4,117 matches
-
precipitat, cu pași repezi, vrând să mă conving cât mai repede. Dacă fata cu vioara era în parc la 11.45, atunci la 12.00, în celălalt loc, ce se va întâmpla? Mai am două minute... Un minut și jumătate. Pulsul îmi bătea neregulat. La momentul și locul stabilite, o fată negresă, cu aer de aristocrată, dar îmbrăcată nu prea pretențios, susținea un mic recital de vioară. Un trecător a pus în pălărioară o bancnotă, apoi s-a îndepărtat grăbit. "Cânt
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
pus la așteptare, la urgențe minore, vecin cu asistentele medicale specializate unele dintre ele în bârfit, adică în țățisme, altele crezându-se doctori, așteptând vreo două ore, până vine medicul de gardă. Unul la treizeci de pacienți. Îmi ia un puls, îmi face un EKG, și mai aștept o oră să mi se facă și o hemogramă ( analiză a sângelui ). Mi se face tot mai rău. În jurul meu tot mai multe cazuri: oameni cu ciroze hepatice, cu mâini tăiate, cu stomacul
DESPRE VIAȚĂ ȘI LUMEA DE DINCOLO de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350274_a_351603]
-
cu anestezista și spunând : „ Bine că ai venit că se putea agrava. ” Păi bravo, eu ce vă ziceam printre dureri? Mi s-a pus o mască de oxigen pe nas, după ce jumătate de corp era paralizat. Nu simțeam decât propriul puls și o liniște perfectă, caldă, calmă, dumnezeiasca. Am mai simțit de altfel niște mâncărimi pe nas, probabil că acea mască avea bacterii intraspitalicești, mai devreme eu văzând pe holul spitalului și doi gândaci ce urcau agale pe niște uși cam
ȘI TOTUȘI DOAMNE , DE CE EU? de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350275_a_351604]
-
de hârtie e simplă o cruce așterni creionul e bine ascuțit foșnetul cărbunelui îți lasă libertatea să te bucuri de alunecarea lui pe linia creației foaia de hârtie sărută în trupul ei o cruce crește crucea leagă bucuria mișcării de pulsul inimii desenată simplu precum o cupă a plinătății iubire lași să curgă simți pieptul izvor apă limpede cascadă se revarsă în cruce foaia de hârtie e simplă albă în jurul conturului crucii o clipă de neatenție și retezi brațele crucii Doamne
ORIGAMI-OM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350398_a_351727]
-
Acasa > Cultural > Artistic > CARMEN TANIA GRIGORE - "PULSUL ȚĂRÂNII" Autor: Maria Diana Popescu Publicat în: Ediția nr. 98 din 08 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului Carmen Tania Grigore din Anglia ne încîntă de această dată cu „Pulsul țărânii”, volum întovărășit de particularități ale unui rost poetic bine așezat
PULSUL ŢĂRÂNII de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350453_a_351782]
-
Acasa > Cultural > Artistic > CARMEN TANIA GRIGORE - "PULSUL ȚĂRÂNII" Autor: Maria Diana Popescu Publicat în: Ediția nr. 98 din 08 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului Carmen Tania Grigore din Anglia ne încîntă de această dată cu „Pulsul țărânii”, volum întovărășit de particularități ale unui rost poetic bine așezat, care se consumă liric în cadre rotunjite, pînă la închiderea perfectă în zona de valoare. Volumul o legitimează, indiscutabil, ca pe o poetă bună a momentului, piesele din alcătuire
PULSUL ŢĂRÂNII de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350453_a_351782]
-
fizică de exemplu, pentru explicarea unor fenomene ale materiei, se operează cu ipoteza atomilor; și poeta reliefează și atribuie atomilor însușiri poetice, precum soliditate și extensiune metaforică: „rămâne pe-afară/ nașterea pâinii,/ trudesc anotimpuri/ iar îngeri pufoși/ sustrag oxigenul/ din pulsul țărânii/ și-mi lasă în sânge cărbuni făinoși”. Inspirația se dezvoltă pînă la capăt, ea nu este ucisă în muguri, prin invazia verbalizării, precum practică majoritatea poeților. Stilul în care scrie, echilibrat prin definiție, se găsește în situația în care
