1,935 matches
-
ferestre ningea năpraznic, Ingrid se-ntrerupse deo dată din sporovăială. Tăcură amândoi multă vreme, apoi fata se-ntinse pe pat, își ridică rochia și-i spuse lui Victor: „Vino.“ Și Victor, la fel de-nfricoșat ca atunci, văzu din nou lumina de purpură ce răzbătea printr-o fantă subțire din corpul fetei, de parcă tot interiorul trupului ei ar fi fost de purpură topită. „Ții minte?“ șoptise Ingrid. „Vreau să văd și eu acum.“ Zeci de drăcușori de hârtie, transparentizați de lumina scăzută a
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pat, își ridică rochia și-i spuse lui Victor: „Vino.“ Și Victor, la fel de-nfricoșat ca atunci, văzu din nou lumina de purpură ce răzbătea printr-o fantă subțire din corpul fetei, de parcă tot interiorul trupului ei ar fi fost de purpură topită. „Ții minte?“ șoptise Ingrid. „Vreau să văd și eu acum.“ Zeci de drăcușori de hârtie, transparentizați de lumina scăzută a veiozei, priviră avid, de pe ghe ridonul pe care erau așezați în ordinea mărimii, tru purile goale ce se-mbrățișau
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ei nu mai era nici un drăcușor de hârtie. Dar ea stătea pe pat și-i dispă ruse cu totul aerul triumfător și fericit din iarnă. Bărbatul pe care-l iubea o părăsise și Ingrid purta acum, în adân cul de purpură al trupului ei, un pa chețel de foițe embrio nare pliate complicat. Mai mult nu putu să-i spună. Lacrimile îi șiroiau pe toată fața. „Vino!“, îi strigă isteric, descheindu-și bluza cu degete tremurătoare. „Ce-mi pasă de el
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
acum în mâini cel mai mare diavol de hârtie pe care-l făcuse vreodată. Deschise trusa de acuarele și, cu o răbdare maniacală, se apucă să-l picteze în stacojiu, să-i facă ochi negri, hipnotici și interiorul gurii de purpură. Coarnele i le vopsi în negru stră lucitor. Un strop de lacrimă atinse însă una dintre ele, decolo rând-o. Băiatul scoase din sertar punga de hârtie cu mărunții dinți sidefii, propriii lui dinți de copil, și-i lipi, în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cum aveam să aflu mai târziu), iar acum străbăteam stră duța îngustă și prăfuită, mărginită de foarte stranii case galbene, cu marchize de geam colorat, dintre vechea Cale a Moșilor și Lizeanu, sub un fantastic cer de azur și de purpură - căzuse seara. Vântul răs colea praful, mi-l vâra în ochi și-n păr, dar el făcea în mod ciudat parte din nebunia și exaltarea mea hormonală: era prima mea primăvară ca adolescent. M-aș fi topit și eu în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
3. Și m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Și am văzut o femeie șezînd pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, și avea șapte capete și zece coarne. 4. Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură și stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare. Ținea în mînă un potir de aur, plin de spurcăciuni și de necurățiile curviei ei. 5. Pe frunte purta scris un nume, o taină: "Babilonul cel mare, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
cetatea cea tare! Într-o clipă ți-a venit judecata!" 11. Negustorii pămîntului o plîng și o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: 12. marfă de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in subțire, de purpură, de mătase și de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeș, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier și de marmură; 13. nici scorțișoară, nici mirodeniile, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
cu aceste lucruri, care s-au îmbogățit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plînge, se vor tîngui, 16. și vor zice: "Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte subțire, cu purpură și cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare... 17. Atîtea bogății într-un ceas s-au prăpădit!" Și toți cîrmacii, toți cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii, și toți cei ce cîștigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
printre stânci. În ochii lui negri și rotunzi ardea o dorință aprigă. Perii de pe urechi începură să vibreze, semnalându-i o cantitate de id atât de mare, încât foamea lui deveni insuportabilă. Soarele, trandafiriu acum, urcase mult pe cerul de purpură, în vreme ce Corl se furișa înapoia unor stânci și privea, din umbra lor, ruinele orașului de la poale. În ciuda dimensiunilor ei uriașe, nava argintie părea minusculă pe fundalul acestor ruine. Dar avea atâta viață și atâta dinamism în ea, încât, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
