1,506 matches
-
nu fie un refuz. O vreme se auziră doar tropotele liniștite ale cailor mergând la pas. Apoi vocea căpitanului sparse lunga tăcere. - Să ne Întoarcem. Alexandru plecă privirile, dezamăgit. - În două ceasuri Începi lecțiile de luptă, continuă Oană. Spadă, buzdugan, pumnal, luptă corp la corp. Și tragerea cu arcul, cu Pietro. Te vei antrena cel puțin șase luni. Dacă Imperiul Otoman nu se mișcă Împotriva noastră ca să răzbune Înfrângerea de la Vaslui, un grup de Apărători travestiți vor pleca la Istanbul. Vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și-o luase era aceea ca, În timpul În care călugării aveau orele de meditație și de recitare a sutrelor budhiste, să iasă În pădurea de lângă templu și, indiferent de vreme, să exerseze tehnici de luptă cu armele, de aruncare a pumnalului sau shuriken-ului și de tragere cu arcul. Nici una din tehnicile folosite nu putea fi văzută de călugări, căci toți erau obligați să se adune În sala principală pentru meditație. Seara, Oan-san discuta adeseori cu maestrul Shan Bao, dar nici acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se pregăti să iasă, aplecându-se spre deschizătură. Și atunci Își aminti exact felul În care ieșiseră atunci. El se așezase pe spate, cu arcul Încordat, și, În timp ce piatra se ridica, trăsese prima săgeată. Nimeni se rostogolise afară și aruncase pumnalul. Din ce loc? Exact de pe linia care ar fi fost, În mod normal, pragul. Acolo se afla o scândură Înmuiată de vreme. O scândură cam slabă, care se mișca ușor. Amir Își strecură degetele sub ea și o scoase fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tribului Bordjighin se aplecă și scoase ceea ce știa deja că se află acolo, dar nu Îndrăznise să creadă cu adevărat. Era semnul pe care Îl aștepta, singurul care putea lega clipa ieșirii, de acum șaptesprezece ani, de clipa revenirii. Un pumnal. Îl ridică În lumina torțelor și Îl scoase din teacă. Pe lama lui era scrijelit cu un vârf ascuțit un singur cuvânt. „ANDA”. Citi de câteva ori acest cuvânt, ca și cum ar fi Încercat să descopere mai mult decât putea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oare cel pe care Îl căutaseră Cuceritorii, pe care Îl căutau chiar atunci luptătorii Oilor Albe și pe care trebuiau să-l ucidă războinicii Bordjighin? Indiferent dacă răspunsul era da sau nu, se Îndrepta el, oare, spre Apus? Amir puse pumnalul Înapoi În teacă și teaca o ascunse la piept. Ieși din mausoleu și se culcă din nou pe spate ca să ajungă cu degetele la colțul care Închidea intrarea. Colțul i se păru acum mai departe. Scoase de la piept pumnalul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
puse pumnalul Înapoi În teacă și teaca o ascunse la piept. Ieși din mausoleu și se culcă din nou pe spate ca să ajungă cu degetele la colțul care Închidea intrarea. Colțul i se păru acum mai departe. Scoase de la piept pumnalul și apăsă cu vîrful lui locul care comanda mecanismul. Piatra coborâ cu un zgomot ușor. Înainte de a-l pune În teacă mai privi o dată lama bine șlefuită. Își dădu seama că o ține pe partea cealaltă, căci cuvântul „ANDA” nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din ochii principalului său dușman, dar simțise mișcarea și ucisese Într-o fracțiune de secundă. Amir Începu să respire aerul adus de vânt. Experiența de războinic Îi spuse că Anda nu poate fi Învins. Își aminti destoinicia lui În aruncarea pumnalului, la vârsta de cinci ani. Acum, se dovedea că simțurile și priceperea lui sunt dincolo de tot ce se putea imagina. Primul Cuceritor duse mâinile În dreptul pieptului, ca și cum s-ar fi apărat de o forță care se apropia implacabil. - Foc... murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Oană În palatul Ak Sarai era, de departe, lucrul cel mai copleșitor. Amir se desprinse din fața ferestrei, unde privise marea, portul și fațada palatului, păzită de războinicii Bordjighin. Reveni În fața lui Ștefănel și Îl privi ciudat. Era răvășit. Îngenunche, scoase pumnalul de la centură și Îl puse În fața lui, apoi aplecă fruntea până Îl atinse. Rămase acolo câteva clipe, În tăcerea mustind de neliniști și de Întrebări. Apoi ridică privirile spre Ștefănel. -Ucide-mă. Anda rămase la fel de impasibil, așteptând. Sultanul privea cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de Aur a fost zdrobită de armata lui Ștefan. Conducătorii luați prizonieri. Doar eu și războinicii mei am scăpat. Apoi nu l-am