747 matches
-
barba lui lungă și ascuțită... care fâlfâie afară”. Eroul respiră alt aer, „aer de-al nostru - dens”, nu mai vede marea, ci nisipul ca pe „nasturii valurilor”, dar nu este fericit, pentru că „fericirea nu vine niciodată atunci când trebuie”. Singur În pustietatea imensă, dar dornic de comunicare și de a se face auzit, Iona Își striga semenii: „Hei, oameni buni!”. Apar cei doi pescari cu barele În spinare și Iona se Întreabă de ce Întâlnește mereu „aceeași oameni”, sugerând limita omenirii captive În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
prinseră pizmă pe el pentru că fusese mai vrednic decât dânșii și căutau prilej ca să-l piarză; de aceea și voiră bucuros să meargă. Ei se pregătiră și porniră. Se luară, deci, după dâra sângelui și merse, merse, până ce ieșiră la pustietate, de acolo mai merse oleacă până ce dete de o prăpastie, unde se și pierdu dâra. Ocoliră împregiurul prăpastiei și văzură că dâra de sânge nu mai înainta. Atunci pricepură ei că în prăpastia aceea trebuie să locuiască furul merelor." (Prâslea
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ales dacă ești obosit. În ultima seară, am zis hai să luăm autobuzul până la hotel, deși era doar la vreo 10 minute de mers pe jos. După jumătate de oră, eram îngroziți, într-un loc inexistent pe hartă, într-o pustietate de neimaginat, blestemând momentul în care am avut geniala idee de a urca în autobuz. WC. Obligatoriu să știi unde sunt, câte sunt și cât costă. Unele sunt gratuite, altele închid în timpul nopții, altele sunt de negăsit, iar la altele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
realitatea ca pe ceva îndepărtat, oarecum printr-un ochean întors. Sau să ne bucurăm doar de jocul formelor și al culorilor, indiferenți la existențele reale aflate în spatele lor. Astfel tînărul din Paa Vidderne Pe culmi al lui Ibsen privește din pustietatea munților cele ce se petrec în vale; obiectele reale ale tabloului nu-l mișcă, deși ceea ce arde este chiar casa mamei sale, iar propria iubită se îndreaptă spre biserică, fiind logodnica altuia: "Auf all das konnt'ich nun ruhig sehn
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mai are puțin și se transformă direct în personaj de film. Urmărind-o la televizor, ai sentimentul că te uiți la o reîncarnare a lui Buddha. Sau chiar la fondatorul budismului, în persoană. Zici că a stat câțiva ani în pustietate și acum, plină de înțelepciune și de meditații, a ajuns să-și povestească experiența sa de iluminată. Iar toți cei din juru-i o recunosc ca pe un mare maestru, în fața căruia nu ai întrebări, iar răspunsurile îți leagă sinapsele aproape
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
habar n-aveam. Mi se reaprinde speranța că nu-i totul pierdut în biata țărișoară. Sâmbătă, 15 dec. Nimic îmbucurător. Duminică, 16 decembrie. Paginez „Orizontul“. Îl sun pe Józsi Tasi să ne facă ceva haios pentru copertă. E în creierii pustietății, la Socolari și n-are Internet, dar o să se dea de ceasul morții să ne ajute. Luni, 17 dec. Seara, în fața Operei, tinerii din Timișoara care au împlinit 18 ani în luna decembrie, 70 la număr, fac o cruce uriașă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
seamă pentru a orbi pe locuitorii Principatelor, a mări în ochii lor vaza Rusiei și a da acesteia pretexte de intervenire în împărăția otomană. O vedem chiar trăgând folos din neexecutarea îmbunătățirilor specificate de ea în tratate, pentru a popula pustietățile cucerite în urmă de dânsa cu oamenii alungați din Moldova de jafurile și abuzurile de tot felul ale ocârmuirii locale. Iar prelungirea termenului domniei până la șapte ani ni se înfățișează, nu ca un mijloc de a aduce oareșcare stabilitate în
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
lui Aldous Huxley: Se știe prea puțin despre acea rasă străveche numită poporul american. Teritoriul lui e acum un deșert fără margini ori relief, care, după ultimele știri, e bătut de vânturi fierbinți. Dar am descoperit dovezi că dedesubtul acestei pustietăți s-ar putea să existe vestigiile unui mare imperiu. (p. 29) Ackroyd e încântat de răstălmăcirile lui Platon, pe care le inventează cu mare poftă și mai mare ironie. Mesajul, însă, e unul tragic: cultura se pierde constant. Se dezintegrează
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
foc să aveți noroc!”. În pragul ușii se lua din sită câte un pui și punându-l jos spunea: „puiul în casă”, apoi se arunca câte o surcea în curte, continuând a spune: „uliul, vulpea, cioara, afară în pădure, în pustietăți”. Așa se proceda până la ultimul pui. Gospodinele aveau o mare credință în acest descîntec: „Dacă nu-i descântam, piereau și mai mulți” spuneau ele. Cu timpul, încrederea în forța magică a descântecului dispare. III. 4.6 OBICEIURI LA NAȘTERE, CĂSĂTORIE