restul teritoriilor sale fiind pierdute anterior; dar orașul rămăsese ca un simbol al romanității și bastion împotriva năvălitorilor turci. Orașul a fost prădat vreme de trei zile, iar locuitorii masacrați. Ultimul împărat, Constantin al IX-lea Porfirogenetul („cel născut în purpură”) a murit apărând zidurile. Mulți învățați greci s-au răspândit în Europa, declanșând fenomenul cultural numit Renaștere. Călugăreni (1595) - în sudul acestei localități, pe râul Neajlov, Mihai Viteazul (vezi Mihai Viteazul) a obținut o bătălie istorică asupra armatei otomane care
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
sprijinit de zid. Era o încăpere uluitoare, neașteptată, o adevărată surpriză pentru cel mai blazat dintre privitori, avertizat și pregătit cumva de celelalte săli ale muzeului. Pe pereții tapetați cu brocart greu, albastru-electric, păsări uriașe brodate în aur, argint și purpură păreau să fi țâșnit chiar atunci de pe dalele albe, luîndu-și zborul înspăimîntate. Senzația era accentuată de poziția diferită a aripilor și a girurilor lungi răsucite cu eleganță. În ziduri se aflau șase nișe nu prea adânci unde tablourile primeau o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se desprinse de geam. ― Asta înseamnă că... ― L-am găsit! exclamă Dascălu. Ținea motanul spânzurat de coadă ferindu-se să nu-l zgârie. I-l întinse triumfător Melaniei Lupu. Mirciulică urla arătîndu-și dinții albi, mărunți și cerul gurii căptușit cu purpură. * Scarlat rămăsese întins pe canapea. Morfina își făcuse efectul și încerca o stare de beatitudine. Se simțea ușor, imaginile deveniseră ceva mai limpezi, glasurile se apropiau. Raul Ionescu îi storsese trei lămâi peste două linguri de zahăr, găsise prin casă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aievea, în rest fântână cu o cumpănă în spate - dimineața da năvală cu un chiot în cetate. ULCIORUL Pe masa îmi stă, durat din argilă, ulciorul. În rostul ceramic așez uneori, cu rouă pe ele, iubitele flori. Prefer trandafiriul de purpură. Tainic, urmând un sacru canon, dimineața, de o rază cerească atins, trandafiriul își las-o petală pe masă, dorind în lumină să stea fără mască. Se face că torn, alte dăți, în ulcior tomnaticul soare prin teascuri trecut, curgător aur
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
spus, inima mea n-a renegat nimic ― Ba da, ceea ce ai crezut. ― Pământul se învîrte mai departe chiar dacă nu vrea Inchiziția... ― E adevărat, dar acesta nu e meritul tău. ― S-a întîmplat așa. Ei stăteau în jilțuri înalte, îmbrăcați în purpură și, în sală, după ce au încetat să vorbească, nu se mai auzea nimic, se lăsase o tăcere apăsătoare. Nu-mi închipuisem niciodată că e atât de greu să suporți o tăcere care te constrânge să stai într-un loc de unde
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
tare. Mi-a dat o lovitură chiar mai urâtă decât cea primită la Inchiziție, deoarece nu mă așteptasem la ea. În fața inchizitorilor, era firesc să mă simt singur. Flacăra lumânărilor sfârâia ca pielea arsă și toți, cu mantiile lor de purpură, cu jilțurile lor înalte, trufașe, pluteau, parcă, în singurătatea acelei încăperi ca într-un acvariu. Mă străduiam să nu se observe pe fața mea nici teama, nici rușinea, iar în clipa când am îngenunchiat, în capul meu s-a făcut
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
aurul fibulei de pe mantie și al crucii cusute pe tunică în dreptul inimii. Aproape nimic însă din lucrurile reginei, căci sub văl totul era tăinuit de acel soi de mușchi. Până și rochia, pe care mi-o aminteam ca fiind de purpură și aur. Șobolanii se înfruptaseră fără milă. Lui Rotari, a cărui față avea culoarea lemnului putred, îi lipseau ochii din orbite, nasul și buzele. Părea să rânjească cu dinți de lup. Gaila avea un picior mâncat până la os. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de la brâu în sus un bărbat normal, avea picioarele ridicol de scurte, astfel că stând jos sau în picioare era la fel de înalt. Poate că de-asta longobarzii îi ziceau arga lagi, „coapsă nedemnă“. Era îmbrăcat în bumbac prețios vopsit în purpură, din urechi îi atârnau niște cercei de aur lungi, la gât avea coliere și cruci cu monturi de perle și geme, pe degete, multe inele. Chipul îi era un cerc molatic cu buze prea cărnoase, date cu negru. Era aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