mai văzut... Nu știu nimic nici despre căpitanul Oană și nici despre Alexandru... Acum știi tot. Ai pumnalul meu. Ai voia lui Tengri. Sfârșește totul. Ochii mei vor păstra, acolo sus, chipul tău. Pe străzile Istanbulului se auzi o rumoare care creștea. Era miezul nopții. Începea un nou an. 1476. Nici unul din cei trei nu se putea desprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cele mai ascunse și mai nebunești speranțe. Și totuși, chipul lui Ali nu era nici răutăcios, nici ironic. Era sincer. Dar, după o clipă, același chip deveni alb și Încremenit În ultimul spasm, iar comandantul spahiilor se prăbuși, cu un pumnal Înfipt În spate. - Ogodai! Încercă să strige Oană, dar vocea Îi era ca sugrumată. Tătarul nu Îi dădu nici o atenție. Se duse la fereastră, pe care o deschise și făcu un semn. Din câte Își dădu seama căpitanul, casa fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
martorii spun că tatăl tău a fost ucis. Alexandru albi. I se păru că ceața Îi joacă feste și că se află Într-o altă lume, o lume strâmbă și nebună. Abia apoi simți durerea, ca pe un tăiș de pumnal atingându-i inima. Tatăl lui? Ucis? - S-a Întâmplat În Moldova, aproape de Dunăre, continuă Angelo. A fost prins Într-o ambuscadă aproape de Dunăre. A cântărit șansele și și-a trimis oamenii, oricum prea puțini, să-l salveze pe voievod. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și acum. Nu-l putem pierde. E inconștient. E pe drumul spre moarte. Adu-mi săculețul de la șaua calului. Și un cuțit. Erina nu Întrebă nimic. Ieși În fugă, smulse săculețul care era prins de șaua calului Jovankăi și scoase pumnalul pe care Îl avea la centură. I le Întinse sârboaicei, care Începuse să spele rănile cu apa caldă adusă de gazde. - Țuică... șopti Jovanka. Aduceți țuică tare. Și faceți un ceai din ierburile astea. Cât mai repede. Trecuseră poate ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
le vorbească celorlalți despre Îndoielile lui. Dintre cei douăzeci de războinici ai celui de-al doilea cerc care se strângea Încet În jurul lui Ștefănel, opt erau hotărâți să scoată iataganele dacă, cumva, Marele Maestru ar fi scăpat de loviturile de pumnal ale celor patru. Ceilalți doisprezece așteptau să vadă ce șanse au ceilalți și puteau fi ușor convinși să lovească. Dar, lăsați singuri, n-ar fi cutezat. Sutele de războinici aflați la distanță de zece până la o sută de pași ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Așa cum nimeni nu Înțelese ce se Întâmplă În clipele următoare. Căci Oan-san devenise o mașinărie a morții. Războinicii din cel de-al doilea cerc al rebelilor căzură unul după altul, deși erau protejați de platoșe, cotiere, genunchiere, scuturi, sulițe, halebarde, pumnale și iatagane. Unii văzuseră doar o umbră lângă ei și simțiseră că inima li se oprește sub forța unei lovituri cu date podul palmei. Alții fuseseră secerați de o lovitură joasă de picior, care le zdrobise gleznele, și, odată căzuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de luptători africani scoase iataganele și făcu un cerc În jurul celor doi. Când ajunse În apropierea lui Mahomed, Ali se opri, Încremenit. Ochii mari și albaștri ai Marelui Maestru al Ordinului Cuceritorilor Îl țintuiră pe loc. Se gândi să arunce pumnalul ascuns la Încheietura mâinii drepte, dacă Maestrul ar fi făcut o singură mișcare Împotriva sultanului. - Nu cred că e o idee bună... spuse Ștefănel, cu aceeași voce liniștită. Pumnalul din teaca legată de Încheietura ta dreaptă ar pune Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
al Ordinului Cuceritorilor Îl țintuiră pe loc. Se gândi să arunce pumnalul ascuns la Încheietura mâinii drepte, dacă Maestrul ar fi făcut o singură mișcare Împotriva sultanului. - Nu cred că e o idee bună... spuse Ștefănel, cu aceeași voce liniștită. Pumnalul din teaca legată de Încheietura ta dreaptă ar pune Într-o primejdie prea mare viața stăpânului tău... Ali Își aminti despre ce i se povestise, la Întoarcerea din Balcani, despre masacrul din piața Ak Sarai. Și despre cel din deșertul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Luptătorii Moldovei aveau o fereastră de timp În care erau de neînvins. Dar trebuiau să și simtă asta. Cei doi cai așteptau cuminți, cu urechile ciulite la zgomotele bătăliei. Ștefănel repetă instinctiv strategiile posibile. Avea cele două Katana la spate. Pumnalele Shinobi Tanto la Încheieturile mâinilor. Secera cu lanț Kusari