107,135 matches
-
de cele două doamne. După ce s-au îmbrățișat râzând și plângând, aducându-și probabil aminte de mine s-au precipitat asupra mea. Începea corvoada copilului bine crescut de o bunică nemțoaică. Trebuia să răspundă la întrebările întotdeauna aceleași, să se poarte cuviincios, să mulțumească mereu, pentru tot și pentru toate... Instalat pe un taburet, se străduia să ducă la gură cu lingurița grea de argint - "fără să faci firimituri" - bucățele mici dintr-un cremșnit, de pe o farfurioară ținută cu grijă - "să
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
ca un scrin negru, ci dinăuntru. Un baldachin de tul străveziu plutea ca un norișor alb deasupra patului acoperit cu o cuvertură pufoasă, în faguri, albă și ea. De jur împrejur, noptiera, un scrin, o coafeză, rafturile unei mici biblioteci purtau aceleași funte și ghirlande de trandafiri sculptați în lemnul alb lăcuit. Nu mai puțin străluceau în ochii mei vrăjiți micile comori ale fetei, pe care mi le prezenta pe rând: Arlechinul ei drag cu capul de porțelan și vestminte din
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
și pierea într-o latură a tabloului, printre sălcii. În spatele morii, un drum mai lat făcea ocolișuri în sus spre un sat cu gospodării rânduite frumos, în șir, jur împrejurul unei coline pe care se înălța biserica cu turla ascuțită purtând în vârf un glob strălucitor. Cărarea din fața morii ducea spre pădurea ce se întindea până departe, pe dealuri tot mai înalte până când deveneau adevărați munți. Aș fi vrut să ajung până acolo unde pădurile de brad încetau și se iveau
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
stropul mic auriu, pe care-l zărisem în ochii verzi ai Sibylei, de cum se aplecase să mă sărute acolo pe pragul casei lor. Dar nu-i mărturiseam că o recunoscusem. Mă străduiam să văd, să înțeleg ce face ea acolo. Purta în mână o batistă albă. Urmărindu-i privirile, am zărit un vânător care trecea, cu o pălărie verde în cap, cu tolba la șold și pușca la umăr, pe cărarea din fața morii. Se îndrepta spre pădurea neagră. Aici erați, binențeles
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
o jumătate de oră și mi-au adus micul dejun, iar ca un fel de companie a melancolicului mic dejun de spital, a intrat și o femeie, un fel de inspectoare, sau doctoriță, sau șefă, judecînd după cum arăta și se purta. A așteptat să se retragă femeia care îmi adusese mîncarea; și abia atunci, extrem de politicoasă și hotărîtă, m-a salutat în limba ei, ca să mă întrebe apoi dacă mă simțeam bine, dacă aveam nevoie de ceva... Bineînțeles că eu m-
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
fi "iremediabil rătăcit" pe culoarul culturii. Dovadă cam cu ce fel de literați îi place să se înconjoare, în general nu mai dăm exemple... N-ar avea, așadar, nici un fel de fler estetic, bunăoară ca De Gaulle care, voiajând, nu purta asupra sa decât tunul cu bătaie lungă și precisă, marca "Malraux", ( cum ai zice Krupp) tunul Malraux. Astfel vorbea pe atunci colegul, oferind și alte amănunte, tot atât de pitorești, pe care nu le mai reproduc, pe scurt, cum e turcul și
Și columbianul râse feroce... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13983_a_15308]
-
vă oripilează, dar și a unei duioșii pe care o păstrați lăuntric și pe care doriți - și chiar reușiți - s-o exteriorizați, răsfrângând-o asupra sunetelor, ca și asupra semenilor. Îmi spuneați, în conversa- ția noastră - neînregistrată - pe care am purtat-o la Paris, în Octombrie 1990 că, pentru dvs., cuvântul este o "necesitate mistică." Or, această pluralitate a récits-urilor (a povestirilor, cum le numiți), generează automat și o multiplicitate temporală... - Evident, evident... -..."nonlineară" - vă citez -, "foarte complexă", prin care ajungeți
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
niște maimuțe de ceață sau ca un val de lapte împietrit, în crengile arborilor seculari, ceramică de Korunt, kertescolaci colorați cu șofran, scoși direct de pe sulurile acelea ca niște falusuri de neam prost, muzică îndrăcită, chestiile astea de in se poartă acum în draci, în oglinjoara unui iepuraș de turtă dulce îmi întrezăresc o clipă copilăria, nici nu știu ce să cred, mușc cu lăcomie din aluatul dulce și năvălește în mine surîsul bunicilor, chipul tînăr al părinților, pasul apăsat și vocea răstită
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
