țină minte o complicată formulă matematică. O să încerc să țin minte. Îți trimit puloverul prin poștă? — Nu! spun, oripilată. E al tău, ca să‑l porți. E un cadou. — Mulțumesc, spune Tarquin. Îți mulțumesc... foarte mult, Becky. Face un pas spre mine și îmi dă un țoc pe obraz, iar eu îl bat stânjenită pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
o fustă neagră, apoi o arunc repede, în clipa în care văd că are un penis roșu strălucitor aplicat în față. — Doriți să probați ceva? Hai, Becky. Nu fi așa pămpăloaică. Alege ceva! — Îhm... da. Ăsta! zic și înșfac un pulover mov pe gât, care mi se pare chiar drăguț. Ăsta, vă rog. Și îl urmez în spate, unde cabina de probă e făcută din tablă de zinc. Abia când dau puloverul jos de pe umeraș observ că are două gâturi. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Alege ceva! — Îhm... da. Ăsta! zic și înșfac un pulover mov pe gât, care mi se pare chiar drăguț. Ăsta, vă rog. Și îl urmez în spate, unde cabina de probă e făcută din tablă de zinc. Abia când dau puloverul jos de pe umeraș observ că are două gâturi. De fapt, aduce un pic cu cel pe care bunica mea i l‑a dat odată lui tata, de Crăciun. Nu vă supărați! zic, scoțând capul din cabină. Puloverul ăsta are... două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Abia când dau puloverul jos de pe umeraș observ că are două gâturi. De fapt, aduce un pic cu cel pe care bunica mea i l‑a dat odată lui tata, de Crăciun. Nu vă supărați! zic, scoțând capul din cabină. Puloverul ăsta are... două gâturi. Încep să râd și individul mă fixează fără nici o expresie, de parcă aș fi anormală la cap. Așa și trebuie, zice. Ăsta e modelul. A, da? zic imediat. A, da. Și dispar instantaneu în cabină. Nu îndrăznesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
recunosc că nu știu cum se pune. — Nu... nu, zic, cu o voce sugrumată. — Vreți să vă uitați mai bine afară? — OK! zic, cu glas pițăgăiat. O, Doamne. Am obrajii roșii ca racul și părul sculat de la atâta împins capul prin gâturile puloverului. Deschid cu ușoară ezitare ușa de la cabină și mă privesc în oglinda de vizavi. În viața mea n‑am arătat mai stupid. — E un tricotaj absolut fantastic, zice tipul, cu brațele încrucișate și uitându‑se la mine. E unicat. — Îhm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Poate nu arăt chiar atât de rău. — Madonna are unul în trei culori, zice tipul, coborând vocea. Dar, între noi fie vorba, parcă pe ea n‑o prinde chiar așa. Rămân cu gura căscată, holbându‑mă la el. — Madonna are pulover dintr‑ăsta? Exact ca ăsta? — Îhâm. Dar dumneavoastră vă vine incomparabil mai bine. Se lasă cu toată greutatea pe un stâlp cu oglindă și se uită la o unghie. Deci, îl luați? Dumnezeule, iubesc orașul ăsta. Unde în altă parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
mai bine. Se lasă cu toată greutatea pe un stâlp cu oglindă și se uită la o unghie. Deci, îl luați? Dumnezeule, iubesc orașul ăsta. Unde în altă parte mai găsești invitații cu feliuțe de pizza sclipitoare, rimel gratis și pulover ca al Madonnei, toate în aceeași zi? Când ajung la Royalton, am un zâmbet enorm și voios pe față. N‑am mai avut o zi atât de plină de satisfacții la cumpărături de... ei, da, de ieri. Îmi las toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
mi‑a trimis coșul cu fructe și era înnebunit să mă cunoască și, până în clipa asta, întâlnirea decurge absolut perfect! Am pe mine o pereche de pantaloni pe care mi i‑am luat ieri de la Banana Republic și noul meu pulover de designer și, trebuie să recunosc, Greg pare de‑a dreptul impresionat. — Ești pe val, tot zice, printre îmbucăturile de croissant. Îți dai seama, da? — Îhm... păi... — Nu. Ridică o mână. Nu fi timidă. Ești pe val. Numele tău e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]