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
simțirii sale. Nici cîmpia nu-i ocolită, dar nu mai are efect euforizant; șesul nemărginit, consemnează cel care a scris Întoarcerea autorului, "cheamă "figura singurătății": "mută, sterilă, nepătrunsă". Poet fără simțul transcendenței, Alecsandri privește departe, spre orizont, și, nevăzînd decît pustietatea goală, se întristează". Culorile, în anumite contexte, au efecte remarcabile, ca în Pohod na Sybir, un emoționant și puternic poem unde sînt anunțate toamnele bacoviene și, subliniază eseistul, aici, poate pentru prima oară cu mai mare subtilitate estetică în poezia
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
plasa hipnoticei origini ce le cheamă, și înscrierea lor creatoare în orizontul unei ființe îndepărtate, abia întrezărite. Smulgerea, izbucnirea, mișcarea schismatică reprezintă actele prin care tot ce începe să ființeze încearcă să iasă din ascunderea originarului: "Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide,/ Sinteze transparente, de străluciri avide/ Zbucnesc din somnorosul noian originar" (Banchizele)13. Ceea ce iese din magma informă are deja un trup, transparentă întruchipare a dublei naturi. În această cvasi-lume nehotărâtă, ființările sunt potențe predispuse la creație dar, în același
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
realizată prin contiguitate - se succed. În versurile lui V. Voiculescu: Atunci singurătatea se scoală-ngândurată/ Și umblă, visătoare, prin streșini de-nălțime" (V. Voiculescu, Singurătate) se utilizează substantivele singurătatea și streșini. Din paradigma substantivelor abstracte având sensul de "izolare" - singurătate, pustietate, solitudine - poetul a selectat "singurătate". Substantivul concretizează un concept abstract, iar funcția de subiect îi conferă un anumit grad de accesibilitate în percepția senzorială a lectorului. Combinarea acestuia în secvența "singurătatea se scoală-ngândurată" ia forma personificării, conferind un grad
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
vârtejuri, care se urcă uneori mai sus decât sburăm noi. Rafale neașteptate ne scutură tot timpul. De când am venit aici nu a fost o zi să sburăm liniștit. Sunt singură cu doi răniți în imensitatea Stepei Calmuce. Sunt singură în pustietatea câmpurilor nesfârșite. Când eram mică îmi părea o adevărată expediție să ajung la capătul depărtat al grădinii; acum, la zeci de kilometri împrejurul meu nu e țipenie de om. Și cei pe care i-aș întâlni, sunt necunoscuți și chiar
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
ușă, au rămas încremeniți locului. Bunica Cristina a început să plângă. Bunica era la noi. În casă era cald și mirosea a gutui și scorțișoară. Am mâncat cu poftă, era bunica lângă mine. La începutul verii, ne-am mutat "în pustietate, la o moară care era departe de sat într-un loc unde începe Valea Rece, la moara asta veneau satele Duda, Pătruești, Epureni și de multe ori, cei de pe marginea Hușului, din Corni. Tata meșterea acolo, cu un neamț bătrân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
pădurilor, a iazurilor, a lanurilor și poveștilor, copilăria mea a tras sevă și a căpătat o nemărginită dragoste pentru natură care îmi ține loc de mângâiere în ceasurile grele. Răscoala din 1907. Venisem din nou în oraș, la Huși, părăsisem pustietățile, eram în clasa întâi la școala primară. Locuiam în mahalaua bulgărească, pe șoseaua ce ducea afară din oraș spre Stănilești. Iarna fusese grea și îmi amintesc că în târg nu se mai găsea nutreț pentru vite, văcuța ce o aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
dacă se poate și mai mult”. Catastrofă patriotică a declanșat startul În competiția pentru funeraliile naționale: Este În joc proba trădării aproapelui Că partinica rezolvare a celor ce nu sunt cu noi, Sunt Împotriva noastră. Respirația s-a oprit În pustietatea unui blestem misterios. Tăcerea obeza devora metodic Și În timp, se desfasoara „Ospiciul groparilor”: „Au fost chemați groparii de gips la părăstas/ Cei ce mai sunt sechela pustiului imund/ Dar că o fiara franța În hâite s-au retras/ Să
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