văl de cenușă. Ca o jerbă de flăcări îngropată în apa iluzorie de afară, în inima lacului străjuit de fiare și de bănci strident colorate.) Asta e tot. Alămurile sparg văzduhul în mii de cioburi strălucitoare, duhul lui Bregovici se poartă lin pe deasupra castanilor și Sf. Gheorghe se sărbătorește pe sine. Sf. Gheorghe îl sărbătorește chiar pe Sf. Gheorghe. Eu sînt trecătorul și martorul. Aceasta îmi este depoziția și, pentru autenticitate, mă iscălesc mai jos, P.S. Cele povestite mai sus s-
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
ale lui Francis Bacon, apare adesea în notațiile kafkiene: "Lui Karl i se opri privirea asupra bărbiei duble pe care o avea femeia și care se rostogolise odată cu întoarcerea capului". În continuarea parcurgerii străzii, Karl șKafkaț zărește "un uriaș care purta pe umerii săi un domn, pe care nu-l distingeai prea bine de la înălțime nu i se vedea decât chelia, cu un luciu stins, deasupra căreia își agita mereu jobenul salutând". Ultimul detaliu intervine, ca atâtea altele, într-un fel
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
ajută să se concentreze. Avea guturai, nasul îi curgea, tot timpul manevra o batistă, vârându-și degetele în fiecare nară". Celălalt e prilejuit de vizita făcută, împreună cu doi prieteni, în septembrie 1915, unui rabin hasidic taumaturg din Zizker Galiția: "Rabinul poartă un caftan de mătase, de sub care i se văd izmenele. Pe nas îi cresc fire de păr. Pe cap are o căciulă de blană, pe care o tot mișcă încolo și încoace. Se scarpină în barbă, își suflă violent nasul
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
ca și nouă, din Atac la persoană sau România mare. l În revista REFLEX de la Reșița (nr. 1-2-3, 2003), un studiu interesant al lingvistului Simion Dănilă vine cu o altă ipoteză privitoare la originea numelui Eminovici pe care l-a purtat Eminescu înaintea debutului său în Familia lui Iosif Vulcan. După ce reamintește că originea sufixului -ovici (în variantă, -evici) este de origine sîrbă (în rusă, el indică patronimul) și înfățișează împrejurările în care episcopia românească a Bucovinei trecuse de iure sub
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14027_a_15352]
-
subminează ironic discursul. Fantezia declanșată în crearea de lumi noi creează bizarerii: "turnul de carne-n forma U" se dovedește a fi "talpa" Uriașului șsic!ț; îngerii vin să plîngă "fără rost" la malul rîului de sînge prin care e purtat în derivă eroul liric "dar nu plîngeau de starea mea/ căci ei tînjeau sa fie - Eu/ cînd toată ființa mea rîvnea/ a fi ca ei, a fi chiar zeu" "întîi ieșiră din mulțime/ niște roboți îngălbeniți/ (cîntînd și fals, și
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
sunt aici, dar inimile le-au rămas acolo. Apoi, uitați-vă cum trăiesc: și-au recreat pur și simplu satul aici. - Dar nu vor reuși niciodată să strîngă suficient ca să plece înapoi. Doctorul Azad își luă o porție de legume. Purta o cămașă albă imaculată, iar gulerul și cravata îi ajungeau pînă la bărbie, încît aveai impresia că nu are gît. Nazneen văzu o pată unsuroasă pe cămașa soțului ei, acolo unde îi căzuse niște mîncare. - În fiecare an își zic
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
nimic. Nici nu-l cunosc pe respectivul domn. - E pacientul dumneavostră. Secretara i-a făcut o programare la dumneavoastră, pentru problema lui cu umărul dislocat. E jucător de squash. Un tip foarte activ. De talie mijlocie, aș zice. Păr roșcat. Poartă lentile de contact - poate că îi faceți un consult și la ochi. - Se prea poate să-mi fie pacient. Am cîteva mii pe lista de la cabinet. - Ceea ce ar fi trebuit să vă spun de la bun început - are buză de iepure
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
romantică. La fel, desprinsă de conținuturile urîte ale unei istorii care se face tablou votiv, e locuirea în universul poeziei: "Ieri, îmi zise profesorul, la ieșirea de la curs am fost acostat pe stradă de un tînăr foarte simpatic și care purta sub braț porția sa de pîine, semn al rezonabilității. Însă întrebarea pe care mi-a pus-o era scandaloasă: ŤUnde cresc crinii?ť. Atît și nimic mai mult. După un scurt examen vizual, ca să văd de ce natură e liniștea tînărului
De citit la cald by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10389_a_11714]
-
și folosindu-se de munca țăranilor săraci. Din relatările supraviețuitorilor reiese imaginea unui veritabil psihopat: Șușman se distra obligându-i pe oameni să-l care în spate, plătindu-i pe cei care îl înjurau mai bine (considera că înjurăturile îi poartă noroc) și declarând că după moarte vrea să fie aruncat într-o râpă. După fuga sa în munți, fostul primar devine un infractor periculos, care îi silește pe țărani să-i ofere provizii, îi jefuiește pe casierii care transportau salariile