PULSUL ŢĂRÂNII de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350453_a_351782]
-
cu totul superioară: „În rotulă îmi/ locuiește deja/ un extraterestru senil,/ a expirat demult/ provizoratul,/ ascuns într-o durere/ reactivată de un/ e-mail labil/ îmi injectează cu iluzii/ omoplatul”. Carmen Tania Grigore din Anglia ne încîntă de această dată cu „Pulsul țărânii”, volum întovărășit de particularități ale unui rost poetic bine așezat, care se consumă liric în cadre rotunjite, pînă la închiderea perfectă în zona de valoare. Volumul o legitimează, indiscutabil, ca pe o poetă bună a momentului, piesele din alcătuire
PULSUL ŢĂRÂNII de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350453_a_351782]
-
la îmbogățirea sonografică a registrului liric consistă în faptul fundamental că poeta introduce factorul de măsură și de rigoare cuvenită, nu numai ca aspect liminar, ci ca măsură cu totul superioară: Suflul poemelor ar avea ca simbol țărîna, cu acel puls inerent arhitecturii unui cer rotunjit peste pămîntul de sub pașii poetei, din care pornesc, în cele din urmă, orizonturile poetice spațiale și temporale. Ca medii roditoare ale sensibilității, înglobînd structura și fizionomia lăuntrului său, spațiul și timpul rămîn orizonturile evidente ale
PULSUL ŢĂRÂNII de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350453_a_351782]
-
iluzii,/ nu am vrut să casez/ pelerina de flori/ să nu dezmint înserarea/ cu concluzii,/ dublată de o taină/ mă cioplesc/ în ecuații ciudat îmbinate,/ vei mai ști oare/ să mă strigi/ când circular,/ mă voi plia/ pe semințele negerminate?”. „Pulsul țărânii” se în-fruptă din spontaneitatea sufletească a autoarei, dar cu o intensitate exponențială. Dintr-o perseverentă frecventare a zonelor amintite, Tania a recoltat, îndemnată de talent, polenul unor trăiri pe care continuă să-l imprime creațiilor sale, iarăși și iarăși
PULSUL ŢĂRÂNII de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350453_a_351782]
-
perseverentă frecventare a zonelor amintite, Tania a recoltat, îndemnată de talent, polenul unor trăiri pe care continuă să-l imprime creațiilor sale, iarăși și iarăși pecetea sufletului încărcat de atitudini noi făcîndu-se vizibilă în măsura în care poeta este înzestrată cu daruri creatoare. Pulsul țărânii, o formă de compartimentare, cu jocul ei intrinsec de perspective, asemănătoare pînă la echivalență cu pulsul lăuntric al poetei, lămurește fără nicio îndoială un fapt impresionant: puritatea miraculoasă a întregii sale creații; miraculoasă, mai ales dacă ținem seama și
PULSUL ŢĂRÂNII de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350453_a_351782]
-
să-l imprime creațiilor sale, iarăși și iarăși pecetea sufletului încărcat de atitudini noi făcîndu-se vizibilă în măsura în care poeta este înzestrată cu daruri creatoare. Pulsul țărânii, o formă de compartimentare, cu jocul ei intrinsec de perspective, asemănătoare pînă la echivalență cu pulsul lăuntric al poetei, lămurește fără nicio îndoială un fapt impresionant: puritatea miraculoasă a întregii sale creații; miraculoasă, mai ales dacă ținem seama și de registrul caleidoscopic în care apare unitatea. Trăirile și problemele, nedumeririle, pasiunile și îndoielile, întreaga masă de
PULSUL ŢĂRÂNII de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350453_a_351782]
-
