KorAP: Find »[drukola/base=pungă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...357 >

8,903 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

acolo. Femeia scoase un țipăt de încântare. — Sunteți foarte amabilă, iar eu sunt o persoană norocoasă. Se aplecă să ia punga de plastic în care-și ducea lucrurile și deschise portiera dubiței din dreptul scaunului pasagerului. Apoi, după ce femeia puse punga la picioare, Mma Ramotswe intră în trafic și porniră mai departe. Din obișnuință, Mma Ramotswe îi aruncă o privire rapidă tovarășei de călătorie și o evaluă. Era destul de bine îmbrăcată - jerseul era nou și era din lână adevărată, nu din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
ușor scâlciați. Doamna aceasta lucrează într-un magazin, raționă ea. A absolvit școala elementară obligatorie și poate și două-trei clase de liceu. N-are soț, iar copii locuiesc cu bunica la Silokwolela. Mma Ramotswe observase în partea de sus a pungii de plastic un exemplar din Biblie și asta-i oferi un alt indiciu. Doamna asta este enoriașa unei biserici și probabil urmează niște ore de religie. Diseară le va citi din Biblie copiilor. Copiii dumneavoastră sunt acolo, Mma? întrebă Mma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
cu care se lega aceasta. Copiii alergară și își îmbrățișară mama, apoi așteptară sfioși să fie prezentați străinei. Din interiorul întunecat al casei ieși bunica, îmbrăcată într-o rochie albă, uzată, și afișă un zâmbet știrb. Mma Tsbago își lăsă punga în casă și le spuse că se va întoarce într-o oră. Mma Ramotswe le dădu copiilor dulciuri pe care aceștia le primiră cu ambele mâini întinse, mulțumindu-i cuminți, așa cum cerea conduita setswaneză. Aceștia sunt niște copii care respectă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
în cele din urmă, Mma Makutsi ajunse la concluzia că, dacă parcau chiar după colț, pe jumătate ascunși de ghereta unde se vindeau porumb copt, fâșii înguste de carne uscată bâzâite de muște și, pentru cei care vroiau o delicatesă, pungi cu viermi de mopani gustoși. Nu vedea de ce n-ar parca o mașină acolo; era un loc bun pentru întâlniri amoroase sau pentru cineva care așteaptă ca o rudă de la țară să coboare dintr-un autobuz rablagit ce se apropie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
te văd și să te fac fericit. — Și tu ești o bucățică bună, spuse el râzând. Foarte rea. Foarte afurisită. Foarte deșteaptă. Îi aduse arma după cum îi promisese, împachetată într-o hârtie cerată, pe care o pusese la fundul unei pungi de plastic mari, de la Bazarul OK, sub un teanc de exemplare vechi ale revistei Ebony. Ea o despachetă în prezența lui, iar el începu să-i explice cum să tragă piedica, dar ea îl întrerupse. Nu mă interesează, zise ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
întâmplă dacă poliția te prinde cu o armă asupra ta. Nu vreau să ajung la închisoare. Vin mâine și-o iau de la casa lui Matekoni. Ea chibzui un moment. Ar putea lua arma cu ea la slujbă, ascunsă într-o pungă de plastic. Dacă dorea s-o ia de acolo, ea n-avea nimic de obiectat. Cel mai important lucru e să ajungă în casa Ramotswe, iar pe urmă, peste două zile, va suna la poliție. În regulă, acceptă ea. O s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
s-o ia de acolo, ea n-avea nimic de obiectat. Cel mai important lucru e să ajungă în casa Ramotswe, iar pe urmă, peste două zile, va suna la poliție. În regulă, acceptă ea. O s-o pun înapoi în pungă și-o iau cu mine. Să vii la două și jumătate. La ora aia el va fi la service. O urmări cum pune la loc pachetul în punga de la Bazarul OK. — Așa, zise ea. Ai fost băiat cuminte și acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
suna la poliție. În regulă, acceptă ea. O s-o pun înapoi în pungă și-o iau cu mine. Să vii la două și jumătate. La ora aia el va fi la service. O urmări cum pune la loc pachetul în punga de la Bazarul OK. — Așa, zise ea. Ai fost băiat cuminte și acum vreau să te fac fericit. Clătină din cap. — Sunt mult prea speriat ca să mă simt bine. Poate altădată. În după-amiaza următoare, la scurt timp după ora două, Paul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
inspectorul. Ne bucurăm să auzim asta. — Ei bine, continuă Paul, dacă o să mergeți la o anumită casă, o să găsiți acolo o femeie care are o armă de foc de contrabandă. Se ocupă de astfel de tranzacții. Arma este într-o pungă albă de la Bazarul OK. Dacă porniți acum, puneți mâna pe ea. Ea e infractoarea, nu bărbatul care locuiește la adresa indicată. Este în punga ei și o s-o aibă la ea în bucătărie. Asta-i tot ce am de spus. Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
are o armă de foc de contrabandă. Se ocupă de astfel de tranzacții. Arma este într-o pungă albă de la Bazarul OK. Dacă porniți acum, puneți mâna pe ea. Ea e infractoarea, nu bărbatul care locuiește la adresa indicată. Este în punga ei și o s-o aibă la ea în bucătărie. Asta-i tot ce am de spus. Îi dădu adresa și închise. La celălalt capăt al firului, inspectorul zâmbi satisfăcut. Va fi o arestare ușoară, iar el va fi felicitat pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