așteptatei răzbunări a lui Flaviano. Teatrul era mult mai mic, cu nu mai mult de o mie de locuri. Și publicul era altul, numai nobilii și bogații orașului. Loja imperială era împodobită cu ghirlande și ocrotită de o cortină de purpură cu borduri de aur. Giuliano m-a așezat alături de el, în rândul din spate al lojei pe dreapta, în mijlocul celei mai distinse nobilimi și al liderilor partidului albastru. Nici vorbă de urletele mojice de la hipodrom; în schimb, era un zumzet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trecut dintr-odată pe chipul prietenei mele, și m-am simțit dator să intervin: - Nu fii geloasă Gaila; regina seamănă cu tine așa cum este o găină față de o acvilă. Gaila nu a râs, a deschis pachetul și, privind rochia de purpură brodată, s-a întunecat și mai tare. Ținând-o ca și cum ar fi fost un șarpe, i-a întins tunica lui Rotari. - Nu o vreau. Acesta este un veșmânt de regină, nu de soție de duce de Brescia. Fă ce crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
uitată într-o desagă prăfuită, vârâtă sub hainele vechi din dulap. - Adeodato, i-am spus pe nepusă masă, am ceva să-ți arăt. Voiam să-i arăt doar o copie după cartea Apocalipsei scrisă cu litere aurii pe fond de purpură, care-i aparținuse Gundepergăi, și despre care se spunea că ar avea adnotările lui Ambrogio din Milano. M-am dus la dulap și, negăsind-o din pricina dezordinii în care cărțile zăceau de ceva timp, am văzut că unele suluri căzuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Nu știu, i-am răspuns surprins, neștiind nimic despre acel papirus. L-am desfășurat și, recunoscând scrisul lui Garibaldo, am citit: „Prietene, vei uita de Lemnul Sacru până în ziua în care îl vei arăta călugărului care nu are veșmântul de purpură pe care îl merită, dar care se va așeza unde s-a așezat Petru. A sosit clipa să te duci să te rogi la mormântul lui Colombano, irlandezul. Acolo poate vei găsi vadul pentru mărturia sufletului tău. Dar mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dar pentru regină, drept care s-a angajat să-l dea gata în trei zile. S-a străduit să lucreze și noaptea, căci mi l-a dat a doua zi spre seară. Făcuse o lucrare fără pereche, folosind aur, argint și purpură, punându-i una din coperțile de piele rezervate doar pentru rege. L-am felicitat și l-am întrebat cât îi datoram. Îl știam cam venal, și de aceea am rămas uluit când mi-a spus: - Mai lasă-mi originalul încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unu de ani, cinci luni și șase zile. Pavia era în doliu. Au fost făcute rugăciuni în bisericile catolice ortodoxe și tricapitoline, în templele ariene, sub arborii sacri longobarzi și în sinagogă. În sala tronului, unde era depusă, înveșmântată în purpură și aur, pe un catafalc din scânduri de stejar, pentru prima dată de când lumea e lume, episcopi și preoți de toate confesiunile și-au deplâns împreună regina. Înainte de a fi scoasă din palat, Rotari a dorit să o acopere el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Mă las mai bine În scaun, trag aer În piept adînc, după care Îmi las privirea să treacă iute peste Încăperea În care ne aflăm, observînd cît de multe amănunte pot. Lumină joasă... tone de canapele și scaune de culoarea purpurei... cîțiva tipi În tricouri... trei fete În blugi și pulovere, Dumnezeule, Lissy o să facă plici cînd va auzi... doi care Își șoptesc ceva... un tip cu barbă care citește Private Eye... și cam atît. Nu se poate. Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
scria bine făcea ca raportul lui să fie și mai de efect - ba chiar, uneori, supramemorabil. Descria o coastă stâncoasă acoperită de o „cascadă de orhidee purpurii”. Existau În jurnal multe pasaje semi‑purpurii, dar simțeai că omul răspundea la purpura naturii. El urmărise un scop strict științific și Întregul articol era foarte important - din punct de vedere uman. Începea prin a Înfățișa lipsa de proteine din regimul alimentar al triburilor pe care le studiase. Și afirma că, În războaiele primitive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]