764 matches
-
Gândul la cele petrecute cu o noapte în urmă îi reveni din nou. Toate spaimele de atunci se întorceau. Dintr-o dată, explicațiile pe care i le dăduse Ilenei nu mai păreau atât de plauzibile. Se simțea singur și neajutorat în mijlocul pustietății. Își strânse capul între umeri și grăbi pașii. Acum aproape că alerga la vale. Se împiedică de o rădăcină ieșită din pământ pe care nu o observase în covorul de ace de brad adunat pe jos. Încercă să-și țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu se întâmplase nimic în toți anii aceștia, nu-i pândea vreo primejdie nici acum. De când se știa el nu fuseseră atacați niciodată în taberele pe care le ridicaseră în munți. Mai degrabă avuseseră conflicte în zonele populate decât în pustietățile de acolo. Se lăsă să alunece pe spate și privi la cerul întunecat, spuzit de stele. Trăgea absent din țigară suflând fumul în sus. În jurul lunii se formase un halo care o încingea cu un inel luminos. Gândul îl purtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
muncel abrupt și mașina de teren se târa de-a lungul drumului accidentat. Motorul trăgea din greu dar nu mai aveau mult până în vârf. Nu parcurseseră nici măcar jumătate din distanța până la destinație și mai aveau o mulțime de mers prin pustietate, dar partea cea mai grea a traseului trecuse. Mihailovici se mai relaxase puțin, până atunci stătuse crispat în scaun, participând activ alături de șofer la condus. Când îi sunase telefonul, crezuse că îl caută clientul, așa încât răspunsese imediat. Nu cunoștea vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
timp și suflet în băiatul ăsta sau poate că, într-un mod ciudat, se regăsise pe sine. Alături de el nu mai fusese o străină. Omul acela cu chip de copil reușise să umple un gol, iar acum acea stare de pustietate se întoarse din nou la ea copleșind-o. Se simțea trădată, chiar dacă jocul pe care-l jucase avusese reguli exacte. N-avea cum să-l iubească... nu pe el. Era un copil cu minte îndrăzneață, dar atât... Nimic masculin care
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Oper, urs reu? Vali (Vali era numele ei de alint) iubești mult la tine și tu necăjești la ea. Vreau vedem filmul împreună, este forte frumos. Mergi cu Vali. Am intrat, incapabil să mă împotrivesc celui mai firav îndemn. În pustietatea mea sufletească eram disponibil, la îndemîna oricui. Sala cinematografului, tristă, aproape goală. Câteva perechi răsfirate îci și colo. Ne-am așezat în fund, pe ultimul rând, lângă perete, lipindu-ne unul de altul, ca un singur trup. Ea m-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
permanență în cap, i-a înveșmântat viața în negru și, trecând peste o limită pe care n-o mai suporta, ieșea afară reproșând cerului. Aruncând pălăria în sus își manifesta mâhnirea de atâta pustiu, alungând cu pălăria doar simbolic, către pustietate, arăta prin acest gest că este atât de nemiloasă încât a reușit să o lase doar în compania cucuvelei care atunci când se așează pe casa cuiva anunță prin cântec omului că trebuie să se pregătească să plece în a doua
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cea mai bătătorită, aceea pe care au apucat-o și alții înaintea ta și care lor le-a adus negreșit câștig și beneficii trainice, care satisfac oricând. Nu te aventura pe poteci îndoielnice și vagi, care ar putea sfârși în mijlocul pustietății. Este, de departe, cea mai înșelătoare cale, din cauza căreia puținii temerari, ce o aleg - adică scriitorii și artiștii, în general -, sunt oricum socotiți de cea mai multă lume tot numai niște nebuni, niște minți neînțelese, niște suflete continuu rătăcite, care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ca o cadână, nesinchisindu-se de zâmbetele noastre. Parcă ar dansa cu o umbră pe care noi n-o zărim. Aud că e elvețian. Pe scară și pe coridoare, te împleticești ca un bețiv din pricina tangajului violent. M-a izbit pustietatea de pe "Nereus". Nu era nimeni când am coborât. Senzație că am rămas singur pe vapor. Zgomotul valurilor se amestecă acum cu muzica simfonică de la difuzor. Patetica lui Ceaikovski sună mai dramatic, parcă, în aceste condiții. Stau ca în burta unei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cartea mea Don Quijote în Est. Niciodată nu m-am simțit mai răsplătit pentru singurătățile din fața mașinii de scris. Am și mărturisit asta în dedicația pe care am dat-o pe acel volum, la nouă mii de metri altitudine, undeva deasupra pustietății Oceanului. La New York, e amiază. Acasă, e acum seară. Sunt obosit, dar mă străduiesc să fac față în discuțiile cu amicii (gazetari și artiști plecați din Romînia) care ne-au așteptat la aeroport. Peste o jumătate de oră ne despărțim
