2,104 matches
-
ecleziastică, repartizată în șase ordine și două grade. Primul grad este acela al inițiatorilor și se compune, în ordine descendentă, din episcopi (hierarchai), care desăvârșesc, iluminează și purifică; din preoți (hiereis), care iluminează și purifică; și din ajutoare (leitourgoi) care purifică. Al doilea grad, cel al inițiatorilor, se compune din servitori (therapeutai), adică din călugări; din iluminați, adică poporul sfânt, capabil să mediteze asupra anumitor taine; din purificați, adică din catehumenii și din botezații care au păcătuit din nou. Ultimul capitol
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este realitate sensibilă, ci non-ființă absolută. Prin natura sa, Sufletul risipit în lume tinde să se reunească cu izvorul său divin, Unul; sarcina sa este așadar aceea de a se elibera din ghearele materiei, de a reintra în sine însuși, purificându-se și pregătindu-se pentru reîntoarcere care se realizează în etape succesive, cea mai elevată dintre ele fiind filosofia, contemplarea adevărului inteligibil. De altfel, aceasta nu reprezintă unirea cu Dumnezeu care se poate realiza numai prin extaz. Mai târziu, Proclus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
complect de formă, de cizelare, de limbă. Elementele clasice ale unei poezii azi nu mai au cădere. Și atunci, natural că nu mai are rațiunea critica. [...] Trebuie, pentru vremile de azi, un Maiorescu și, ca și atunci, prin ridiculizare, să purifice.” G.O.
LECTURA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287768_a_289097]
-
și cele eterne, între contingent și transcendent, între fenomene efemere și lucrarea veșnică a artei. De la stările proiectate fantasmagoric sub semnul unui romantism „defect”, pe fundalul căruia se dă lupta între spirit și materie, se face trecerea la trăiri ideale, purificate în cel mai înalt grad prin lumina solară. Actul poetic ține de sacru și nu poate fi conceput decât ca spiritualizare, purificare, înnobilare. Poeta devine cu timpul mistică, fără ca misticismul să fie direct exprimat artistic, și mesianică, făcând o cronică
LARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
rod al unei fericite îmbinări între o serioasă cercetare filologico-istorică și avântul poetic care înnobila filonul documentar, cuprinde o serie de basme parțial derivate din fondul tematic al etniei respective și parțial recompuse într-un stil liric menit să le purifice de aluviuni multimilenare, într-un generos efort recuperator. Abia în 1997 volumul va putea fi editat, fiind și premiat de Asociația Scriitorilor din București. Alte două filoane tematice o vor atrage pe R. în anii care vor urma: narațiunile cu
ROGOZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289295_a_290624]
-
misterioasă care sudează sufletele fetelor. Toată lumea o consiliază, de la început, pe Ana să se despartă de Zoe, dar ea nu își poate concepe altfel existența. Iubită cu fervoare de un depravat inteligent, personaj de tip matein care năzuiește să se purifice prin această relație, îi propune bărbatului o căsătorie de formă, la al cărei adăpost să se poată consacra total Zoei, exclusiv în virtutea unei incoruptibile afecțiuni sufletești. Hotărârea e potențată, probabil, de sensibilitatea Anei la tragic, fiindcă destinul tragic dimensionează viața
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
simbolul Bisericii; toate odoarele sfinte sînt interpretate astfel (IX-X). Și sacerdoțiul din Vechiul Testament este un simbol al lui Cristos, care face sacrificiul absolut (XI-XIII). Preceptele privind puritatea trebuie legate de absența păcatului, care trebuie să fie marca distinctivă a credincioșilor, purificați de Cristos (XIV-XVI). Cartea XVII e consacrată semnificației sărbătorilor, în special Paștilui. Opera, din care lipsește orice aluzie la polemica antinestoriană, a fost scrisă cu siguranță înainte de 429. E cunoscută și o traducere siriacă din secolul al VI-lea, inedită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trebuie condamnată ca o apostazie în raport cu iudaismul și cu elenismul. Creștinii se închină unui om mort, afirmînd că a înviat, adică își întemeiază religia pe o minciună; renunțînd la normele legii iudaice, au renunțat la practicile prin care se puteau purifica; încurajînd martiriul, își manifestă propriul fanatism; sînt atei care venerează lucruri moarte (relicvele martirilor); sub aparența iubirii frățești, sînt în realitate violenți și imorali. De aceea, Iulian combate cu severitate influența creștinilor asupra vieții, culturii și religiei imperiului, considerînd-o periculoasă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