Gama la oblâncul șeii, În dreapta. Secera cu lanț și praf orbitor Bakahatsu Gama pe stânga. Punguțele cu explozibili. Lanțul Kusari Fundo, având la capete bile metalice, lângă scări. Bastoanele care conțineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aproape animalic, gura i se cască, lăsând să i se vadă gâtul roșu, care arată mai mult ca o rană decât ca o gură. — Micul prinț, cântă ca o baiaderă. Priviți ce haine frumoase are! Uitați-vă cum îi strălucește pumnalul când trece călare! Pran are chipul vârstat de lacrimi și plin de sânge. Hainele rupte miros urât. Îl doare tot corpul. Când aude cântecul batjocoritor al cerșetorului, se înfurie și se repede spre el, lovindu-i vasul cu piciorul, împrăștiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
coamă de cal Ce-i gândul, ce-i gândul? O coamă de cal! Lonjă ..., rotire ..., e profund sau banal Răsfiră în flute cu pas triumfal, Ori strânge volute cu dinți de șacal, Te mângâie-n cântec,-ți-ntinde pocal, Apoi un pumnal răsucește global. E albul din aripi în zbor sideral Sau roșul de foc în lotru costal, E albastru-cain și rece-letal, Ori negru de tunet cu iz de spital. Strigă, șoptește, cântă - îți este loial. Iubește, urăște - e-al tău la
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu permisiunea Majestății Sale. — Cu ce ocazie? întrebăm, aproape în același timp, Nuharoo și cu mine. Am fost îndeajuns de norocos ca să fiu în stare să salvez viața lui Su Shun într-o luptă din zona muntoasă Hupei. Și acest pumnal l-am primit tot ca răsplată pentru isprava mea. Yung Lu se apleacă spre genunchiul stâng și scoate pumnalul din cizmă. Mi-l întinde. Mânerul este făcut din jad incrustat cu pietre. În clipa în care degetele mele ating arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de norocos ca să fiu în stare să salvez viața lui Su Shun într-o luptă din zona muntoasă Hupei. Și acest pumnal l-am primit tot ca răsplată pentru isprava mea. Yung Lu se apleacă spre genunchiul stâng și scoate pumnalul din cizmă. Mi-l întinde. Mânerul este făcut din jad incrustat cu pietre. În clipa în care degetele mele ating arma, o senzație ciudată îmi străbate trupul. E deja amiază când Nuharoo ne anunță că trebuie să plece în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
plângând cu jale. Una dintre doamnele de onoare își înghiți lacrimile și continuă: Când au înflorit, Erau nenumărate; Dar, la sfârșitul primăverii, Căzut-au, un mugur nelăsând în urmă. În timp ce cuvintele rămâneau plutind în aer, câteva femei scoaseră din teci pumnalele și-și spintecară sânii sau se înjunghiară în beregată, șuvoaie de sânge îmbibându-le părul negru. Dintr-o dată, în apropiere, răsună zbârnâitul unei săgeți și, curând, peste tot în jurul lor, se înfigeau săgeți în pământ. Din depărtare, se auzeau ecouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
începu să le încurajeze pe cele rămase în urmă: — Doamna noastră a plecat înainte. Nici una dintre noi nu trebuie să întârzie în a o însoți pe drumul morții. Cu aceste cuvinte, femeia își dezgoli gâtul și căzu de propriului ei pumnal. — E timpul... Plângând și strigându-se unele pe altele, cele cincizeci de femei rămase se împrăștiară curând ca florile dintr-o grădină răvășită de furtună, iarna. Zăceau pe o parte sau cu fața în jos, ori se înjunghiau, îmbrățișându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tavan și lăsă să-i scape un oftat prelung. Ce mai pot zice acum, când le-ai spus? Dintr-o dată, Mitsuhide se repezi înainte și-și înhăță vărul de guler cu mâna stângă: — Răspunsul e nu? Cu dreapta apucă prăselele pumnalului, în timp ce cu stânga îl zgâlțâia pe Mitsuharu cu o forță înspăimântătoare. — Sau e da? De fiecare dată când Mitsuhide îl scutura pe Mitsuharu, capul acestuia se zguduia înainte ca și cum n-ar mai fi avut nici un os în grumaz. Fața îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a-i proteja de unele pericole inerente, situației de război prin care am trecut. Între orele 22-24 am revăzut, după ani, partea a II-a a filmului „Iulius Caesar”. Mi-am reîmprospătat vechile cunoștințe din acea epocă. A căzut sub pumnalul conjuraților la „idele lui martie” din anul 44 î.Hr. În ziua următoare am expediat prin poștă cărțile cerute de Mariana pentru o prietenă - Ana - și pentru profesorul Alex. Bogdan de la Sorbona - Paris. Am adăugat și două numere din „Academia Bârlădeană
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]