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ulițe chinuite, o porni pe pământul galben, neted, printre lanurile de grâu tremurând și schimbând culorile ca marea cea așa de apropiată, și, printre maci, urme de sânge ce duc la cine știe ce crimă petrecută în vreun ungher dosnic al acestei pustietăți. Apoi ne-am oprit pentru câteva clipe la o moară arsă, unde ne-au părăsit câțiva tovarăși de drum. Balcicul începea lângă noi, miraculos, fermecat, invizibil, dar sugerîndu-ne aroma. Automobilul meu, cu puținii pasageri rămași, s-a îndepărtat de moară
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
animalul în apă. Zadarnic a încercat Angelica să-l întoarcă îndărăt pe uscat; el a continuat să meargă drept înainte până când, spre seară, a ieșit cu povara sa pe un țărm nisipos. Angelica, văzându-se singură, părăsită în această înfricoșătoare pustietate, a rămas nemișcată, ca năucă, cu mâinile împreunate și ochii ridicați spre cer, până când , în cele din urmă, a izbucnit în plâns , exclamând: “ O crudă soartă, furia ta împotrivă-mi nu s-a sfârșit încă? La ce alte suferințe mă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
larg În fața lui, prea larg pentru puținele Dacii care Îl străbăteau, lipsit de copaci, dar Împânzit de bănci, pe care vara ai fi făcut insolație, iar toamna ai fi visat la foșnetul frunzelor arămii, dacă nu ai fi avut sentimentul pustietății. La parterul blocului M14 era o cofetărie, „Socata“, la ora aceea din iulie pustie. Vasile a intrat și a cumpărat trei prăjituri „Diplomat“. — Sărut mâna, i-a spus vânzătoarei, femeie Între două vârste, coafată „permanent“, cu ochii vii și cu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
1) sunt județele universal-afirmative; 2) universal negative, d[e] ex[emplu]: Nici un vițiu nu este stimabil; 3) particular-afirmative, d[e] ex[emplu]: Unii români sunt buni patrioți; 4) particular-negative, d[e] ex[emplu]: Unii români nu sunt buni patrioți. PENTRU PUSTIETATE SAU SINGURĂTATE. DIN CUGETĂRILE LUI OXENSTIERNA. TRADUCERE DIN 1750 2307 Fericit acela ce se depărtează de învăluiturile cele turburătoare ale lumei, pentru că se bucură cu desfătările unei dorite singurătăți și a căruia cea mai aleasă tovărășie este o dulce întîlnire
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
agale pe drumeagul care șerpuia de-a lungul izlazului și se pierdea undeva în zare. De când se pomenise singur, fără prietenul său, pe care-l înghițise parcă pământul, nu se mai întâlnise cu nimeni și tot rătăcise în neștire prin pustietatea luncii. Cu privirea el cerceta zarea, făcându-și mâna streașină la ochi, și uneori i se părea că se afla pe drumul cel bun, iar alteori, că se rătăcise de-a binelea. Până la Argeșul cel cu ape mari și învolburate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
acum ca fluturi prin lanuri largi de grâu. Flacăra apei ne-a stropit pe toți când Umbre misterioase trosnesc prin Crengile copacilor ce ară pământul gol. Visul nepăsării mi s-a oprit printre nori. Privesc în jos Și mă cutremură pustietatea sufletului Înlănțuit de amintiri. Norocul agățat de spațiu zboară peste trecut. Apa s-a-necat. Vine furtuna. Rămânem noi - doi eroi. Pastel Cuprind cu privirea o-ntindere Secată de apă. Prin gropi cerne iarna Ca tropot al apelor șoptind În
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Că parfumul pe care ochii îl văd Este, de fapt, esență uitată în suflete moarte demult. Flacăra de pe hârtie stinge parfumul libertății... Cu toții suntem prizonieri, Eroi ai poveștilor ce pășesc în visul nepăsării Și, totuși, sunt eroi! Umbrele creierului percep pustietate în trecut Și, totuși, există! Parfumul libertății e scânteia luminii... Obreja Iuliana, clasa a VIII-a Școala Gimnazială ,,Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Cârlescu Maria N-ai reuși să știi... „Astăzi chiar de m-aș întoarce” Tu nu-mi vei
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu care pădurea înfrunta inevitabilul. Sfârșitul lunii octombrie era mai friguros ca de obicei. Pitit la poalele dealului, satul parcă ar fi vrut să se ascundă de natura dezlănțuită. Vântul și ploaia măruntă aruncau asupra micii comunități un aer de pustietate. Doar cele câteva lumini care răsăreau ici și acolo ca niște licurici bezmetici trădau prezența vieții. La marginea unui colț de pădure, o potecă scurta drumul până la gară. De fapt, era o haltă unde opreau câteva trenuri vechi, destinate navetiștilor