în care apare unitatea. Trăirile și problemele, nedumeririle, pasiunile și îndoielile, întreaga masă de impulsuri ale conștiinței poetei, toate dau prin măsura talentului său un spectacol concertant, mai ales că în scoarța lor stăruie ca o armătură tiparele care decid pulsul țărînii, iar despre croiala acestor tipare putem vorbi într-adevăr în superlative. Echilibrul scrierii o face pe poetă să răspundă inspirației cu o monedă care îi asigură printre cititori o prezență familiară, cu un grad înalt de îmbunătățire spirituală: „Prieteni
PULSUL ŢĂRÂNII de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350453_a_351782]
-
de îmbunătățire spirituală: „Prieteni, să-mi iertați/ tendința de a-mi/ descoperi oasele/ și de a-mi lăsa/ toracele desfășurat,/ ca o eșarfă/ ondulând în contratimp/ cu necesitatea/ de a alăpta privighetoarea...”. Maria Diana Popescu Referință Bibliografică: Carmen Tania Grigore - Pulsul țărânii / Maria Diana Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 98, Anul I, 08 aprilie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Maria Diana Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
PULSUL ŢĂRÂNII de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350453_a_351782]
-
tulburătoare. Altfel cum să-mi explic dorința de a face un salt interior ca să trec în lumea de frumuseți de odinioară pentru a o reînvia acum în prag de primăvară? Mi s-a aprins dorul de Bucureștiul în care clocotea pulsul vieții și veselia și uneori hulit, Bucureștiul cu oameni care aveau pofta de viață și știau să trăiască frumos. Parcă mă împinge cineva din spate să caut urmele acelei perioade când România s-a arătat în haină strălucitoare de atâtea
POFTA DE VIAŢĂ DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349135_a_350464]
-
mele rup din tine bucăți . Atunci te văd ... Mâinile mele îmbrățișează pentru A împărți . Trăind sensuri pe care mi le închipui Mă lovesc de cel care nu le trăiește - Învăț să mă doară și sensurile lui. Realitate, Formă lebedei cântă, Pulsul inimii recita Și moartea-și rupe coasă Într-o stâncă de iubire. TOAMNĂ ÎN PARC Merg prin parc, Frunze foșnesc, Pașii mei trăind strivesc ochii dintr-o reverie...merg Tot merg, Ochii vâslași Pași ai pașilor urmași... Aleea-i pustie
CARTEA CU PRIETENI XXII- CABEL STEFAN TEODOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348503_a_349832]
-
mireasma unei flori, mă simt mângâiat de blândețea unui sfânt. Și nu e decât o mânuță de copil, un suflet de înger, o adiere de vânt... Din când în cînd, îmi țin răsuflarea să-i aud suflu, să-i simt pulsul și respirația. Aceste momente, mă trimit cu mintea și cu gândul la anii copilăriei, la copilul din mine, încercând să mă descopăr să mă regăsesc, să mă văd pe mine prin ea, o mogâldeață de om. Îmi stârnește dorul după
DĂ-MI MÂNUŢA, TATI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348573_a_349902]
-
eram un crai, eram copil mă scufundam mereu în mit. ieșeam adesea noptea-n drum rugându-mi steaua să mă poarte prin apa somnului de scrum prin amintirile deșarte. strig timpul care se tot duce o rană veche-mi bate-n puls adun părinții de pe cruce cu veșnicia ce i-a smuls. din lutul orelor finale tristețea iarăși îmi dă rode aș vrea să pier pe căi astrale și umbra mea pe eșafode. mă-ncearcă amintiri uitate și răni primare din alt
MI-E DOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349366_a_350695]
-
ale animalelor sălbatice răzbat din dosul copacilor și se pierd în depărtări. Alteori liniștea este sfâșiată de țipetele stridente ale păsărilor răpitoare ce țâșnesc speriate din tufișuri. Această atmosferă ciudată creează confuzie în mintea tinerilor împletită cu frica de necunoscut. Pulsul li se acceleră inima părea că vrea să spargă cutia toracică. Se deplasează fără nici o orientare în această junglă, iscodiți de ochii fioroși ai fiarelor sălbatice sau se feresc de șerpii care se preling pe ramurile stejarilor și de șopârlele