chipiu țanțoș, cu uniformă cu nasturi lucitori, bombați, având ștanțați pe ei o roată aurie cu aripioare, mândru de rostul lui pe pământ, ridica paleta rotundă în aer, dând „plecarea“... salutând cu mâna la cozoroc, surâzător, nemișcat, zeu minuscul al pustietății feroviare, pe mecanicul locomotivei, pe fochist, pe conductorul blegit de inactivitate... așa... pe toți călătorii și călătoarele înciorchinate la geamuri... Dar cu cel mai strașnic năduf înjurau o fântână seacă, înfundată cu mortăciuni, puțind feeric vara, adăpostind cuiburi de rândunici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
o lumină violetă (III, p. 252). Stăpânit de o iubire socotită de ceilalți drept monstruoasă, de vreme ce n-are măsură (III, p. 249, 251), Admetos împlinește astfel o posibilitate evocată doar retoric de personajul lui Euripide. În clipa când a realizat pustietatea casei și a vieții ce i-a mai rămas în absența soției, acesta se lamentase că a fost împiedicat de cei apropiați să moară. La autorul antic, Admetos nu poate atinge înălțimea morală a Alcestei, deși evoluează de la egoismul suveran
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
încerci mereu să tragi de funie - II 4). Prea obosită (II 1) și nehotărâtă (II 4) pentru a face ceva, prinsă între ziduri înăbușitoare, strâmte, întunecoase, ea își afirmă urâtul incurabil : Nu este niciun leac împotriva acestei plictiseli, acestei ostenite pustietăți (II 3). Agamemnon o găsește pradă unui rău nedefinit (Mi-e rău... inima bolnavă - II 6), aproape metafizic (O ține în mână un zeu și o strânge - II 6). El e frapat de aspectul nesănătos al soției sale (Totdeauna are
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
iar un cal pentru căruță, căci vacile noastre nu erau obișnuite să tragă la jug. Gazda a plâns după noi, ne-a dat ceva de drum și ne-a rugat să-i vizităm în vremuri mai bune. Acasă am găsit pustietate: buruienele crescuseră cât gardul, poarta de la ogradă furată, geamuri sparte, o poartă de la șură căzută în iarbă. Am trecut plângând pragul și-am intrat în odăi. Și mobila era furată. Tata ne încuraja spunându ne mereu, că e bine cât
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Întrebări bănuitoare. De la el avea În desagă o pâine și o ploscă cu vin tare și amărui, din care sorbea din când În când câte o Înghițitură ca să prindă putere. Cu mare cruțare, căci nu știa când va ieși din pustietate. Spre seară ajunsese Într-o margine de luminiș și ca de obicei dormise prost. Coșmarul lui obișnuit nu-l cruțase nici de data aceasta. De câte ori Închidea ochii, vedea parcă aievea marea albastră și cupolele aurite ale Bizanțului, forfoteala ulicioarelor Înțesate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Îi Îngăduia asprimea legăturilor, pricepând că a intrat Într-o poveste primejdioasă care l-ar fi putut costa viața. Doamne, sunt un biet pribeag, un amărât care caută de lucru. Sunt fericit că am dat de oameni. Mă rătăcisem prin pustietățile astea și nu știam cum să ies la liman. Chiar așa de fericit n-ai de ce să fii, zise scurt cavalerul. Ai să vezi imediat că n-ai de ce să fii fericit. Spune repede adevărul. Cine te-a trimis să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pădure și iar pădure. M-am așezat sub un brad și m-am rugat la Sfinții Apostoli, care și ei au fost călători, să-mi trimită altă pâine și alt vin, Înainte de a muri de foame și de sete prin pustietățile astea. și-am adormit, stăpâne, de foame și de frig, și de tulburare. Nu știu cât am dormit. Tocmai mă trezisem și chibzuiam Încotro s-o apuc, când m-au prins oamenii Măriei Tale, stăpâne. — Vorbești mult și spui puțin, viclene, răspunse
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sorți de izbândă. Fie m-aude cel ce păzește, fie altul... și, chiar dac-aș reuși să mă strecor, calul nu-l pot lua. Pe jos n-ajung prea departe, mă prind ticăloșii lui Hugo, sau mă rătăcesc prin această pustietate și cad În mâna altor bandiți... Se pare că pe-aici sunt destui...“ Dacă ar fi știut măcar drumul spre Sfântul Petru... Să se strecoare Într-acolo și să-i prevină pe călugări, sau pe cel care e În primejdie
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Avem, așadar, istoria unei familii deportate, familie formată din mamă și șase copii, căci tatăl copiilor fusese arestat, o poveste ce se deapănă în mai multe episoade, începând cu arestarea tatălui și sfârșind cu înălțarea unei case de chirpici în pustietatea Bărăganului. Pe acest subțire fir epic sunt intercalate, prin "flash-back", o serie de secvențe, de dinainte de deportare, din copilăria autorului, prilej pentru narator de a zugrăvi viața unei comunități din nordul României în perioada interbelică și imediat postbelică și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]