sunt. Mai ales că niciodată n-ai cum să știi care-i scândura putredă și care s-ar putea rupe sub picioarele tale, făcându-te să plonjezi în apa nămoloasă, plină de ciuveie. La Bahlui mă ducea taică-meu cu punga de pisoi fără ochi, „coboară tu, aschimodie, acolo, pe lângă cruce, vezi să nu aluneci pe iarbă, hai, zvârle-i odată”. Și pentru că eu stăteam ca stâlpul, smulgea el sacoșa și-i făcea vânt, îi mai auzeam miorlăind, pe urmă scuipa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
vezi să nu aluneci pe iarbă, hai, zvârle-i odată”. Și pentru că eu stăteam ca stâlpul, smulgea el sacoșa și-i făcea vânt, îi mai auzeam miorlăind, pe urmă scuipa, „aschimodie, nu te mai zgâi după ei”. Unii ieșeau din pungă și se chinuiau să-noate până la mal, se agățau de buruieni și de rădăcini. Acum nu știu ce mi-a venit să-mi amintesc de mâțe înecate și de taică-meu, ca toți intelectualii care-și explică viața prin traumele copilăriei. Ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
lasă-te. Hai, că te-mping eu de burtă... Parcă ești un topor! Înțelege odată, poți pluti, nu e așa de greu, te ține apa... Respiră normal, hai... Nu strânge aerul în tine, respiră! Apa e sălcie. Am pescuit o pungă care plutea alături și-am aruncat-o pe mal. Pe zid e ceva ca pielea de broască, ca atunci când le-am băgat bețigașe curățate de scoarță prin burtă, să iasă pe gură, fire de mohor sub piele și suflam și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
pe ea. Se-ntoarce. - Domn’ profesor, și la dumneavoastră s-a întins mucegaiul în baie? Toată lumea se plânge... Și doar aerisesc în fiecare zi... - Mai sunt niște pete... Fum gros de carbid. La intrare, chiar în dreptul ușii, câteva străchini și pungi cu lături pentru javrele aciuate. Oamenii muncii gustă și ei ceva și fluieră din rărunchi după studente. Unele-s indignate și grăbesc pasul, câteva chirăie și mai adastă pe-acolo. O blonduță destul de serafică, subțirică, în taior roz, se-ntoarce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
cap, dar numai între 17.00 și 23.00, Pârvulescu zbura noaptea de pe-acoperișul teatrului sau își dădea drumul pe burlane, încălțat cu bocanci grei, cu ținte, și făcea un zgomot de nu puteai pune geană pe geană, arunca pungi cu moare de varză în capul oamenilor, juca pocher cu Măria Sa, Cuzachi, dat jos de pe soclu, rămas însă cu șeaua lipită de fund, alerga gol-pușcă și cu tabloul lui Mao în brațe prin palatul Roznovanu, la oră de vârf. - Știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
am ce să mai fac cu el... și covorașul ăsta, poate-ți trebuie, ce număr porți la pantofi?”, „Mi s-au aprobat actele pentru Noua Zeelandă... uite-aici, televizorul, e încă în garanție, un dulăpior, îi pui tu mânerele, sunt în pungă, o etajeră, câteva discuri...” A, până și Alexandru, când s-a cărat în State, mi-a adus o hotă cu tot cu filtre, „băi, monteaz-o, ți se dărâmă dracului bucătăria, a-nflorit mucegaiul pe ea. Burlanul tre’ să ți-l faci tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