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
către, Livezile înflorite ale iubirii. Din grădina lui Cronos Coborând treptele trecutului, Am văzut ochii lacomi, Ai monstrului neînduplecat, Aruncând flăcări ucigașe, Peste darurile vieții. Făpturi nemângâiate, Boli necicatrizate, Încă, acoperă pământul... De irosesc cu nesocotință, De nu-i prețuiesc pulsul, Clipa mă lasă-n drum! Lacrimi ale gândului trec Prin adânc mister În țipătul albastru nemurit. Alerg, alerg desculț, Cu pașii zilei de ieri, Prin grădinile Împărăției... Conectată la ceasornicul lumii Inima frânge tăcută, Petalele luminii primite în dar. IONEL
LA MULŢI ANI, POETULUI IONEL MARIN! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349779_a_351108]
-
de brațe întunecate, pentru a-mi cuprinde sufletul pentru o ultimă oară, la pieptul minciunilor veacurilor.. Istorii adâncite în oceanul valorilor, strigă prin clopote, spaima regăsirii.... Liniștea din lemnul toacei, reînvie cuvintele iar florile inimilor albe reîncep să prindă ritmul pulsului vieții. Adevărată viață asumată în sângele curățit de frica de a fi ceea ce sunt. Aprind doar candela albă cu parfum de tămâie. Adevărul își lasă palma blândă pe umărul meu strivit de așteptări iluzorii... Nu mă mai tem... Măștile ard
ÎNTR-O ZI... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344475_a_345804]
-
hrănesc zborul, și dorul, și puritatea Iubirii... Altfel, înseamnă că sunt doar o bilă rostogolită haotic prin holul umbrelor care n-au cunoscut nicicând strănutul sărutului Iubirii, până la miezul creației, până la nașterea unui poem, păstrând neatins sângele albastru al ființei, pulsul inimii infinitului, când zborul și dorul, și culoarea inimii, împlinesc datul de a fi iubire din Iubire, Om din om, bucurie din Bucurie, viață din Viață... (Aș vrea să înțeleg profund cauzele nevăzute ale răului. Doar așa înțeleg mai bine
ÎNTR-O ZI... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344475_a_345804]
-
CER DOAR O CLIPĂ ! Autor: Alexandru Florian Săraru Publicat în: Ediția nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Sub umbra pașilor greoi se nasc morminte de durere O lacrimă de disperare se scurge și inundă visul În ritmul pulsului crescut cerșesc fărâmă de putere, Iar testamentului de suflet îi voi dona gândul și scrisul În palma-mi plină de sudoare e-ascunsă pielea de pe trup, Pe inimă debusolată se sprijnă un rest de viață Organele de suferința se răzvrătesc
CER DOAR O CLIPĂ ! de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344543_a_345872]
-
Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 855 din 04 mai 2013 Toate Articolele Autorului strigă timpul după mine să-l aștept, dar el se duce, nu mai pot să stau de-o parte, încă-mi bate rana-n puls, urcând golgota spre moarte, răstignit Cristul pe cruce, tot privindu-i tragedia, multe lacrimi au mai curs. nu mi- e frică de cuvinte, ele încă-mi sunt veșminte, se zbat și-și caută culcușul ca răsfățatele feline, le las să
IMN ÎNCHINAT LUI CRIST de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344583_a_345912]
-
cum viața o să poarte într-o pustiitoare stea, durerea către moarte. mâna ta nu mai dezleagă pasărea închisă-n noi, viața nu ne e întreagă de ne rupem iar în doi. timpul nostru se tot duce, rana veche bate-n puls, vom fi răstigniți pe cruce într-un veșnic, trist, apus. coborâm în pietre goi, prin cenușa ce ne-apasă și sub formă de strigoi ne vom întâlni la masă. și ne vom spăla de rugi toate colbuite-n veac, răstigniți
DE NE RUPEM IAR ÎN DOI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348041_a_349370]