săi; el ar căuta semnificația spirituală a Scripturilor rămînînd în făgașul tradiției alexandrine. Sub numele său s-au transmis și alte două scurte scrieri. Prima, învățătură și îndemn, este dedicată călugărilor, pentru a-i îndemna să nu caute să se purifice doar de viciile trupești, ci și de cele, mai ascunse, ale sufletului. Cealaltă, consacrată învățătorului de Lege care îl ispitește pe Isus, e scrisă sub forma unui discurs adresat învățatului care îl ispitește pe Isus cu întrebarea „ Cine este aproapele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu valoare de criteriu decisiv în discernerea duhurilor. îl apropie de messalianism - și îl separă de un adversar necruțător al acestei orientări, cum este Marcu Sihastrul, cf. p. 000 - și convingerea sa că, deși botezul ne curăță de păcate, nu purifică și duplicitatea voinței, consecință a păcatului (78). Omilia pentru înălțarea la Cer a lui Cristos e interesantă întrucît apără doctrina calcedoniană a celor două naturi inseparabile într-un singur ipostas în Cristos întrupat. Viziunea Sfîntului Diadoh este un schimb de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ordine sfîntă, imagine a strălucirii divine, avînd scopul de a conferi, pe cît posibil, fiecăreia din creaturile care o compun asemănarea cu Dumnezeu. Fiecare membru al ierarhiei cooperează cu Dumnezeu, primind de sus purificarea, iluminarea, desăvîrșirea, și la rîndul său purifică, iluminează și trasmite desăvîrșirea membrilor ce-i sînt inferiori, printr-o operațiune de „inițiere”. Ca purtători ai inițierii, toate gradele ființelor cerești se pot numi îngeri, însă, de regulă, acest nume e purtat numai de gradul cel mai de jos
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
episcopilor, a preoților și a ajutoarelor lor. în acest context este expusă ierarhia ecleziastică, repartizată în șase ordine și două grade. Primul grad este acela al inițiatorilor și se compune, în ordine descendentă, din episcopi (hierarchai), care desăvîrșesc, iluminează și purifică; din preoți (hiereis), care iluminează și purifică; și din ajutoare (leitourgoi), care purifică. Al doilea grad, cel al inițiatorilor, se compune din slujitori (therapeutai), adică din călugări; din iluminați, adică poporul sfînt, capabil să contemple anumite taine; din purificați, adică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în acest context este expusă ierarhia ecleziastică, repartizată în șase ordine și două grade. Primul grad este acela al inițiatorilor și se compune, în ordine descendentă, din episcopi (hierarchai), care desăvîrșesc, iluminează și purifică; din preoți (hiereis), care iluminează și purifică; și din ajutoare (leitourgoi), care purifică. Al doilea grad, cel al inițiatorilor, se compune din slujitori (therapeutai), adică din călugări; din iluminați, adică poporul sfînt, capabil să contemple anumite taine; din purificați, adică din catehumenii și din botezații care au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ecleziastică, repartizată în șase ordine și două grade. Primul grad este acela al inițiatorilor și se compune, în ordine descendentă, din episcopi (hierarchai), care desăvîrșesc, iluminează și purifică; din preoți (hiereis), care iluminează și purifică; și din ajutoare (leitourgoi), care purifică. Al doilea grad, cel al inițiatorilor, se compune din slujitori (therapeutai), adică din călugări; din iluminați, adică poporul sfînt, capabil să contemple anumite taine; din purificați, adică din catehumenii și din botezații care au păcătuit din nou. Ultimul capitol, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la un iluminist, numeroase toposuri devenite apoi obligatorii la romantici. Fugind de oameni, se plimba prin livezi și crânguri din apropierea Parisului, unde căuta odihna ochilor, liniștea și singurătatea, fugind de oameni. Credea în virtuțile curative ale naturii, în stare să purifice imaginația și să producă noi motive de iubire. Ierborizând, se declara împotriva clasificărilor lui Linné și a grădinilor �de spițer", prețuind în primul rând șirul de idei care însoțește botanica. Peisajele întâlnite, dar și oamenii buni cunoscuți pe când ierboriza îi
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
treime a răului” care se opune deopotrivă Tatălui, Fiului și creștinilor. Nu trebuie uitat însă faptul că ne aflăm în cel de‑al doilea moment al dramei cristo‑cosmice: diavolul a fost deja alungat din cer (drept urmare cerul a fost purificat), iar acum el lucrează pe pământ. După a doua venire a lui Cristos, el va fi definitiv înlănțuit în adâncul pământului, ca și Supraveghetorii din 1 Enoh (Cartea supraveghetorilor). Este vorba de o retragere progresivă în adâncuri și nu de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
topoare (Vremuri de bejenie, 1907), o incursiune căzăcească la Iași (Șoimii) sau felul în care se răzbună răzeșii orheieni pe boierul care vrea să le ia pământurile (Neamul Șoimăreștilor, 1915). Începând cu Hanu Ancuței, narațiunile sadoveniene de acest tip se purifică. Localizarea istorică suportă o estompare, trecând în contur legendar, iar trecutul, chiar atunci când privește anume domnii, capătă o aură mitică, devine illo tempore. La Hanu Ancuței, pe vreme de pace, printre necurmatele lupte care pustiesc Țara Moldovei, oamenii zăbovesc împrejurul