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
stabilească teritoriul, au văzut cît de anevoios devenise acest lucru. Pentru prima dată în atîția ani de armonie deplină, au apărut tensiuni între ei. Spre munte, spre înălțimi trebuie să mergem", își îndemna masculul consoarta, convins că numai acolo, în pustietate, vor reuși să se așeze. "Astăzi mi-e imposibil să mai înaintez și-un pas", răspundea lupoaica, ajunsă de oboseală. "Poate mîine mă voi simți mai bine", adăuga, văzînd iritarea din ochii lui. Poate azi, poate mîine... Zilele treceau cu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
încolo, dincolo de liziera pădurii. Cîmpie zici? Cum arată cîmpia asta, tată? Ai s-o recunoști de îndată ce ai s-o vezi, băiete. Este exact pustiul din visul tău. Și o recunoscu. Era o priveliște dezolantă. N-ar fi putut trăi în pustietatea aceea lipsită de umbră. Umblară destulă vreme, adîncindu-se în miezul cîmpiei, dar încercînd să păstreze pădurea la orizont. Era singurul punct de reper în ținutul necunoscut, și nu vroiau să-l piardă. Înaintară la voia întîmplării, pînă cînd adulmecară mirosuri
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
deșertul de podișurile înalte. Acolo, pereții stâncoși, verzi și negri către miazănoapte, trandafirii sau violeți spre miazăzi, se înălțau la hotarul veșnicei veri. Îl numiseră într-un post aflat mai la nord, chiar pe podiș. La început îndurase cu greu pustietatea și tăcerea acestor pământuri sterpe, unde, cât cuprindeai cu ochii, nu vedeai decât pietre. Ici-colo, brazde adânci, aducând cu niște arături, fuseseră săpate pentru a scoate la iveală o anume piatră de construcție. Oamenii din partea locului nu arau decât ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
deschid. Alege să-mi fii dor neinventat și scris cu litere înalte pe care păsările-albastre îl răspândesc peste cuvinte. Și-atunci, în verdele iubirii, cobor din mine și te prind în patimi dulci, iscoditoare, nemărginit să-mi fii în alinare. Pustietate adăpostesc M-am așezat pe divanul unei stări de confuzie; înăuntru simptome de recluzie. Am tot sperat să-mi adun cugetul aproape, să-l țin aliniat pustiului sorbit cu sete în melodia plânsului de ciute și-n dorul de cuvinte
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
îngălbenite, care se vindea la sfîrșitul anilor ’70 numai pe sub mînă în toate librăriile. Vizionare plăcută, zice Gulie, doar nu poți să i iei omului plăcerea. Dacă era după el, dugheana asta ar fi fost goală și la ora asta, pustietate și întuneric, zice Tîrnăcop, trăgînd și el cu ochiul la sticla de rachiu. Nu vreau s-o mai lungim, se hotărăște brusc Roja să spună ce are pe suflet, am dezertat azi-dimineață, completează pe un ton sumbru, de parcă ar fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
În călătoriile de explorare) a privit natura neîmblânzită la fel cum a privit și marea - ca un deșert uriaș și fundamental ostil, un fel de rău necesar. Comerțul, profitul personal, guvernul, stabilitatea socială și multe alte lucruri reclamau traversarea acelei pustietăți, pe atunci În mare măsură Împădurită, care se Întindea Între orașe și târguri; dar această traversare nu le aducea nici o altă plăcere În afara celei de a sosi la celălalt capăt teferi și nevătămați... sau poate Îi desfăta vânătoarea; Însă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
nu se poate conta, o oră imprecisă, deviaționistă, în ultimă instanță, o oră retrogradată. Episodul 17 Popas în spațiu După ce stabiliră de comun acord să fie ora cinci, cinci și ceva, comandantul Felix S 23 se apropie de hublou. — Ce pustietate, dom’le! mormăi el privind în spațiu. Când eram mic și făceam vreo prostie, tata, ierte-l Odobleja, mă vâra în camera de încercări și dădea drumul la imponderabilitate. Și când începeam să plutesc, tata băga brusc gravitația și cădeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
să plec; ar fi aruncat vina pe mine, că nu mi-a plăcut calitatea marmurei, că am făcut mofturi, că nu eram un om serios cum impunea un asemenea proiect măreț; și ce sculptor ar mai fi venit vreodată în pustietatea aceea? Dacă aș fi știut că lucrurile stăteau astfel, m-aș fi răzbunat; m-aș fi jucat cu ea, i-aș fi tulburat simțurile și pe urmă i-aș fi zis: „Ce v-ați închipuit, doamnă? Că sunt un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]