O altă față a luptei împotriva comunismului by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10408_a_11733]
-
caragialești se rezumă la palme pe care le încasează amicii infideli sau adversarii politici, chiar la cafiné central. Cu excepția dureroasă a preotului din Păcat... care își ucide copiii incestuoși cu pușca din două focuri fără avertisment. Chiar mai crud se poartă Leiba Zibal în O făclie de Paște cu adversarul său, banditul Gheorghe, dar are scuza că aici conflictul se putea termina doar cu moartea unuia dintre partanți. Personajele lui Camil Petrescu sînt niște duelgii fără leac. Se bat cu "epeul
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
Sau, la distanță, la exercițiile de cavalerie, pietre aruncate în soldați. În caz de conflict, superiorul are totdeauna dreptate, iar soldatul e pedepsit în moduri rafinate, între care mai original este "patru ceasuri cu cățeaua". Evident, este vorba de alergarea purtînd mitraliera de companie în spinare. Aceasta cîntărea după atestări vreo 15 kg pe puțin. Iată cum arma de foc ajunge armă albă. Culmi ale violenței sînt atinse în romanul Răscoala de Liviu Rebreanu. Aici blîndețea tradițională românească se manifestă atît
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
argint, singurul care îi vine de hac. Preda Buzescu și hanul tătar se bat cu spadele care se frîng. După Bolintineanu, tătarul scoate o secure mică, dar adversarul ripostează cu o măciucă mare și rămîne biruitor. La Coșbuc, Mihai Viteazul poartă în schimb o secure mare, pe măsura lui, fiind înalt se pare de peste doi metri. Nu e de mirare că Pașa Hassan îl vede ca pe un munte și evită să-l întîlnească. Personajele literaturii noastre sînt destul de agresive și
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
îl spune și apoi concluzia lui D.B.: "Așadar, p... vreți să ziceți, dragii mei traducători, nu fofoloancă sau ștromeleag și nici altă găselniță-moartea-pasiunii, și p... vă rog frumos să scrieți de-acum înainte că mult ne mai place s-o purtăm prin cea gură". Nu, domnule Bucurenci, e taman pe dos: dacă vrem literatură erotică, e nevoie de un vocabular mai bogat decît cuvîntul țăranului lui Creangă sau decît cel auzit la colțul străzii și scris prin closetele ecologice! Dar, de
Ochiul MagicOchiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10383_a_11708]
-
viață și de moarte, de umori și de nimicnicii, sentimentul pur și formidabil al prieteniei. Repede am înțeles că și aceasta este o enormă șansă pe pămînt, darul de a putea cultiva o prietenie, de a face orice ca să o porți mult, mult și să nu o curmi, așa cum, de regulă, rezidualul din noi ne ispitește să o facem. M-a plimbat, apoi, peste tot în teatrul pe care îl conducea, un fost cinematograf pe care îl foloseau după incediu. M-
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
au contaminat o doctrină admirabilă... Dacă nici comunismul, nici fascismul, nici nazismul n-au fost ceea ce-și propuseseră să fie, ne putem permite, oare, să le condamnăm în bloc? Boșorogii de astăzi care au fost tinerii ce le-au purtat pe umeri către camerele de gazare de la Auschwitz și gropile comune de la Katyn, suspină. Când le dai cuvântul, atunci, precum dl. Ilie Merce, vor evidenția caracterul de înaltă moralitate, de justă responsabilitate civică al turnătoriei, de patriotică inițiativă de a
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
armura rațiunii. Un pic de răbdare și îi vine și lui rândul! Doar oameni suntem! A îndoctrina, însă, generațiile de cum merg pe picioare a fost, în schimb, specialitatea fiecărui totalitarism, și mai departe va rămâne. Ca străjer, pe la 11-12 ani, purtam cu mândrie eghileții galbeni, bascul alb, fluierul cu șnur, nici un dubiu nu mă cutreiera când cântam în cor, "Regele coboară printre noi/ să ne-nsufle avânturi de eroi" sau "Toți străjerii, Majestate,/ Vă urează sănătate". în primele săptămâni ale lunii iunie
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
și al picturii, în special. Articolele sale, unele adevărate studii prin amploarea dezbaterii și prin rigoarea analitică, pot fi găsite frecvent în revista Arta din ultimile două decenii. Așadar, și aici intervine încă un element foarte important, discuțiile nu sunt purtate nici strict teoretic, din exterior, după cum nu sunt nici lipsite de o perspectivă culturală și istorică mai largă, aceea pe care activitatea gazetărească a lui Mihai Sârbulescu o acoperă și o susține cu multă dezinvoltură. Într-un asemenea cadru, al
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]