Pescăruși. Coțofene. Păsări. Păsările mi-au mâncat fața. Când ajung înapoi în spital, pe coridor vine spre mine sora Katherine, conducând un bărbat și suportul lui pentru perfuzii, bărbatul complet înfășurat în tifon și pătruns de tuburi de drenaj și pungi de plastic cu lichide galbene și roșii care curg în și din el. Păsările mi-au mâncat fața. Din ce în ce mai aproape de mine, sora Katherine strigă: — Iu-hu! Am aici pe cineva deosebit pe care chiar ai vrea să-l cunoști! Păsările mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
fiecare cu numele noastre cusute de sus până jos, cu litere dichisite de fetru alb. Fiecare gâlmoasă de la cadourile îndesate înăuntru. E dimineața de Crăciun și toți stăm în jurul bradului, tata pregătit cu briceagul pentru panglicile înnodate. Mama are o pungă maro de cumpărături și zice: — Înainte ca lucrurile să scape de sub control, hârtia de împachetat se pune aici, nu alandala. Mama și tata șed în balansoare. Eu șed pe podea în fața șemineului, cu șosetuțele lângă mine. Scena asta e-ntotdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
în palma ei și zice: — Fard de pleoape. Shane, știu că nu poți auzi, dar asta-i OK, dat fiind că eu nu pot vorbi. Cu mișcări scurte și ușoare, Sofonda folosește un burețel ca să întindă fard de pleoape pe pungile întunecate de sub ochii lui Shane. Vivienne înfige o broșă-ac cu diamante în pijamaua de spital a lui Shane. Miss Rona ți-a salvat viața, Shane. Cartea din buzunarul jachetei a oprit glonțul destul cât să-ți explodeze doar bidoanele. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

dovedit pînă la urmă foarte simpatică și dispusă la tot felul de glume. Cu toate că în prima clipă, atunci, cînd ziaristul a deschis ușa și l-a poftit, ca pe orice musafir, doamna ori domnișoara i-a răsturnat în creștet o pungă cu gheață, deși era cald, nu i-a făcut nici o plăcere. L-a auzit în spate pe jurnalist chițcăind, probabil știa ce-l așteaptă și de aceea l-a poftit în față, a rîs și el, ce putea face, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
De la Lică Făinaru, așa îl chema pe ziaristul spînatec, bețiv serios, deși n-ai fi crezut, a depășit cu el destul de binișor fondul de reprezentare ce-i fusese alocat pentru întreaga misie, așa încît și-a vîrît zdravăn mîna în pungă și n-a crîcnit, pe nimeni nu interesa acest soi de sacrificii, de la el a aflat că singurul loc de încredere ca să fii găsit de oamenii lui Cocoș era o vale seacă, nu mai, lungă de o jumătate de kilometru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
pentru că nu avea încotro a zis la întîmplare: "Cum să o puneți, dom' Făinaru? Cum să v-o puneți așa, pentru că vrea șefu', doar nu sînteți un nătărău!" O clipă văzînd cum i se lungește fața, cum își face gura pungă, a crezut că a dat greș. Poate că Făinaru voia să pară un tip dat naibii, unul care vrea să lase o impresie grozavă despre el, tocmai pentru că arată destul de jalnic. Făinaru a întins mîna după paharul aproape plin, cu toate că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
el intervenea și-i "propunea" năbădăiosului să-și strunească bine caii, iar dacă nu mai poate și nu mai poate, îi dă el o adresă la Comana, unde te poți distra fără bătaie de cap, numai să te duci cu punga plină, domnia se plătește, nu? Și tot așa mai departe, Radul Popianu găsise calea de împotrivire și temperare a tuturor exceselor, cale pașnică prin care evita orice eveniment în așezarea dintre dealuri. Era liniștit și mîndru pentru că în cele din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
sînt năuciți pur și simplu că în sfîrșit au reușit. Nu ți se pare că durează cam mult, mult prea mult?" Leonard Bîlbîie a făcut ochii mari, într-o sinceră mirare, Cantacuzino își șterse transpirația de sub ochi, avea cearcăne și pungi încrețite sub ei, o exoftalmie reținută te făcea să-l privești mai tot timpul, îți atrăgeau atenția globii mari, de un alb de marmoră, ca ai unei statui, "Ei, e vorba de sărbătoare, ni s-a născut un flăcău nemaivăzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
plătească înainte! E mai bine pentru toată lumea, dacă plătești după ce-ai băut nu mai ești în stare să ții numărătoarea și-ți vîră cîrciumarul mîna-n teșcherea. Nu-i așa că nu-i bine să te simți cu mîna altuia în punga ta?" Nu-i trebuia răspuns, era o întrebare de florile mărului, cam așa cum fac țăranii cînd vorbesc singuri. Leonard Bilbîie a zîmbit plin de bunăvoință, oricum ar lua-o, Cantacuzino era un om lîngă care nu puteai fi acru, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]