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
exagerările (sau ceea ce noi numim „exagerare”) „cantitative” ale vizitatorilor străini, trebuie să convenim că numărul femeilor cu moravuri lejere, al prostituatelor chiar, era, la noi, însemnat. Ele reprezentau un „rău” ce nu putea fi eradicat. Vasile Lupu a încercat să purifice atmosfera Moldovei (Paul de Alep este martor: „[...] obosise tăindu-le nasul - ca bizantinii cândva -, făcând cunoscut în mod public [crimele lor] și înecându-le cu miile, [totuși] a rămas neputincios”364) și aș mai putea înșira numele câtorva Voievozi 364
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
morala datoriei. c. Voințele morale Actele de voință morală se disting de oricare alte forme, prin faptul că ele sunt duble volițiuni. Orice volițiune morală este prefațată de o volițiune primitivă, al cărei conținut psihologic Îl preia, pentru a-l purifica și a-l Îmbogăți. Se consideră a fi morală acțiunea voluntară a cărei determinare inițială este negată, apoi este reluată și pusă din nou În deliberarea conștiinței. Orice determinism trebuie să fie, În mod succesiv, suprimat și apoi restabilit pentru ca
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cu inocența, dar Între ele există o distincție, de tipul raportării lor la zonele inframorale și supramorale ale conștiinței unui individ. Ionocența aparține sufletelor protejate, care nu au fost Încă pervertite de prezența răului (Înțelepții, Îngerii, aleșiiă. Acestea sunt „sufletele purificate”. Inocența este imaginea, simbolul Încrederii În puritate. Pudoarea este virtutea unei conștiințe care trebuie să protejeze ceea ce individul are mai prețios și mai intim, Împotriva brutalității externe. Pudoarea este teama amenințării purității În contact cu impuritatea. Falsa pudoare apare În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acesta, căința ne apare ca un sentiment pur moral, un proces absolut necesar prin care individul este pus față-n față cu el Însuși și obligat să-și evalueze actele comise. Așadar, căința este un proces prin care sufletul se purifică, se vindecă, ridicându-se și recăpătându-și virtuțile pierdute. Ea este primul pas către actul reparator. Reparația este un efort intențional sufletesc și moral. Ea are tot un caracter simbolic ritualizat. Reparația este fie o Întoarcere În timp, fie o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
actului, În cazul culpabilității, sau la momentul rupturii de celălalt, În cazul doliului. Ambele rezolvă, simbolic, situația de Întoarcere În timp prin revenirea la starea anterioară acestor evenimente. Este un act de catharsis prin care, În final, conștiința morală este purificată. Trebuie subliniat caracterul particular al actelor de reparație În Psihologia Morală. Orice reparație este un act simbolic. Să ne referim pentru exemplu la furt. Acesta constă În Însușirea de către o persoană a unui obiect aparținând altei persoane fără știrea și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
suferința ca o condiție a mântuirii viitoare, fie prin convertirea acesteia În eroism, acceptând suferința ca o formă de sacrificiu. Creștinismul asociază suferința cu mântuirea, veritabil catharsis moral și spiritual, de factură superioară, prin care omul nu numai că se purifică, ci se transformă complet. Prin mântuire, el redobândește starea de puritate originară pe care a pierdut-o odată cu păcatul originar, revenind la starea de puritate și inocență, ca ființă a creației divine. Chinul Am descris durerea și suferința ca stări
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
virtuoasă se pervertește. Apăsată de păcat sau vinovăție, ea va trăi chinuită de complexe și remușcări. Ce trebuie făcut În aceste situații? Se poate vorbi despre o terapeutică psihomorală a păcatului și vinovăției? Da. Omul se poate restaura. Poate fi purificat. El trebuie să se „desprindă” de Rău și să redobândească starea de Bine. El trebuie ca din vinovat să redevină virtuos, Întrucât, așa cum spune Aristotel, „omul virtuos este măsura actelor umane”. Care sunt căile restaurării morale și sufletești ale omului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
șir de acte, sufletești și morale, prin care conștiința obligă Eul să reevalueze critic actele sale și să facă efortul unei reparații. Restaurarea vine din regret. În felul acesta, durerea și suferința morală sunt mijloace prin care persoana se va purifica, se va deculpabiliza, va repara propriile sale acte din trecut. Regretul este efortul pe care persoana va trebui să-l plătească pentru a-și regăsi liniștea și echilibrul interior, atât În plan sufletesc, psihologic, cât și valoric, moral. Durerea și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]